de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013
(JO L 435 6.12.2021, p. 1)
Astfel cum a fost modificat prin:
Jurnalul Oficial | ||||
NR. | Pagina | Data | ||
►M1 | REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/648 AL COMISIEI din 15 februarie 2022 | L 119 | 1 | 21.4.2022 |
►M2 | REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2023/813 AL COMISIEI din 8 februarie 2023 | L 102 | 1 | 17.4.2023 |
►M3 | REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2024/946 AL COMISIEI din 18 ianuarie 2024 | L 946 | 1 | 26.3.2024 |
►M4 | REGULAMENTUL (UE) 2024/1468 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 14 mai 2024 | L 1468 | 1 | 24.5.2024 |
Rectificat prin:
C1 | Rectificare, JO L 181, 7.7.2022, p. 35 (2021/2115) |
►C2 | Rectificare, JO L 227, 1.9.2022, p. 136 (2021/2115) |
▼B
REGULAMENTUL (UE) 2021/2115 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 2 decembrie 2021
de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013
TITLUL I
OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE, DISPOZIȚII APLICABILE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
(1)
Prezentul regulament stabilește norme privind:
(a)
obiectivele generale și specifice care trebuie urmărite prin intermediul sprijinului din partea Uniunii finanțat de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în cadrul politicii agricole comune (PAC), precum și privind indicatorii aferenți;
(b)
tipurile de intervenții și cerințele comune cu ajutorul cărora statele membre trebuie să urmărească aceste obiective, precum și privind măsurile financiare conexe;
(c)
planurile strategice PAC, care urmează să fie elaborate de statele membre și care stabilesc ținte, precizează condițiile pentru intervenții și alocă resurse financiare, în conformitate cu obiectivele specifice și cu nevoile identificate;
(d)
coordonarea și guvernanța, precum și privind monitorizarea, raportarea și evaluarea.
(2)
Prezentul regulament se aplică sprijinului din partea Uniunii finanțat de FEGA și de FEADR pentru intervențiile specificate într-un plan strategic PAC elaborat de statele membre și aprobat de Comisie, vizând perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2027 (denumită în continuare „perioada planului strategic PAC”).
Articolul 2
Dispoziții aplicabile
(1)
Regulamentul (UE) 2021/2116 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică sprijinului acordat în temeiul prezentului regulament.
(2)
Articolul 19, titlul III capitolul II cu excepția articolului 28 primul paragraf litera (c), precum și articolele 46 și 48 din Regulamentul (UE) 2021/1060 se aplică sprijinului finanțat din FEADR în temeiul prezentului regulament.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
1.
„fermier” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup și membrii săi îl dețin în temeiul dreptului intern, a cărei/cărui exploatație intră în domeniul de aplicare teritorială al tratatelor definit la articolul 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană, coroborat cu articolele 349 și 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), și care desfășoară o activitate agricolă, astfel cum este stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament;
2.
„exploatație” înseamnă ansamblul unităților utilizate pentru activități agricole și gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiași stat membru;
3.
„intervenție” înseamnă un instrument de sprijin însoțit de un set de condiții de eligibilitate specificate de un stat membre în planul său strategic PAC pe baza unui tip de intervenție prevăzut în prezentul regulament;
4.
„operațiune” înseamnă:
(a)
un proiect, un contract, o acțiune sau un grup de proiecte sau acțiuni selectate în cadrul planului strategic PAC în cauză;
(b)
în contextul instrumentelor financiare, cheltuielile publice eligibile totale alocate unui instrument financiar și sprijinul financiar ulterior oferit destinatarilor finali de instrumentul financiar respectiv;
5.
„cheltuieli publice” înseamnă orice contribuție la finanțarea unor operațiuni, a cărei sursă este reprezentată de bugetul autorităților publice naționale, regionale sau locale, de bugetul Uniunii pus la dispoziția FEGA și FEADR, de bugetul unor organisme de drept public sau de bugetul unor asociații de autorități publice sau de organisme de drept public;
6.
„obiective de etapă” înseamnă valori intermediare prestabilite, stabilite de statele membre în cadrul strategiilor lor de intervenție menționate la articolul 107 alineatul (1) litera (b), pentru un exercițiu financiar dat, care trebuie atinse la un anumit moment în perioada planului strategic PAC pentru a asigura înregistrarea de progrese la timp în raport cu indicatorii de rezultat;
7.
„ținte” înseamnă valori prestabilite, stabilite de statele membre în cadrul strategiilor lor de intervenție menționate la articolul 107 alineatul (1) litera (b), care trebuie atinse la sfârșitul perioadei planului strategic PAC în raport cu indicatorii de rezultat;
8.
„regiuni ultraperiferice ” înseamnă regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;
9.
„AKIS” reprezintă combinarea fluxurilor de organizare și de cunoștințe dintre persoane, organizații și instituții care utilizează și generează cunoștințe pentru agricultură și domeniile conexe (Sistemul de cunoștințe și inovare în agricultură);
10.
„insulele mici din Marea Egee” înseamnă insulele mici din Marea Egee astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013;
11.
„fond mutual” înseamnă o schemă acreditată de un stat membru în conformitate cu dreptul său intern pentru a permite fermierilor afiliați să se asigure, prin care se acordă plăți compensatorii fermierilor afiliați care suferă pierderi economice;
12.
„regiuni mai puțin dezvoltate” înseamnă regiuni mai puțin dezvoltate în sensul articolului 108 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/1060;
13.
„beneficiar” în legătură cu tipurile de intervenții pentru dezvoltarea rurală menționate la articolul 69 înseamnă:
(a)
un organism de drept public sau privat, o entitate cu sau fără personalitate juridică, o persoană fizică sau un grup de persoane fizice sau juridice responsabile fie cu inițierea operațiunilor, fie cu inițierea și executarea operațiunilor;
(b)
în contextul schemelor de ajutor de stat, întreprinderea care primește ajutoarele;
(c)
în contextul instrumentelor financiare, organismul care execută fondul de participare sau, în cazul în care nu există o structură de fond de participare, organismul care execută fondul specific sau, în cazul în care autoritatea de management menționată la articolul 123 (denumită în continuare „autoritatea de management”) gestionează instrumentul financiar, autoritatea de management;
14.
„rata sprijinului” înseamnă ponderea contribuției cheltuielilor publice la o operațiune; în contextul instrumentelor financiare, „rata sprijinului” se referă la echivalentul subvenție brută al sprijinului, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 702/2014 al Comisiei ( 1 );
15.
„LEADER” înseamnă dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității menționată la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2021/1060;
16.
„organism intermediar” înseamnă orice organism de drept public sau privat, inclusiv organismele regionale sau locale, organismele de dezvoltare regională sau organizațiile neguvernamentale, care acționează sub responsabilitatea unei autorități naționale sau regionale de management sau care îndeplinește sarcini în numele unei astfel de autorități;
17.
„exercițiu financiar” înseamnă un exercițiu financiar agricol în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) 2021/2116.
Articolul 4
Definiții și condiții care urmează a fi prevăzute în planurile strategice PAC
(1)
În planurile lor strategice PAC, statele membre prevăd definiții pentru „activitate agricolă”, „suprafață agricolă”, „hectar eligibil”, „fermier activ”, „tânăr fermier” și „nou fermier”, precum și condițiile relevante în conformitate cu prezentul articol.
(2)
„Activitatea agricolă” este prevăzută astfel încât să permită contribuția la furnizarea de bunuri private și publice prin intermediul unuia dintre următoarele procese sau al ambelor:
(a)
producția de produse agricole, care include acțiuni precum creșterea animalelor sau cultivarea, inclusiv prin paludicultură, unde produse agricole înseamnă produsele enumerate în anexa I la TFUE, cu excepția produselor pescărești, precum și producția de bumbac și de specii forestiere cu ciclu de producție scurt;
(b)
menținerea suprafeței agricole într-o stare care o face adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, fără acțiuni pregătitoare care să depășească folosirea metodelor și utilajelor agricole obișnuite.
(3)
„Suprafața agricolă” este prevăzută astfel încât să cuprindă teren arabil, culturi permanente și pajiști permanente, inclusiv atunci când acestea formează sisteme agrosilvice pe suprafața în cauză. Termenii „teren arabil”, „culturi permanente” și „pajiști permanente” sunt definiți mai în detaliu de statele membre în următorul cadru:
▼M4
(a)
„teren arabil” este terenul cultivat pentru producția de culturi sau suprafețele disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate în pârloagă; în plus, pe durata angajamentului, este terenul cultivat pentru producția de culturi sau suprafețele disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate în pârloagă, care au fost scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolul 31 sau articolul 70 din prezentul regulament, sau cu articolul 22, 23 sau 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului ( 2 ), sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului ( 3 ), sau cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 );
▼B
(b)
„culturi permanente” sunt culturile pentru care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pajiștile permanente și pășunile permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt;
(c)
„pajiști permanente și pășuni permanente” (denumite împreună „pajiști permanente”) sunt terenuri care sunt destinate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație timp de cinci ani sau mai mult și, dacă statele membre decid astfel, cele care nu au fost arate, grapate sau reînsămânțate cu diferite tipuri de iarbă sau alte plante furajere erbacee de cinci ani sau mai mult. Acestea pot include alte specii, precum arbuștii sau arborii care sunt buni pentru pășunat și, în funcție de decizia statelor membre, alte specii, precum arbuștii sau arborii care produc hrană pentru animale, cu condiția ca iarba și alte plante furajere erbacee să rămână predominante.
Statele membre pot decide, de asemenea, să considere următoarele tipuri de terenuri drept pășuni permanente:
(i)
terenurile acoperite cu oricare dintre speciile menționate la prezenta literă și care fac obiectul practicilor locale consacrate, unde, în mod tradițional, iarba și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente în zonele de pășunat;
(ii)
terenurile acoperite cu oricare dintre speciile menționate la prezenta literă, unde iarba și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau sunt absente în zonele de pășunat.
(4)
În contextul tipurilor de intervenții sub formă de plăți directe, „hectarul eligibil” este prevăzut astfel încât să acopere suprafețele care sunt la dispoziția fermierului și reprezintă:
(a)
orice suprafață agricolă a exploatației care, pe parcursul anului pentru care se solicită sprijin, este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este folosită și pentru activități neagricole, este utilizată predominant pentru activități agricole; dacă acest lucru este justificat corespunzător pe baza unor motive legate de mediu, biodiversitate și climă, statele membre pot decide ca hectarele eligibile să includă, de asemenea, anumite suprafețe utilizate pentru activități agricole doar din doi în doi ani;
▼M4
(b)
orice suprafață a exploatației care este:
(i)
acoperită de elemente de peisaj care fac obiectul obligației de păstrare în conformitate cu standardul GAEC 8 enumerat în anexa III; sau
(ii)
pe durata angajamentului relevant asumat de fermier, creată sau menținută ca urmare a unei eco-scheme menționate la articolul 31.
Dacă statele membre decid astfel, „hectarul eligibil” poate conține și alte elemente de peisaj, cu condiția ca acestea să nu fie predominante și să nu împiedice în mod semnificativ desfășurarea activității agricole din cauza suprafeței pe care o ocupă pe parcela agricolă. La punerea în aplicare a principiului respectiv, statele membre pot stabili o cotă maximă din parcela agricolă acoperită de aceste alte elemente de peisaj.
În ceea ce privește pajiștile permanente cu elemente disparate neeligibile, statele membre pot decide să aplice coeficienți ficși de reducere pentru a stabili suprafața considerată eligibilă;
▼B
(c)
orice suprafață a exploatației care a conferit un drept la plată în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 2 subsecțiunea 2 din prezentul regulament sau în temeiul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață prevăzute în titlul III din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și care nu este un „hectar eligibil” astfel cum este stabilit de statele membre pe baza prezentului alineat literele (a) și (b):
(i)
ca urmare a aplicării Directivei 92/43/CEE, 2009/147/CE sau 2000/60/CE pentru suprafața respectivă;
(ii)
ca urmare a intervențiilor bazate pe suprafață stabilite în temeiul prezentului regulament care fac obiectul sistemului integrat menționat la articolul 65 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 care acordă posibilitatea producerii de produse ce nu sunt enumerate în anexa I la TFUE prin paludicultură sau în cadrul schemelor naționale pentru biodiversitate sau de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale căror condiții respectă respectivele intervenții bazate pe suprafață, cu condiția ca respectivele intervenții și scheme naționale să contribuie la unul sau mai multe obiective specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din prezentul regulament;
(iii)
pe durata unui angajament de împădurire asumat de un fermier, în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau al articolului 43 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau al articolului 70 ori al articolului 73 din prezentul regulament, sau în cadrul unei scheme naționale ale cărei condiții respectă dispozițiile de la articolul 43 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau de la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau de la articolul 70 ori articolul 73 din prezentul regulament;
(iv)
pe durata unui angajament al unui fermier din care decurge lăsarea în pârloagă a suprafeței, în temeiul articolelor 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, al articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, al articolului 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau al articolului 70 din prezentul regulament.
Suprafețele utilizate pentru producția de cânepă constituie hectare eligibile numai în cazul în care conținutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depășește 0,3 %.
(5)
Definiția „fermierului activ” este prevăzută astfel încât să se garanteze că sprijinul este acordat numai persoanelor fizice sau juridice, sau unor grupuri de persoane fizice sau juridice, implicate în cel puțin un nivel minim de activitate agricolă, însă fără a exclude neapărat de la sprijin fermierii care desfășoară mai multe activități sau fermierii cu fracțiune de normă.
Atunci când stabilesc cine este „fermier activ”, statele membre aplică criterii obiective și nediscriminatorii, precum: evaluări ale veniturilor, forța de muncă ocupată în fermă, obiectul de activitate al societății și includerea activităților lor agricole în registrele naționale sau regionale. Astfel de criterii pot fi introduse sub una sau mai multe forme alese de statele membre, inclusiv printr-o listă negativă care să excludă un fermier de la a fi considerat fermier activ. În cazul în care statele membre îi consideră drept „fermieri activi” pe fermierii care nu au primit plăți directe peste un anumit cuantum pentru anul precedent, cuantumul respectiv nu poate depăși 5 000 EUR.
(6)
Definiția „tânărului fermier” este prevăzută astfel încât să includă:
(a)
o limită superioară de vârstă stabilită între 35 și 40 de ani;
(b)
condițiile pentru a fi „șeful exploatației”;
(c)
formarea sau competențele adecvate necesare, astfel cum sunt stabilite de statele membre.
(7)
Definiția „noului fermier” este prevăzută astfel încât să se refere la un fermier care este diferit de un tânăr fermier și care este pentru prima dată „șeful exploatației”. Statele membre includ și alte cerințe obiective și nediscriminatorii referitoare la formarea și competențele adecvate.
(8)
În vederea protejării sănătății publice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme prin care acordarea plăților să fie condiționată de utilizarea atât a semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă, cât și a procedurii pentru stabilirea soiurilor de cânepă, precum și de verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol menționată la al doilea paragraf al alineatului (4) de la prezentul articol.
TITLUL II
OBIECTIVE ȘI INDICATORI
Articolul 5
Obiective generale
În conformitate cu obiectivele PAC prevăzute la articolul 39 din TFUE, cu obiectivul de a menține funcționarea pieței interne și condiții de concurență echitabile între fermierii din Uniune și cu principiul subsidiarității, sprijinul acordat din FEGA și FEADR vizează îmbunătățirea în continuare a dezvoltării durabile a agriculturii, a sectorului alimentar și a zonelor rurale și contribuie la îndeplinirea următoarelor obiective generale în domeniul economic, în domeniul mediului și în domeniul social, ceea ce va contribui la punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă:
(a)
promovarea unui sector agricol inteligent, competitiv, rezilient și diversificat care să garanteze securitatea alimentară pe termen lung;
(b)
sprijinirea și consolidarea protecției mediului, inclusiv a biodiversității, și a acțiunilor în domeniul climei și contribuirea la îndeplinirea obiectivelor în materie de mediu și de climă ale Uniunii, inclusiv a angajamentelor sale în temeiul Acordului de la Paris;
(c)
consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale.
Articolul 6
Obiective specifice
(1)
Îndeplinirea obiectivelor generale este urmărită prin intermediul următoarelor obiective specifice:
(a)
sprijinirea veniturilor viabile ale fermelor și a rezilienței sectorului agricol în întreaga Uniune pentru a spori diversitatea agricolă și securitatea alimentară pe termen lung, precum și pentru a asigura durabilitatea economică a producției agricole în Uniune;
(b)
îmbunătățirea orientării spre piață și sporirea competitivității fermelor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, inclusiv punerea unui accent mai puternic pe cercetare, tehnologie și digitalizare;
(c)
îmbunătățirea poziției fermierilor în cadrul lanțului valoric;
(d)
contribuirea la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității de sechestrare a carbonului, precum și promovarea energiei durabile;
(e)
promovarea dezvoltării durabile și a gestionării eficiente a resurselor naturale precum apa, solul și aerul, inclusiv prin reducerea dependenței de substanțe chimice;
(f)
contribuirea la oprirea și inversarea declinului biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor;
(g)
atragerea și susținerea tinerilor fermieri și a noilor fermieri și facilitarea dezvoltării întreprinderilor durabile din zonele rurale;
(h)
promovarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice, a egalității de gen, inclusiv a participării femeilor la agricultură, a incluziunii sociale și a dezvoltării locale în zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei circulare și a silviculturii durabile;
(i)
îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura Uniunii exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimentele de înaltă calitate, sigure și hrănitoare produse într-un mod durabil, reducerea deșeurilor alimentare, precum și îmbunătățirea bunăstării animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene.
(2)
Obiectivele prevăzute la alineatul (1) sunt completate și interconectate cu obiectivul transversal al modernizării agriculturii și zonelor rurale prin promovarea și partajarea cunoștințelor, a inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale și prin încurajarea adoptării acestora de către fermieri, prin îmbunătățirea accesului la cercetare, inovare, schimbul de cunoștințe și formare.
(3)
Atunci când urmăresc obiectivele specifice prevăzute la alineatele (1) și (2), statele membre, cu sprijinul Comisiei, iau măsurile corespunzătoare pentru a reduce sarcina administrativă și a asigura simplificarea punerii în aplicare a PAC.
Articolul 7
Indicatori
(1)
Îndeplinirea obiectivelor menționate la articolul 5 și la articolul 6 alineatele (1) și (2) se evaluează pe baza indicatorilor comuni de realizare, de rezultat, de impact și de context, astfel cum figurează în anexa I. Indicatorii comuni respectivi includ:
(a)
indicatori de realizare aferenți realizărilor obținute în urma intervențiilor care au beneficiat de sprijin;
(b)
indicatori de rezultat aferenți obiectivelor specifice vizate menționate la articolul 6 alineatele (1) și (2), și care sunt utilizați pentru stabilirea obiectivelor de etapă și a țintelor cuantificate în raport cu respectivele obiective specifice din planurile strategice PAC și pentru evaluarea progreselor realizate în direcția țintelor respective; indicatorii aferenți obiectivelor legate de climă și mediu se pot aplica intervențiilor care contribuie la îndeplinirea angajamentelor ce decurg din actele legislative ale Uniunii enumerate în anexa XIII;
(c)
indicatori de impact aferenți obiectivelor prevăzute la articolul 5 și la articolul 6 alineatele (1) și (2) și utilizați în contextul planurilor strategice PAC și al PAC;
(d)
indicatori de context menționați la articolul 115 alineatul (2) și enumerați în anexa I.
(2)
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a modifica anexa I în scopul adaptării indicatorilor comuni de realizare, de rezultat, de impact și de context. Actele delegate respective se limitează strict la abordarea problemelor tehnice întâmpinate de statele membre cu privire la aplicarea indicatorilor respectivi.
TITLUL III
CERINȚE COMUNE ȘI TIPURI DE INTERVENȚII
CAPITOLUL I
CERINȚE COMUNE
Secțiunea 1
Principii generale
Articolul 8
Abordarea strategică
Statele membre urmăresc îndeplinirea obiectivelor prevăzute în titlul II prin specificarea unor intervenții pe baza tipurilor de intervenții prevăzute în capitolele II, III și IV din prezentul titlu, în conformitate cu evaluarea nevoilor pe care a efectuat-o fiecare dintre ele și cu cerințele comune prevăzute în prezentul capitol.
Articolul 9
Principii generale
Statele membre concep intervențiile din planurile lor strategice PAC și standardele GAEC menționate la articolul 13 în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu principiile generale ale dreptului Uniunii.
Statele membre se asigură că intervențiile și standardele GAEC menționate la articolul 13 sunt stabilite pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, sunt compatibile cu buna funcționare a pieței interne și nu denaturează concurența.
Statele membre instituie cadrul juridic care reglementează acordarea sprijinului din partea Uniunii către fermieri și alți beneficiari în conformitate cu planurile strategice PAC astfel cum au fost aprobate de Comisie în conformitate cu articolele 118 și 119 din prezentul regulament și cu principiile și cerințele prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2021/2116. Acestea pun în aplicare planurile strategice PAC respective astfel cum au fost aprobate de Comisie.
Articolul 10
Sprijinul intern conform OMC
Statele membre își concep intervențiile pe baza tipurilor de intervenții enumerate în anexa II la prezentul regulament, inclusiv a definițiilor și a condițiilor prevăzute la articolul 4, în așa fel încât să respecte criteriile din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura.
În special, sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității, sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității, sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri și schemele pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor respectă criteriile enunțate în paragrafele din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura indicate în anexa II la prezentul regulament pentru intervențiile respective. Pentru alte intervenții, paragrafele din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura indicate în anexa II la prezentul regulament au un rol indicativ, intervențiile respective putând, în schimb, să respecte un alt paragraf din anexa 2 la Acordul OMC privind agricultura, dacă acest lucru este specificat și explicat în planul strategic PAC.
Articolul 11
Punerea în aplicare a Memorandumului de înțelegere privind semințele oleaginoase
(1)
În cazul în care statele membre prevăd alte intervenții bazate pe suprafață în afara celor care respectă dispozițiile anexei 2 la Acordul OMC privind agricultura, inclusiv sprijin cuplat pentru venit în temeiul titlului III capitolul II secțiunea 3 subsecțiunea 1 din prezentul regulament și în cazul în care intervențiile respective vizează o parte din semințele oleaginoase menționate în anexa la Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase în cadrul GATT sau totalitatea acestora, totalul suprafeței vizate de sprijin, bazat pe realizările planificate incluse în planurile strategice PAC ale statelor membre în cauză, nu depășește suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni, pentru a se asigura respectarea angajamentelor internaționale ale Uniunii.
(2)
Până la 8 iunie 2022, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea unei suprafețe de referință indicative vizate de sprijin pentru fiecare stat membru, calculată pe baza ponderii fiecărui stat membru în media suprafeței dedicate cultivării în Uniune în perioada 2016-2020. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 153 alineatul (2).
(3)
Fiecare stat membru care intenționează să acorde sprijinul menționat la alineatul (1) din prezentul articol indică realizările planificate corespunzătoare, în hectare, în propunerea sa de plan strategic PAC menționată la articolul 118 alineatul (1).
Dacă, în urma notificării de către statele membre a tuturor realizărilor planificate, este depășită suprafața maximă vizată de sprijin pentru întreaga Uniune menționată la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia calculează, pentru fiecare stat membru care a notificat un excedent în comparație cu propria suprafață de referință, un coeficient de reducere care este proporțional cu excedentul realizărilor planificate ale statului membru respectiv, astfel încât suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni să fie menținută. Fiecare stat membru în cauză este informat în privința acestui coeficient de reducere în observațiile Comisiei la planul strategic PAC în conformitate cu articolul 118 alineatul (3). Coeficientul de reducere pentru fiecare stat membru se stabilește în decizia de punere în aplicare menționată la articolul 118 alineatul (6) prin intermediul căreia Comisia aprobă planul strategic PAC.
Statele membre nu își modifică din proprie inițiativă suprafața vizată de sprijin după data menționată la articolul 118 alineatul (1).
(4)
Dacă un stat membru intenționează să își sporească realizările planificate, menționate la alineatul (1) din prezentul articol, prevăzute în planul său strategic PAC aprobat de Comisie, acesta notifică Comisiei realizările planificate revizuite, printr-o cerere de modificare a planului său strategic PAC, în conformitate cu articolul 119, înaintea datei de 1 ianuarie a anului anterior anului de cerere în cauză.
(5)
După caz, pentru a se evita situația în care se depășește suprafața maximă vizată de sprijin a întregii Uniuni, menționată la alineatul (1), Comisia stabilește coeficienți de reducere sau revizuiește coeficienții de reducere existenți atunci când au fost stabiliți astfel de coeficienți în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf, pentru toate statele membre care și-au depășit suprafața de sprijin de referință în planurile lor strategice PAC.
Până la data de 31 ianuarie a anului anterior anului de cerere în cauză, Comisia informează statele membre respective în privința coeficienților de reducere.
Până la data de 31 martie a anului anterior anului de cerere în cauză, fiecare stat membru în cauză depune o cerere corespunzătoare de modificare a planului său strategic PAC, incluzând coeficientul de reducere menționat la al doilea paragraf. Coeficientul de reducere pentru statul membru respectiv este prevăzut în decizia de punere în aplicare menționată la articolul 119 alineatul (10) prin intermediul căreia Comisia aprobă modificarea planului strategic PAC.
(6)
În ceea ce privește plantele oleaginoase vizate de memorandumul de înțelegere menționat la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre informează Comisia despre numărul total de hectare pentru care a fost plătit efectiv sprijinul, în rapoartele anuale privind performanța menționate la articolul 134.
(7)
Statele membre exclud cultivarea de semințe de floarea-soarelui pentru consum uman din orice intervenție bazată pe suprafață menționată la alineatul (1).
Secțiunea 2
Condiționalitatea
Articolul 12
Principiu și domeniu de aplicare
(1)
Statele membre includ în planurile lor strategice PAC un sistem de condiționalitate în temeiul căruia fermierii și alți beneficiari care primesc plățile directe prevăzute în capitolul II sau plățile anuale prevăzute la articolele 70, 71 și 72 fac obiectul unei sancțiuni administrative dacă nu îndeplinesc cerințele legale în materie de gestionare prevăzute în dreptul Uniunii și standardele GAEC stabilite în planurile strategice PAC, enumerate în anexa III, în ceea ce privește următoarele domenii specifice:
(a)
clima și mediul, inclusiv apa, solul și biodiversitatea ecosistemelor;
(b)
sănătatea publică și sănătatea plantelor;
(c)
bunăstarea animalelor.
(2)
Planurile strategice PAC includ normele referitoare la un sistem eficace și proporțional de sancțiuni administrative. Normele respective respectă în special cerințele prevăzute în titlul IV capitolul IV din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(3)
Actele juridice menționate în anexa III privind cerințele legale în materie de gestionare se aplică în versiunea care este aplicabilă și, în cazul directivelor, în versiunea pusă în aplicare de statele membre.
(4)
În sensul prezentei secțiuni, „cerință legală în materie de gestionare” înseamnă fiecare cerință legală în materie de gestionare în parte din dreptul Uniunii enumerată în anexa III în cadrul unui anumit act juridic, care este diferită ca substanță de orice alte cerințe din același act.
Articolul 13
Obligațiile statelor membre în legătură cu bunele condiții agricole și de mediu
(1)
Statele membre se asigură că toate suprafețele agricole, inclusiv terenurile care nu mai sunt utilizate în scopuri productive, sunt menținute în bune condiții agricole și de mediu. Statele membre stabilesc, la nivel național sau regional, standarde minime pentru fermieri și alți beneficiari pentru fiecare standard GAEC enumerat în anexa III, în conformitate cu principalul obiectiv al standardelor respective menționat în anexa respectivă. La stabilirea propriilor standarde, statele membre țin seama, după caz, de caracteristicile specifice ale suprafețelor în cauză, inclusiv condițiile pedologice și climatice, de sistemele agricole existente, de practicile agricole, de dimensiunile și structurile fermelor, de utilizarea terenurilor și de specificul regiunilor ultraperiferice.
▼M4
La stabilirea standardelor GAEC 5, 6, 7 sau 9 enumerate în anexa III, statele membre pot stabili derogări specifice de la cerințele standardelor respective. Derogările respective se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii, cum ar fi culturile, tipurile de sol și sistemele agricole, ori daunele aduse pajiștilor permanente, cauzate, printre altele, de animale sălbatice sau de specii invazive, și sunt limitate în ceea ce privește suprafața. Derogările specifice se stabilesc numai în cazul și în măsura în care sunt necesare pentru a răspunde unor probleme specifice legate de aplicarea standardelor respective și nu împiedică în mod semnificativ contribuția fiecăruia dintre aceste standarde la obiectivele lor principale, astfel cum sunt enumerate în anexa III.
▼B
(2)
În ceea ce privește principalele obiective prevăzute în anexa III, statele membre pot stabili standarde suplimentare față de cele prevăzute în anexa respectivă, privind obiectivele principale menționate. Astfel de standarde suplimentare sunt nediscriminatorii și proporționale și corespund nevoilor identificate.
Statele membre nu stabilesc standarde minime pentru alte obiective principale decât cele prevăzute în anexa III.
▼M4
(2a)
Atunci când pun în aplicare standardele minime stabilite în conformitate cu alineatele (1) și (2), statele membre pot permite derogări temporare de la unele cerințe, cum ar fi termenele și perioadele stabilite în standardele respective, în cazul în care condițiile meteorologice împiedică fermierii și alți beneficiari să respecte cerințele respective într-un anumit an. Domeniul de aplicare al unor astfel de derogări temporare se limitează la fermieri și la alți beneficiari sau zone afectate de astfel de condiții meteorologice și se aplică numai atât timp cât sunt strict necesare.
▼B
(3)
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme care să asigure condiții de concurență echitabile în ceea ce privește raportul pentru standardul GAEC 1.
Secțiunea 3
Condiționalitatea socială
Articolul 14
Principiu și domeniu de aplicare
(1)
Statele membre indică în planurile lor strategice PAC că, cel târziu de la 1 ianuarie 2025, fermierii și alți beneficiari care primesc plăți directe în temeiul capitolului II sau plăți anuale în temeiul articolelor 70, 71 și 72 sunt supuși unei sancțiuni administrative dacă nu îndeplinesc cerințele legate de condițiile de muncă și de încadrare în muncă aplicabile sau nu respectă obligațiile angajatorului care decurg din actele juridice menționate în anexa IV.
(2)
Atunci când includ un sistem de sancțiuni administrative în planurile lor strategice PAC, astfel cum se menționează la alineatul (1), statele membre consultă, în conformitate cu dispozițiile lor instituționale, partenerii sociali naționali relevanți reprezentând patronatul și sindicatele din sectorul agricol și respectă pe deplin autonomia acestora, precum și dreptul lor de a negocia și de a încheia acorduri colective. Sistemul de sancțiuni administrative nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor partenerilor sociali în cazul în care, în conformitate cu cadrele juridice și de negociere colectivă naționale, aceștia sunt responsabili pentru punerea în aplicare sau asigurarea respectării actelor juridice menționate în anexa IV.
(3)
Planul strategic PAC include norme referitoare la un sistem eficace și proporțional de sancțiuni administrative. Normele respective respectă cerințele relevante prevăzute în titlul IV capitolul V din Regulamentul (UE) 2021/2116.
(4)
Actele juridice menționate în anexa IV care conțin dispoziții care urmează să fie vizate de sistemul de sancțiuni administrative menționat la alineatul (1) se aplică în versiunea aplicabilă și astfel cum a fost pusă în aplicare de statele membre.
Secțiunea 4
Servicii de consiliere agricolă
Articolul 15
Servicii de consiliere agricolă
(1)
Statele membre includ în planurile lor strategice PAC un sistem de furnizare de servicii pentru consilierea fermierilor și a altor beneficiari ai sprijinului PAC în ceea ce privește gestionarea terenurilor și gestionarea fermelor (denumite în continuare „servicii de consiliere agricolă”). Statele membre se pot baza pe sistemele existente.
(2)
Serviciile de consiliere agricolă vizează dimensiunea economică, cea de mediu și cea socială, ținând seama de practicile agricole existente, și furnizează informații tehnologice și științifice la zi, obținute cu ajutorul proiectelor de cercetare și inovare, inclusiv în ceea ce privește furnizarea de bunuri publice.
Prin intermediul serviciilor de consiliere agricolă, se oferă asistență adecvată de-a lungul ciclului de dezvoltare a fermelor, inclusiv pentru înființarea pentru prima dată, conversia modelelor de producție în funcție de cererea consumatorilor, practici inovatoare, tehnici agricole pentru reziliența la schimbările climatice, inclusiv agrosilvicultură și agroecologie, îmbunătățirea bunăstării animalelor și, după caz, standarde de siguranță și sprijin social.
Serviciile de consiliere agricolă sunt integrate în cadrul serviciilor interconectate ale consilierilor agricoli, ale cercetătorilor, ale organizațiilor de fermieri și ale altor părți interesate relevante, care formează AKIS.
(3)
Statele membre se asigură că consilierea este imparțială, iar consilierii au o calificare adecvată, beneficiază de formare corespunzătoare și nu au conflicte de interese.
(4)
Serviciile de consiliere agricolă sunt adaptate diferitelor tipuri de producții și ferme și vizează cel puțin următoarele:
(a)
toate cerințele, condițiile și angajamentele în materie de gestionare aplicabile fermierilor și altor beneficiari, stabilite în planul strategic PAC, inclusiv cerințele și standardele din cadrul condiționalității și condițiile privind intervențiile, precum și informațiile referitoare la instrumentele financiare și planurile de afaceri dezvoltate în temeiul planului strategic PAC;
(b)
cerințele stabilite de statele membre pentru punerea în aplicare a Directivei 92/43/CEE, a Directivei 2000/60/CE, a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 5 ), a Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 6 ), a Directivei 2009/128/CE, a Directivei 2009/147/CE, a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ), a Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ) și a Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului ( 9 );
(c)
practicile agricole care împiedică dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene, prezentate în comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017 intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)”;
(d)
prevenirea și gestionarea riscurilor;
(e)
sprijinul pentru inovare, în special pentru elaborarea și implementarea proiectelor grupurilor operaționale din cadrul PEI, menționate la articolul 127 alineatul (3);
(f)
tehnologiile digitale în sectorul agricol și în zonele rurale, după cum se menționează la articolul 114 litera (b);
(g)
gestionarea durabilă a nutrienților, inclusiv cel târziu cu începere din 2024 utilizarea unui instrument pentru sustenabilitatea fermelor în ceea ce privește utilizarea nutrienților, acesta putând fi orice aplicație digitală care prezintă cel puțin:
(i)
un bilanț al principalilor nutrienți la scara întregului teren;
(ii)
cerințele legale privind nutrienții;
(iii)
date referitoare la sol, pe baza informațiilor și a analizelor disponibile;
(iv)
date din sistemul integrat de administrare și control (IACS) relevante pentru gestionarea nutrienților.
(h)
condițiile de încadrare în muncă, obligațiile angajatorilor, securitatea și sănătatea în muncă și sprijinul social în comunitățile agricole.
CAPITOLUL II
TIPURI DE INTERVENȚII SUB FORMĂ DE PLĂȚI DIRECTE
Secțiunea 1
Tipuri de intervenții, reducerea plăților și cerințe minime
Articolul 16
Tipuri de intervenții sub formă de plăți directe
(1)
Tipurile de intervenții menționate în prezentul capitol pot lua forma plăților directe decuplate și cuplate.
(2)
Plățile directe decuplate sunt următoarele:
(a)
sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității;
(b)
sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității;
(c)
sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri;
(d)
schemele pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor.
(3)
Plățile directe cuplate sunt următoarele:
(a)
sprijinul cuplat pentru venit;
(b)
plata specifică pentru cultura de bumbac.
Articolul 17
Plafonarea și degresivitatea plăților
(1)
Statele membre pot plafona cuantumul sprijinului de bază pentru venit în scopul sustenabilității care urmează a fi acordat unui fermier pentru un an calendaristic dat. Statele membre care aleg să introducă plafonarea reduc cu 100 % cuantumul care depășește 100 000 EUR.
(2)
Statele membre pot reduce cuantumul sprijinului de bază pentru venit în scopul sustenabilității care urmează a fi acordat unui fermier pentru un an calendaristic dat care depășește 60 000 EUR cu până la 85 %.
Statele membre pot stabili intervale suplimentare peste 60 000 EUR și pot specifica procentele de reducere pentru intervalele suplimentare respective. Acestea se asigură că reducerea pentru fiecare interval este egală sau mai mare decât pentru intervalul precedent.
(3)
Înaintea aplicării alineatului (1) sau (2), statele membre pot scădea din cuantumul sprijinului de bază pentru venit în scopul sustenabilității care urmează a fi acordat unui fermier într-un an calendaristic dat:
(a)
toate salariile legate de o activitate agricolă declarate de fermier, inclusiv impozitele și contribuțiile sociale aferente ocupării forței de muncă;
(b)
costul echivalent al forței de muncă permanente și nesalariate legate de o activitate agricolă practicată de persoane care lucrează în cadrul fermei în cauză și care nu primesc un salariu sau care primesc o remunerație mai mică decât cuantumul plătit în mod normal pentru serviciile prestate, dar care sunt recompensate prin rezultatul economic al întreprinderii agricole;
(c)
elementul de cost al forței de muncă din cadrul costurilor de contractare legate de o activitate agricolă declarată de fermier.
Pentru a calcula cuantumurile menționate la primul paragraf litera (a), statele membre utilizează costurile salariale suportate efectiv de fermier. În cazuri justificate în mod corespunzător, fermierii pot solicita utilizarea costurilor standard care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză în conformitate cu o metodă care urmează a fi specificată mai în detaliu în planul său strategic PAC, pe baza salariilor standard medii legate de o activitate agricolă la nivel național sau regional, înmulțite cu numărul de unități de muncă anuale declarate de fermierul în cauză.
Pentru a calcula cuantumurile menționate la primul paragraf litera (b), statele membre utilizează costurile standard care urmează să fie stabilite de statul membru în cauză în conformitate cu o metodă care urmează a fi specificată mai în detaliu în planul său strategic PAC, pe baza salariilor standard medii legate de o activitate agricolă la nivel național sau regional, înmulțite cu numărul de unități de muncă anuale declarate de fermierul în cauză.
(4)
În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica reducerea menționată la alineatele (1) și (2) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul intern prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef al exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
(5)
Rezultatul estimat al reducerii plăților este utilizat în principal pentru a contribui la finanțarea sprijinului redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității, dacă a fost stabilit astfel în planul strategic PAC relevant, și, mai apoi, la finanțarea altor intervenții care țin de plățile directe decuplate.
De asemenea, statele membre pot utiliza întregul cuantum rezultat sau o parte a acestuia pentru a finanța tipuri de intervenții din cadrul FEADR specificate în capitolul IV, prin intermediul unui transfer. Acest transfer spre FEADR este cuprins în tabelele financiare din planul strategic PAC și poate fi revizuit în 2025 în conformitate cu articolul 103. Acest transfer nu face obiectul limitelor maxime pentru transferurile de fonduri dinspre FEGA spre FEADR stabilite la articolul menționat.
(6)
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme prin care să se stabilească o bază armonizată pentru calcularea reducerii plăților prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol în vederea punerii la dispoziție a unor norme detaliate pentru distribuirea fondurilor către fermieri.
Articolul 18
Cerințe minime
(1)
Statele membre stabilesc o suprafață minimă și acordă plăți directe doar fermierilor activi a căror suprafață eligibilă a exploatației, pentru care se solicită plăți directe, este mai mare decât respectiva suprafață minimă.
Ca alternativă, statele membre pot stabili un cuantum minim al plăților directe care pot fi plătite unui fermier.
(2)
În cazul în care a decis să stabilească o suprafață minimă în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf, un stat membru stabilește totuși un cuantum minim, în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf, pentru fermierii care beneficiază de un sprijin legat de animale, care se plătește per animal sub formă de plăți directe, și care dețin mai puține hectare decât suprafața minimă.
Când stabilesc suprafața minimă sau cuantumul minim, statele membre urmăresc să se asigure că plățile directe se acordă numai fermierilor activi dacă:
(a)
gestionarea plăților aferente nu generează o sarcină administrativă excesivă; și
(b)
cuantumurile aferente contribuie efectiv la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1), la care contribuie plățile directe.
(3)
Grecia poate decide să nu aplice prezentul articol în insulele mici din Marea Egee.
Articolul 19
Contribuția la instrumente de gestionare a riscurilor
Prin derogare de la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, un stat membru poate decide să aloce până la 3 % din plățile directe care urmează să fie plătite unui fermier pentru contribuția fermierului la un instrument de gestionare a riscurilor.
Statele membre care decid să utilizeze această dispoziție o aplică tuturor fermierilor care primesc plăți directe într-un an dat.
Secțiunea 2
Plăți directe decuplate
Subsecțiunea 1
Dispoziții generale
Articolul 20
Cerințe generale pentru primirea plăților directe decuplate
Statele membre acordă fermierilor activi plăți directe decuplate în condițiile prevăzute în prezenta secțiune și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.
Subsecțiunea 2
Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității
Articolul 21
Norme generale
(1)
Statele membre prevăd un sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității (denumit în continuare „sprijinul de bază pentru venit”) în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.
(2)
Statele membre prevăd un sprijin de bază pentru venit sub forma unei plăți decuplate anuale per hectar eligibil.
(3)
Fără a se aduce atingere articolelor 23-27, sprijinul de bază pentru venit se acordă pentru fiecare hectar eligibil declarat de un fermier activ.
Articolul 22
Cuantumul sprijinului per hectar
(1)
Cu excepția cazului în care statele membre decid să acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată menționate la articolul 23, sprijinul se plătește sub forma unui cuantum uniform per hectar.
(2)
Statele membre pot decide să diferențieze cuantumul sprijinului de bază pentru venit per hectar între diversele grupuri de teritorii care au condiții socioeconomice sau agronomice similare, inclusiv forme tradiționale de agricultură astfel cum sunt prevăzute de statele membre, precum pășunatul alpin extensiv tradițional. În conformitate cu articolul 109 alineatul (2) litera (d), cuantumul sprijinului de bază pentru venit per hectar poate fi redus luându-se în considerare sprijinul acordat în cadrul altor intervenții în planul strategic PAC în cauză.
Articolul 23
Drepturile la plată
(1)
Statele membre care au aplicat schema de plată de bază prevăzută în titlul III capitolul I secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pot decide să acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată în conformitate cu articolele 24-27 din prezentul regulament.
(2)
Dacă statele membre care au aplicat schema de plată de bază prevăzută în titlul III capitolul I secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 decid să nu mai acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată, atunci drepturile la plată alocate în temeiul regulamentului menționat expiră la data de 31 decembrie a anului anterior celui de la care urmează să fie aplicată decizia.
Articolul 24
Valoarea drepturilor la plată și convergența
(1)
Statele membre stabilesc valoarea unitară a drepturilor la plată înaintea convergenței în conformitate cu prezentul articol prin ajustarea valorii drepturilor la plată proporțional cu valoarea lor stabilită în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul de cerere 2022, precum și cu plata conexă pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu prevăzută în titlul III capitolul III din regulamentul menționat pentru anul de cerere 2022.
(2)
Statele membre pot decide să diferențieze valoarea drepturilor la plată în conformitate cu articolul 22 alineatul (2).
(3)
Cel târziu până în anul de cerere 2026, fiecare stat membru stabilește un nivel maxim pentru valoarea drepturilor la plată individuale pentru statul membru respectiv sau pentru fiecare grup de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).
(4)
Dacă valoarea drepturilor la plată stabilită în conformitate cu alineatul (1) nu este uniformă în interiorul unui stat membru sau al unui grup de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2), statul membru vizat asigură o convergență a valorii drepturilor la plată spre o valoare unitară uniformă până cel târziu în anul de cerere 2026.
(5)
În scopul alineatului (4), fiecare stat membru se asigură că, cel târziu pentru anul de cerere 2026, toate drepturile la plată au o valoare de cel puțin 85 % din cuantumul unitar mediu planificat menționat la articolul 102 alineatul (1), al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul său strategic PAC pentru statul membru respectiv sau pentru grupul de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).
(6)
Statele membre finanțează majorările valorii drepturilor la plată necesare pentru conformitatea cu alineatele (4) și (5) de la prezentul articol utilizând toate cuantumurile posibile care devin disponibile prin aplicarea alineatului (3) de la prezentul articol și, dacă este necesar, reducând diferența dintre valoarea unitară a drepturilor la plată stabilită în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol și cuantumul unitar planificat, menționat la articolul 102 alineatul (1), al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul strategic PAC pentru statul membru respectiv sau pentru grupul de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).
Statele membre pot decide să aplice reducerea tuturor sau unei părți a drepturilor la plată cu o valoare stabilită în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol care depășește cuantumul unitar planificat, menționat la articolul 102 alineatul (1), al sprijinului de bază pentru venit pentru anul de cerere 2026 prevăzut în planul strategic PAC pentru statul membru respectiv sau pentru grupul de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).
(7)
Reducerile menționate la alineatul (6) se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii. Fără a se aduce atingere valorii minime stabilite în conformitate cu alineatul (5), aceste criterii pot include stabilirea unei reduceri maxime care nu poate fi mai mică de 30 %.
(8)
Statele membre se asigură că ajustarea valorilor drepturilor la plată în conformitate cu alineatele (3)-(7) începe din anul 2023.
Articolul 25
Activarea drepturilor la plată
(1)
Statele membre care au decis să acorde sprijin pe baza drepturilor la plată acordă sprijin de bază pentru venit fermierilor activi care dețin, în proprietate sau în arendă, drepturi la plată în momentul activării respectivelor drepturi la plată. Statele membre se asigură că, în scopul activării drepturilor la plată, fermierii activi declară hectarele eligibile care însoțesc orice drept la plată.
(2)
Statele membre se asigură că drepturile la plată, inclusiv în cazul unei moșteniri sau al unei moșteniri anticipate, sunt activate doar în statul membru sau în interiorul grupului de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2), în care au fost alocate.
(3)
Statele membre se asigură că drepturile la plată activate conferă dreptul la plată pe baza cuantumului fixat în acestea.
Articolul 26
Rezerve pentru drepturile la plată
(1)
Fiecare stat membru care decide să acorde sprijinul de bază pentru venit pe baza drepturilor la plată gestionează o rezervă națională.
(2)
Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, dacă un stat membru decide să diferențieze sprijinul de bază pentru venit în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), acesta poate decide să aibă o rezervă pentru fiecare grup de teritorii menționat la articolul respectiv.
(3)
Statele membre se asigură că drepturile la plată din rezervă sunt alocate doar fermierilor activi.
(4)
Statele membre utilizează rezerva în primul rând pentru a aloca drepturi la plată următorilor fermieri:
(a)
tinerilor fermieri care au înființat recent pentru prima oară o exploatație;
(b)
noilor fermieri.
(5)
Un stat membru alocă drepturi la plată sau majorează valoarea drepturilor la plată existente ale fermierilor activi care sunt îndreptățiți în temeiul unei hotărâri definitive a unei instanțe sau în temeiul unui act administrativ definitiv emis de autoritatea competentă a respectivului stat membru. Respectivul stat membru se asigură că acești fermieri activi primesc drepturile la plată în numărul și la valoarea stabilite în hotărârea menționată sau în actul menționat, la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru respectiv.
(6)
Statele membre se asigură că rezerva este realimentată printr-o reducere liniară a valorii tuturor drepturilor la plată în cazul în care rezerva este insuficientă pentru a acoperi alocarea drepturilor la plată în conformitate cu alineatele (4) și (5).
(7)
Statele membre pot prevedea norme suplimentare privind utilizarea rezervei, inclusiv categorii suplimentare de fermieri cărora urmează să li se aloce drepturi la plată din rezervă, cu condiția ca grupurilor prioritare menționate la alineatele (4) și (5) să li se fi alocat drepturi la plată din rezervă, și pentru cazurile care ar declanșa realimentarea rezervei. În cazul în care rezerva este realimentată prin reducerea liniară a valorii drepturilor la plată, această reducere liniară se aplică tuturor drepturilor la plată de la nivel național sau, atunci când statele membre aplică derogarea prevăzută la alineatul (2), la nivelul grupului de teritorii relevant menționat la articolul 22 alineatul (2).
(8)
Statele membre stabilesc valoarea drepturilor la plată noi alocate din rezervă la valoarea medie națională a drepturilor la plată din anul alocării sau la valoarea medie a drepturilor la plată pentru fiecare grup de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2) în anul alocării.
(9)
Statele membre pot decide să majoreze valoarea drepturilor la plată existente până la valoarea medie națională din anul alocării sau până la valoarea medie pentru fiecare grup de teritorii menționat la articolul 22 alineatul (2).
Articolul 27
Transferul drepturilor la plată
(1)
Cu excepția cazurilor de transfer prin moștenire sau prin moștenire anticipată, drepturile la plată se transferă doar unui fermier activ stabilit în același stat membru.
(2)
Dacă statele membre decid să diferențieze sprijinul de bază pentru venit în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), drepturile la plată se transferă doar în interiorul grupului de teritorii în care au fost alocate.
Articolul 28
Plățile pentru micii fermieri
Statele membre pot acorda micilor fermieri, astfel cum sunt prevăzuți de statele membre, o plată sub forma unei sume forfetare sau a unor cuantumuri per hectar, care să înlocuiască plățile directe prevăzute în prezenta secțiune și în secțiunea 3 din prezentul capitol. Statele membre concep intervenția corespunzătoare în planul strategic PAC ca fiind opțională pentru fermieri.
Plata anuală pentru fiecare fermier nu depășește 1 250 EUR.
Statele membre pot decide să stabilească sume forfetare diferite sau cuantumuri per hectar diferite, corelate cu praguri de suprafață diferite.
Subsecțiunea 3
Sprijinul complementar pentru venit
Articolul 29
Sprijinul redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității
(1)
Statele membre prevăd un sprijin redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității (denumit în continuare „sprijinul redistributiv pentru venit”) în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.
Prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat sau de la articolul 98, statele membre pot aborda necesitatea redistribuirii sprijinului pentru venit prin alte instrumente și intervenții finanțate de FEGA care urmăresc obiectivul unei distribuții mai echitabile și al unei direcționări mai eficace și mai eficiente a sprijinului pentru venit, cu condiția să poată demonstra în planurile lor strategice PAC că această necesitate este abordată în mod suficient.
(2)
Statele membre asigură redistribuirea plăților directe de la exploatațiile mai mari spre cele mai mici sau medii, prevăzând un sprijin redistributiv pentru venit sub forma unei plăți decuplate anuale per hectar eligibil acordate fermierilor care au dreptul la o plată în temeiul sprijinului de bază pentru venit menționat la articolul 21.
(3)
Statele membre stabilesc, la nivel național sau regional, care poate fi nivelul grupurilor de teritorii menționate la articolul 22 alineatul (2), un cuantum per hectar sau cuantumuri diferite pentru diferite intervale de hectare, precum și numărul maxim de hectare per fermier pentru care se plătește sprijinul redistributiv pentru venit.
(4)
Cuantumul per hectar planificat pentru un anumit an de cerere nu depășește cuantumul mediu național al plăților directe per hectar pentru anul de cerere respectiv.
(5)
Cuantumul mediu național al plăților directe per hectar este definit drept raportul dintre plafonul național pentru plăți directe pentru un anumit an de cerere prevăzut în anexa V și realizările planificate totale aferente sprijinului de bază pentru venit pentru respectivul an de cerere, exprimate în număr de hectare.
(6)
În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica numărul maxim de hectare menționat la alineatul (3) la nivelul membrilor acelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul intern prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
În cazul fermierilor care fac parte dintr-un grup de entități juridice afiliate, astfel cum sunt prevăzute de statele membre, statele membre pot aplica numărul maxim de hectare menționat la alineatul (3) la nivelul grupului respectiv în condiții care urmează să fie stabilite de acestea.
Articolul 30
Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri
(1)
Statele membre pot acorda un sprijin complementar pentru venit tinerilor fermieri, stabiliți în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (6), în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.
(2)
Ca parte a obligațiilor lor de a atrage tinerii fermieri în conformitate cu obiectivul prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (g) și de a dedica acestui obiectiv, în conformitate cu articolul 95, cel puțin un cuantum astfel cum este stabilit în anexa XII, statele membre pot acorda un sprijin complementar pentru venit tinerilor fermieri care au înființat recent pentru prima oară o exploatație și care au dreptul la o plată în temeiul sprijinului de bază pentru venit menționat la articolul 21.
Statele membre pot decide să acorde sprijinul prevăzut la prezentul articol fermierilor care au beneficiat de sprijin în temeiul articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru restul perioadei menționate la alineatul (5) din articolul respectiv.
(3)
Sprijinul complementar pentru venit pentru tinerii fermieri se acordă pentru o durată maximă de cinci ani, începând cu primul an de depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri și sub rezerva condițiilor care urmează să fie stabilite de cadrul juridic al PAC aplicabil pentru perioada de după 2027, în cazul în care durata de cinci ani depășește anul 2027. Statele membre se asigură că beneficiarilor nu li se creează așteptări juridice în ceea ce privește perioada de după 2027.
Sprijinul respectiv ia forma fie a unei plăți decuplate anuale per hectar eligibil, fie a unei plăți forfetare per tânăr fermier.
Statele membre pot decide să acorde sprijinul prevăzut la prezentul articol numai pentru un număr maxim de hectare per tânăr fermier.
(4)
În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, cum ar fi un grup de fermieri, organizații de producători sau cooperative, statele membre pot aplica numărul maxim de hectare menționat la alineatul (3) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri:
(a)
care se încadrează în definiția și cerințele „tânărului fermier”, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (6); și
(b)
atunci când dreptul intern prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef al exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.
Subsecțiunea 4
Scheme pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor
Articolul 31
Scheme pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor
(1)
Statele membre stabilesc și acordă sprijin pentru scheme voluntare pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor (denumite în continuare „eco-scheme”) în condițiile prevăzute în prezentul articol și specificate mai în detaliu în propriile planuri strategice PAC.
▼M4
(1a)
În cadrul eco-schemelor menționate la alineatul (1), statele membre instituie și oferă sprijin pentru una sau mai multe scheme care vizează, pe terenurile arabile, practici pentru menținerea unor zone neproductive, cum ar fi terenurile lăsate în pârloagă, și pentru stabilirea de noi elemente de peisaj. Respectivele scheme sunt voluntare pentru fermierii activi și pentru grupurile de fermieri activi.
▼B
(2)
În temeiul prezentului articol, statele membre sprijină fermierii activi sau grupurile de fermieri activi care își asumă angajamentul de a aplica practici agricole benefice pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor și de combatere a rezistenței la antimicrobiene.
(3)
Statele membre stabilesc o listă a practicilor agricole benefice pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor și de combatere a rezistenței la antimicrobiene menționate la alineatul (2). Practicile respective sunt concepute în așa fel încât să îndeplinească unul sau mai multe dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) și, în ceea ce privește îmbunătățirea bunăstării animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene, dintre obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (i).
(4)
Fiecare eco-schemă acoperă, în principiu, cel puțin două dintre următoarele domenii de acțiune pentru climă, mediu, bunăstarea animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene:
(a)
atenuarea schimbărilor climatice, inclusiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de practicile agricole, precum și menținerea depozitelor de carbon existente și creșterea capacității de sechestrare a carbonului;
(b)
adaptarea la schimbările climatice, inclusiv acțiuni de îmbunătățire a rezilienței sistemelor de producție alimentară, precum și de creștere a diversității animalelor și plantelor, pentru o mai mare rezistență la boli și la schimbările climatice;
(c)
protejarea sau îmbunătățirea calității apei și reducerea presiunii asupra resurselor de apă;
(d)
prevenirea degradării solului, refacerea solului, îmbunătățirea fertilității solului și a gestionării nutrienților și biocenoza solului;
(e)
protejarea biodiversității, conservarea sau refacerea habitatelor sau a speciilor, inclusiv menținerea și crearea elementelor de peisaj sau a zonelor neproductive;
(f)
acțiuni pentru o utilizare durabilă și redusă a pesticidelor, în special a pesticidelor care prezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu;
(g)
acțiuni de îmbunătățire a bunăstării animalelor sau de combatere a rezistenței la antimicrobiene.
(5)
În temeiul prezentului articol, statele membre acordă doar plăți care vizează angajamente care:
(a)
depășesc cerințele legale relevante în materie de gestionare și standardele relevante GAEC stabilite în capitolul I secțiunea 2;
(b)
depășesc cerințele minime relevante privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, bunăstarea animalelor și alte cerințe obligatorii relevante prevăzute de dreptul intern și de dreptul Uniunii;
(c)
depășesc condițiile stabilite pentru menținerea suprafeței agricole în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b);
(d)
diferă de angajamentele pentru care se acordă plăți în temeiul articolului 70.
Pentru angajamentele menționate la primul paragraf litera (b), în cazul în care dreptul intern impune noi cerințe care depășesc cerințele minime corespunzătoare prevăzute în dreptul Uniunii, se poate acorda sprijin pentru angajamente care contribuie la respectarea cerințelor respective pentru o perioadă de maximum 24 de luni de la data la care devin obligatorii pentru exploatație.
(6)
În temeiul alineatului (5), pentru descrierea angajamentelor care trebuie îndeplinite de beneficiarul eco-schemelor menționate la prezentul articol, statele membre pot să se bazeze pe una sau mai multe dintre cerințele și standardele stabilite în capitolul I secțiunea 2, cu condiția ca obligațiile eco-schemelor să depășească cerințele legale relevante în materie de gestionare și standardele minime privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor stabilite de statele membre în temeiul capitolului I secțiunea 2.
Fără a aduce atingere articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116, se consideră că fermierii activi sau grupurile de fermieri activi care participă la eco-schemele instituite în conformitate cu primul paragraf respectă cerințele și standardele relevante menționate în anexa III, cu condiția să îndeplinească angajamentele din cadrul eco-schemei în cauză.
Statele membre care instituie eco-scheme în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat se pot asigura că sistemele lor de gestionare și control nu dublează controalele în cazul în care aceleași cerințe și standarde se aplică atât în cadrul eco-schemelor respective, cât și al obligațiilor prevăzute în anexa III.
(7)
Sprijinul pentru o anumită eco-schemă ia forma unei plăți anuale, pentru toate hectarele eligibile care fac obiectul angajamentelor. Plățile se acordă:
(a)
fie ca plăți suplimentare față de sprijinul de bază pentru venit prevăzut în subsecțiunea 2; fie
(b)
ca plăți care compensează, integral sau parțial, fermierii activi sau grupurile de fermieri activi pentru costurile suplimentare suportate și pentru pierderile de venit aferente angajamentelor asumate, calculate în conformitate cu articolul 82 și ținând seama de țintele pentru eco-scheme; aceste plăți pot acoperi, de asemenea, costurile tranzacționale.
Prin derogare de la primul paragraf, plățile acordate în conformitate cu litera (b) de la paragraful respectiv pentru angajamentele privind bunăstarea animalelor, pentru angajamentele de combatere a rezistenței la antimicrobiene și, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător, pentru angajamentele privind practici agricole benefice pentru climă pot lua, de asemenea, forma unei plăți anuale pentru unitățile vită mare.
(8)
Statele membre demonstrează modul în care practicile agricole angajate în cadrul eco-schemelor răspund nevoilor menționate la articolul 108 și modul în care acestea contribuie la structura în ceea ce privește mediul și clima menționată la articolul 109 alineatul (2) litera (a), precum și la bunăstarea animalelor și la combaterea rezistenței la antimicrobiene. Acestea utilizează un sistem de rating sau de punctare sau orice altă metodologie adecvată pentru a asigura eficacitatea și eficiența eco-schemelor în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite. Atunci când stabilesc nivelul plăților pentru diferite angajamente din cadrul eco-schemelor în temeiul alineatului (7) primul paragraf litera (a) din prezentul articol, statele membre țin seama de nivelul de sustenabilitate și de ambiție al fiecărei eco-scheme, pe baza unor criterii obiective și transparente.
(9)
Statele membre se asigură că există o coerență între intervențiile în temeiul prezentului articol și cele în temeiul articolului 70.
Secțiunea 3
Plăți directe cuplate
Subsecțiunea 1
Sprijinul cuplat pentru venit
Articolul 32
Norme generale
(1)
Statele membre pot acorda un sprijin cuplat pentru venit fermierilor activi în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și specificate mai în detaliu în planurile lor strategice PAC.
(2)
Intervențiile statelor membre ajută sectoarele și producțiile sprijinite sau tipurile specifice de agricultură aferente, enumerate la articolul 33, să facă față dificultăților cu care se confruntă, prin îmbunătățirea competitivității, a sustenabilității și a calității lor. În ceea ce privește culturile proteice, statele membre nu sunt obligate să demonstreze dificultățile cu care se confruntă.
(3)
Sprijinul cuplat pentru venit ia forma unei plăți anuale per hectar sau per animal.
Articolul 33
Domeniu de aplicare
Sprijinul cuplat pentru venit poate fi acordat doar următoarelor sectoare și producții sau următoarelor tipuri specifice de agricultură aferente, dacă acestea sunt importante din motive socioeconomice sau de mediu:
(a)
cereale;
(b)
semințe oleaginoase, cu excepția semințelor de floarea-soarelui pentru consum uman astfel cum sunt prevăzute la articolul 11 alineatul (7);
(c)
culturi proteice, inclusiv leguminoase și amestec de leguminoase și ierburi, cu condiția ca leguminoasele să rămână predominante în amestec;
(d)
in;
(e)
cânepă;
(f)
orez;
(g)
fructe cu coajă lemnoasă;
(h)
cartofi pentru feculă;
(i)
lapte și produse lactate;
(j)
semințe;
(k)
carne de oaie și de capră;
(l)
carne de vită și mânzat;
(m)
ulei de măsline și măsline de masă;
(n)
viermi de mătase;
(o)
nutrețuri uscate;
(p)
hamei;
(q)
sfeclă de zahăr, trestie de zahăr și rădăcini de cicoare;
(r)
fructe și legume;
(s)
specii forestiere cu ciclu de producție scurt.
Articolul 34
Eligibilitate
(1)
Statele membre pot acorda sprijin cuplat pentru venit sub forma unei plăți per hectar doar pentru suprafețele pe care le-au stabilit ca hectare eligibile.
(2)
Dacă sprijinul cuplat pentru venit vizează bovine sau oi și capre, statele membre stabilesc drept condiții de eligibilitate pentru sprijin cerințele de a identifica și înregistra animalele în conformitate cu partea IV titlul I capitolul 2 secțiunea 1 din Regulamentul (UE) 2016/429. Totuși, fără a se aduce atingere altor condiții de eligibilitate aplicabile, bovinele sau oile și caprele sunt considerate eligibile pentru sprijin dacă cerințele referitoare la identificare și înregistrare sunt îndeplinite până la o anumită dată a anului de cerere în cauză care urmează a fi stabilită de statele membre.
Articolul 35
Competențe delegate în cazul dezechilibrelor structurale ale pieței dintr-un sector
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu măsuri de evitare a situației în care beneficiarii sprijinului cuplat pentru venit suferă din cauza unor dezechilibre structurale ale pieței dintr-un sector. Respectivele acte delegate pot permite statelor membre să decidă că sprijinul cuplat pentru venit poate fi plătit în continuare până în 2027 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat sprijinul respectiv într-o perioadă de referință din trecut.
Subsecțiunea 2
Plata specifică pentru cultura de bumbac
Articolul 36
Domeniu de aplicare
Bulgaria, Grecia, Spania și Portugalia acordă o plată specifică pentru cultura de bumbac fermierilor activi care produc bumbac încadrat la codul NC 5201 00 în condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune.
Articolul 37
Norme generale
(1)
Plata specifică pentru cultura de bumbac se acordă pe hectar de suprafață eligibilă cultivată cu bumbac. Suprafața este eligibilă numai dacă este situată pe un teren agricol autorizat de statul membru în cauză pentru producția de bumbac, semănat cu soiuri autorizate de statul membru, și face efectiv obiectul recoltării în condiții de creștere normale.
(2)
Plata specifică pentru cultura de bumbac se efectuează pentru bumbacul de calitate bună, corectă și vandabilă.
(3)
Bulgaria, Grecia, Spania și Portugalia autorizează terenul și soiurile menționate la alineatul (1) în conformitate cu orice norme și condiții adoptate în temeiul alineatului (5).
(4)
Pentru intervențiile vizate de prezenta subsecțiune:
(a)
eligibilitatea cheltuielilor suportate se stabilește pe baza articolului 37 litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116;
(b)
în sensul articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2116, avizul care trebuie emis de organismele de certificare se referă la literele (a), (b) și (d) de la alineatul respectiv și include declarația de gestiune.
(5)
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme și condiții privind autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac.
(6)
Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind procedura de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac, precum și privind notificările adresate producătorilor în legătură cu această autorizare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 153 alineatul (2).
Articolul 38
Suprafețe de bază, productivitate fixă și cuantumuri de referință
(1)
Se instituie următoarele suprafețe naționale de bază:
—
Bulgaria: 3 342 ha,
—
Grecia: 250 000 ha,
—
Spania: 48 000 ha,
—
Portugalia: 360 ha.
(2)
Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referință:
—
Bulgaria: 1,2 tone/ha,
—
Grecia: 3,2 tone/ha,
—
Spania: 3,5 tone/ha,
—
Portugalia: 2,2 tone/ha.
(3)
Cuantumul plății specifice culturii pe hectar de suprafață eligibilă se calculează prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:
—
Bulgaria: 636,13 EUR,
—
Grecia: 229,37 EUR,
—
Spania: 354,73 EUR,
—
Portugalia: 223,32 EUR.
(4)
Dacă suprafața eligibilă cultivată cu bumbac dintr-un stat membru dat și un an dat depășește suprafața de bază stabilită la alineatul (1), cuantumul menționat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporțional cu depășirea suprafeței de bază.
(5)
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme referitoare la condițiile de acordare a plății specifice pentru cultura de bumbac, la cerințele de eligibilitate și la practicile agronomice.
(6)
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind calcularea reducerii prevăzute la alineatul (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 153 alineatul (2).
Articolul 39
Organizațiile interprofesionale aprobate
(1)
În sensul aplicării prezentei subsecțiuni, „organizație interprofesională aprobată” înseamnă o persoană juridică formată din fermieri producători de bumbac și din cel puțin un egrenor, care desfășoară activități precum:
(a)
contribuția la o mai bună coordonare a modului de introducere a bumbacului pe piață, în special prin studii de cercetare și studii de piață;
(b)
elaborarea de contracte-tip compatibile cu normele Uniunii;
(c)
orientarea producției către produse care sunt mai bine adaptate la nevoile pieței și la cererea consumatorului, în special în ceea ce privește calitatea și protecția consumatorului;
(d)
actualizarea metodelor și a mijloacelor de îmbunătățire a calității produsului;
(e)
dezvoltarea de strategii de piață pentru promovarea bumbacului prin sisteme de certificare a calității.
(2)
Statele membre în care sunt stabiliți egrenorii aprobă organizațiile interprofesionale care îndeplinesc orice criterii stabilite în temeiul alineatului (3).
(3)
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu norme referitoare la:
(a)
criteriile pentru aprobarea organizațiilor interprofesionale;
(b)
obligațiile producătorilor;
(c)
consecințele în cazul în care organizația interprofesională aprobată nu îndeplinește criteriile menționate la litera (a).
Articolul 40
Acordarea plății
(1)
Fermierilor li se acordă plata specifică pentru cultura de bumbac pentru hectarele care sunt eligibile în conformitate cu articolul 38.
(2)
În cazul fermierilor care sunt membri ai unei organizații interprofesionale aprobate, plata specifică pentru cultura de bumbac pentru hectarele care sunt eligibile din suprafața de bază stabilită la articolul 38 alineatul (1) se majorează cu 2 EUR.
Articolul 41
Derogări
(1)
Articolele 101 și 102 și titlul VII, cu excepția capitolului III din respectivul titlu, nu se aplică plății specifice pentru cultura de bumbac prevăzute în prezenta subsecțiune.
(2)
Plata specifică pentru cultura de bumbac nu se include în niciuna dintre secțiunile planului strategic PAC menționate la articolele 108-114, mai puțin în ceea ce privește articolul 112 alineatul (2) litera (a), care se referă la planul financiar.
(3)
Articolul 55 alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2116 nu se aplică intervențiilor menționate în prezenta subsecțiune.
CAPITOLUL III
TIPURI DE INTERVENȚII ÎN ANUMITE SECTOARE
Secțiunea 1
Dispoziții generale
Articolul 42
Domeniu de aplicare
Prezentul capitol prevede norme referitoare la tipurile de intervenții:
(a)
în sectorul fructelor și legumelor, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(b)
în sectorul produselor apicole, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (v) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (denumit în continuare „sectorul apicol”);
(c)
în sectorul vitivinicol, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(d)
în sectorul hameiului, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(e)
în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, astfel cum este menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(f)
în celelalte sectoare menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(h), (k), (m), (o)-(t) și (w) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și în sectoarele care acoperă produsele enumerate în anexa VI la prezentul regulament.
Articolul 43
Tipuri de intervenții obligatorii și opționale
(1)
Tipurile de intervenții din sectorul fructelor și legumelor menționate la articolul 42 litera (a) sunt obligatorii pentru statele membre care dețin organizații de producători în acest sector, recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.
În cazul în care un stat membru care nu deține organizații de producători recunoscute în sectorul fructelor și legumelor la momentul prezentării planului său strategic PAC recunoaște o organizație de producători din sectorul respectiv în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în cursul perioadei planului strategic PAC, statul membru respectiv prezintă o cerere de modificare a planului său strategic PAC în conformitate cu articolul 119 pentru a include intervenții în sectorul fructelor și legumelor.
(2)
Tipurile de intervenții din sectorul apicol menționate la articolul 42 litera (b) sunt obligatorii pentru fiecare stat membru.
(3)
Tipurile de intervenții din sectorul vitivinicol menționate la articolul 42 litera (c) sunt obligatorii pentru statele membre enumerate în anexa VII.
(4)
În planurile lor strategice PAC, statele membre pot decide să implementeze tipurile de intervenții menționate la articolul 42 literele (d), (e) și (f).
(5)
Germania poate implementa în sectorul hameiului tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (f) doar dacă decide în planul său strategic PAC să nu implementeze tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (d).
(6)
Grecia, Franța și Italia pot implementa în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (f) doar dacă acestea decid în planurile lor strategice PAC să nu implementeze tipurile de intervenții menționate la articolul 42 litera (e).
Articolul 44
Forme de sprijin
(1)
În sectoarele menționate la articolul 42, sprijinul poate lua oricare dintre următoarele forme:
(a)
rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv de beneficiar;
(b)
costuri unitare;
(c)
sume forfetare;
(d)
finanțare la rate forfetare.
(2)
Cuantumurile aferente formelor de sprijin menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) se stabilesc în unul dintre următoarele moduri:
(a)
o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, bazată pe:
(i)
date statistice, alte informații obiective sau avize ale experților;
(ii)
date istorice verificate privind beneficiarii; sau
(iii)
aplicarea practicilor uzuale ale beneficiarilor de contabilizare a costurilor;
(b)
proiecte de buget stabilite de la caz la caz și convenite ex ante de organismul care selectează operațiunea în cazul intervențiilor în sectorul vitivinicol și în sectorul apicol sau de organismul care aprobă programele operaționale menționate la articolul 50 în cazul intervențiilor în celelalte sectoare eligibile;
(c)
în conformitate cu normele de aplicare a costurilor unitare, a sumelor forfetare și a ratelor forfetare corespunzătoare aplicabile în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de intervenție;
(d)
în conformitate cu normele de aplicare a costurilor unitare, a sumelor forfetare și a ratelor forfetare corespunzătoare aplicate în cadrul schemelor de sprijin finanțate integral de statul membru în cauză pentru un tip similar de intervenție.
Articolul 45
Competențe delegate privind cerințe suplimentare referitoare la tipuri de intervenții
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu cerințe suplimentare față de cele prevăzute în prezentul capitol, în ceea ce privește:
(a)
asigurarea funcționării adecvate a tipurilor de intervenții prevăzute în prezentul capitol, în special prin evitarea denaturării concurenței pe piața internă;
(b)
tipul de cheltuieli acoperite de intervențiile incluse în prezentul capitol, inclusiv, prin derogare de la articolul 22 din Regulamentul (UE) 2021/2116, eligibilitatea costurilor administrative și de personal ale organizațiilor de producători sau ale altor beneficiari la implementarea intervențiilor respective;
(c)
baza calculării asistenței financiare din partea Uniunii, menționată în prezentul capitol, inclusiv perioadele de referință și calcularea valorii producției comercializate, precum și baza calculării gradului de organizare a producătorilor în scopul asistenței financiare naționale menționate la articolul 53;
(d)
nivelul maxim al asistenței financiare din partea Uniunii pentru tipurile de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (a), (c), (f), (g), (h) și (i) și pentru tipurile de intervenții menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) și (l), inclusiv tarifele de ambalare și transport pentru produsele retrase în vederea distribuirii gratuite și costurile aferente prelucrării produsului înainte de livrare pentru distribuirea gratuită;
(e)
normele referitoare la fixarea unui plafon pentru cheltuieli și la măsurarea suprafeței eligibile în scopul tipurilor de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) litera (d) și la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a);
(f)
normele în temeiul cărora producătorii trebuie să retragă subprodusele de vinificație, precum și normele privind excepțiile de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și normele pentru certificarea voluntară a distileriilor;
(g)
condițiile care urmează să fie aplicate pentru utilizarea formelor de sprijin enumerate la articolul 44 alineatul (1);
(h)
normele privind cerința de durabilitate minimă pentru investițiile productive și neproductive sprijinite prin intervenții incluse în prezentul capitol;
(i)
norme privind combinarea finanțării pentru investiții în temeiul articolului 58 alineatul (1) primul paragraf litera (b) și pentru promovare în temeiul articolului 58 alineatul (1) primul paragraf litera (k).
Articolul 46
Obiectivele din sectorul fructelor și legumelor, sectorul hameiului, sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din celelalte sectoare menționate la articolul 42 litera (f)
Pentru sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f) sunt valabile unul sau mai multe dintre următoarele obiective:
(a)
planificarea și organizarea producției, ajustarea producției în funcție de cerere, în special în ceea ce privește calitatea și cantitatea, optimizarea costurilor de producție și a rentabilității investițiilor și stabilizarea prețurilor la producător; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (i);
(b)
concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor, inclusiv prin marketing direct; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);
(c)
îmbunătățirea competitivității pe termen mediu și lung, în special prin modernizare; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (c);
(d)
cercetarea și dezvoltarea unor metode de producție durabile, inclusiv în ceea ce privește rezistența la dăunători, rezistența la bolile animalelor, precum și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, și a unor practici și tehnici de producție inovatoare care să stimuleze competitivitatea economică și să consolideze evoluțiile pieței; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (i);
(e)
promovarea, dezvoltarea și punerea în aplicare:
(i)
a unor metode și tehnici de producție care respectă mediul;
(ii)
a unor practici de producție reziliente la dăunători și la boli;
(iii)
a unor standarde de sănătate și bunăstare a animalelor care depășesc cerințele minime instituite în conformitate cu dreptul Uniunii și cu cel intern;
(iv)
a reducerii deșeurilor și a utilizării și gestionării ecologice a subproduselor, inclusiv a reutilizării și valorizării acestora;
(v)
a protecției și consolidării biodiversității și a utilizării durabile a resurselor naturale, în special a protecției apei, solului și aerului.
Aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (e), (f) și (i);
(f)
contribuția la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1) litera (d);
(g)
sporirea calității și a valorii comerciale a produselor, inclusiv îmbunătățirea calității produselor și dezvoltarea de produse cu o denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată sau incluse în sistemele de calitate ale Uniunii sau naționale recunoscute de statele membre; aceste obiective sunt legate de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (b);
(h)
promovarea și comercializarea produselor; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b), (c) și (i);
(i)
sporirea consumului de produse din sectorul fructelor și legumelor, deopotrivă proaspete și prelucrate; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (i);
(j)
prevenirea situațiilor de criză și gestionarea riscurilor, pentru a evita apariția și a face față perturbărilor de pe piețele sectorului relevant; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);
(k)
îmbunătățirea condițiilor de încadrare în muncă și asigurarea respectării obligațiilor angajatorilor, precum și a cerințelor privind securitatea și sănătatea în muncă, în conformitate cu Directivele 89/391/CEE, 2009/104/CE și (UE) 2019/1152.
Articolul 47
Tipurile de intervenții din sectorul fructelor și legumelor, sectorul hameiului, sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din celelalte sectoare menționate la articolul 42 litera (f)
(1)
Pentru fiecare obiectiv ales dintre cele menționate la articolul 46 literele (a)-(i) și (k), statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f):
(a)
investiții în active corporale și necorporale, în cercetare și în metode de producție experimentale și inovatoare, precum și în alte acțiuni, în domenii precum:
(i)
conservarea solului, inclusiv sporirea cantității de carbon din sol și îmbunătățirea structurii solului și reducerea contaminanților;
(ii)
îmbunătățirea utilizării și a gospodăririi eficiente a apei, inclusiv economisirea, conservarea și drenarea apei;
(iii)
prevenirea daunelor provocate de fenomene climatice nefavorabile și promovarea dezvoltării și utilizării unor soiuri, rase și a unor practici de gestionare adaptate la condițiile climatice aflate în schimbare;
(iv)
creșterea economiilor de energie, a eficienței energetice și a utilizării energiei din surse regenerabile;
(v)
ambalaje ecologice numai în domeniul cercetării și al producției experimentale;
(vi)
biosecuritatea, sănătatea și bunăstarea animalelor;
(vii)
reducerea emisiilor și a deșeurilor, îmbunătățirea utilizării subproduselor, inclusiv reutilizarea și valorificarea acestora, precum și gestionarea deșeurilor;
(viii)
îmbunătățirea rezistenței la dăunători și reducerea riscurilor și a efectelor utilizării pesticidelor, inclusiv punerea în aplicare a unor tehnici de gestionare integrată a dăunătorilor;
(ix)
îmbunătățirea rezilienței la bolile animalelor și reducerea utilizării medicamentelor de uz veterinar, inclusiv a antibioticelor;
(x)
crearea și menținerea habitatelor favorabile pentru biodiversitate;
(xi)
îmbunătățirea calității produselor;
(xii)
îmbunătățirea resurselor genetice;
(xiii)
îmbunătățirea condițiilor de încadrare în muncă și asigurarea respectării obligațiilor angajatorilor, precum și a cerințelor privind securitatea și sănătatea în muncă, în conformitate cu Directivele 89/391/CEE, 2009/104/CE și (UE) 2019/1152;
(b)
servicii de consiliere și asistență tehnică, în special în ceea ce privește tehnicile durabile de combatere a dăunătorilor și a bolilor, utilizarea durabilă a produselor fitosanitare și a medicamentelor pentru animale, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, condițiile de încadrare în muncă, obligațiile angajatorilor și securitatea și sănătatea în muncă;
(c)
formare, inclusiv îndrumarea și schimbul de bune practici, în special în ceea ce privește tehnicile durabile de combatere a dăunătorilor și a bolilor, utilizarea durabilă a produselor fitosanitare și a medicamentelor pentru animale și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și utilizarea unor platforme organizate de tranzacționare și a unor burse de mărfuri pe piețele spot și la termen;
(d)
producția ecologică sau integrată;
(e)
acțiuni pentru îmbunătățirea sustenabilității și a eficienței transportării și depozitării produselor;
(f)
promovare, comunicare și marketing, inclusiv acțiuni și activități care vizează în special sensibilizarea consumatorilor în privința sistemelor de calitate ale Uniunii și a importanței alimentației sănătoase, precum și diversificarea și consolidarea piețelor;
(g)
implementarea sistemelor de calitate naționale și ale Uniunii;
(h)
implementarea unor sisteme de trasabilitate și certificare, în special monitorizarea calității produselor vândute consumatorilor finali;
(i)
acțiuni de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea.
(2)
În ceea ce privește obiectivul menționat la articolul 46 litera (j), statele membre aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f):
(a)
înființarea, alimentarea și realimentarea fondurilor mutuale de către organizațiile de producători și de către asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau în temeiul articolului 67 alineatul (7) din prezentul regulament;
(b)
investiții în active corporale și necorporale pentru eficientizarea gestionării volumelor comercializate, inclusiv pentru depozitarea colectivă;
(c)
depozitarea colectivă a produselor produse de organizația de producători sau de membrii acesteia, inclusiv, atunci când este necesar, prelucrarea colectivă pentru a facilita depozitarea respectivă;
(d)
replantarea livezilor și a plantațiilor de măslini, acolo unde este necesar, în urma defrișării obligatorii din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru, sau în scopul adaptării la schimbările climatice;
(e)
înlocuirea efectivului de animale după sacrificarea obligatorie din motive medicale sau ca urmare a pierderilor rezultate în urma unor dezastre naturale;
(f)
retragerea de pe piață în vederea distribuirii gratuite sau cu alte destinații, inclusiv, dacă este necesar, prelucrarea pentru a facilita o astfel de retragere;
(g)
recoltarea înainte de coacere, care constă în recoltarea totală, pe o anumită suprafață, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza unor motive climatice, a bolilor sau din alte motive;
(h)
nerecoltarea, care constă în încetarea actualului ciclu de producție de pe suprafața în cauză când produsul este bine dezvoltat și este de o calitate bună, corectă și vandabilă, fiind exclusă distrugerea produselor din cauza unui fenomen climatic sau a unei boli;
(i)
asigurarea producției și a recoltelor, care contribuie la protejarea veniturilor producătorilor în cazul unor pierderi provocate de dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile, de boli sau de infestări cu dăunători, garantându-se totodată faptul că beneficiarii iau măsurile necesare pentru prevenirea riscurilor;
(j)
îndrumarea profesională a altor organizații de producători și a altor asociații de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sau în temeiul articolului 67 alineatul (7) din prezentul regulament, sau a producătorilor individuali;
(k)
implementarea și gestionarea cerințelor sanitare și fitosanitare ale țărilor terțe pe teritoriul Uniunii, pentru a facilita accesul pe piețele țărilor terțe;
(l)
acțiuni de comunicare menite să sensibilizeze și să informeze consumatorii.
Articolul 48
Planificarea, raportarea și verificarea performanței la nivel de program operațional
Articolul 7 alineatul (1) litera (a), articolul 102, articolul 111 literele (g) și (h), articolul 112 alineatul (3) litera (b) și articolul 134 se aplică pentru tipurile de intervenții în sectoarele menționate la articolul 42 literele (a), (d), (e) și (f) la nivel de program operațional, și nu la nivel de intervenție. Planificarea, raportarea și verificarea performanței pentru aceste tipuri de intervenții se efectuează, de asemenea, la nivel de program operațional.
Secțiunea 2
Sectorul fructelor și legumelor
Articolul 49
Obiectivele din sectorul fructelor și legumelor
Statele membre urmăresc unul sau mai multe dintre obiectivele enunțate la articolul 46 în sectorul fructelor și legumelor, menționat la articolul 42 litera (a). Obiectivele stabilite la articolul 46 literele (g), (h), (i) și (k) se referă la produse, indiferent dacă sunt în formă proaspătă sau prelucrată, în timp ce obiectivele stabilite la celelalte puncte din articolul respectiv se referă numai la produsele în formă proaspătă.
Statele membre se asigură că intervențiile corespund tipurilor de intervenții alese în conformitate cu articolul 47.
Articolul 50
Programe operaționale
(1)
Obiectivele menționate la articolul 46 și intervențiile din sectorul fructelor și legumelor prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC sunt implementate prin intermediul unor programe operaționale aprobate ale unor organizații de producători sau ale unor asociații de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, sau ale ambelor, în condițiile prevăzute în prezentul articol.
(2)
Programele operaționale au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de șapte ani.
(3)
Programele operaționale urmăresc cel puțin obiectivele menționate la articolul 46 literele (b), (e) și (f).
(4)
În cazul fiecărui obiectiv selectat, programele operaționale descriu intervențiile selectate din rândul celor prevăzute de statele membre în planurile lor strategice PAC.
(5)
Organizațiile de producători sau asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 prezintă programe operaționale statelor membre în vederea aprobării, iar în eventualitatea aprobării, le implementează.
(6)
Programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători nu cuprind aceleași intervenții ca programele operaționale ale organizațiilor membre. Statele membre examinează programele operaționale ale asociațiilor de organizații de producători împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.
În acest scop, statele membre se asigură că:
(a)
intervențiile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații de producători sunt finanțate integral, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 51 alineatul (1) litera (b), din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective, iar fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale respectivelor organizații membre;
(b)
intervențiile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre;
(c)
nu există finanțare dublă.
(7)
Statele membre se asigură că, pentru fiecare program operațional:
(a)
cel puțin 15 % din cheltuieli vizează intervențiile legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (e) și (f);
(b)
programul operațional cuprinde trei sau mai multe acțiuni legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (e) și (f);
(c)
cel puțin 2 % din cheltuieli vizează intervențiile legate de obiectivul menționat la articolul 46 litera (d); și
(d)
cheltuielile pentru intervențiile din cadrul tipurilor de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (f), (g) și (h) nu depășesc o treime din totalul cheltuielilor.
În cazul în care cel puțin 80 % din membrii unei organizații de producători fac obiectul unuia sau mai multor angajamente identice de agromediu și climă sau de agricultură ecologică prevăzute în capitolul IV, fiecare dintre aceste angajamente este considerat drept acțiune pentru minimul de trei menționat la primul paragraf litera (b).
(8)
Programele operaționale pot stabili acțiunile propuse pentru a se asigura că lucrătorii din sector beneficiază de condiții de muncă echitabile și sigure.
Articolul 51
Fonduri operaționale
(1)
Orice organizație de producători din sectorul fructelor și legumelor sau asociație a unor astfel de organizații de producători poate constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:
(a)
contribuțiile financiare:
(i)
ale membrilor organizației de producători sau ale organizației de producători înseși ori ale ambelor; sau
(ii)
ale asociației de organizații de producători prin intermediul membrilor respectivei asociații;
(b)
asistența financiară din partea Uniunii, care poate fi acordată organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora, în cazul în care organizațiile sau asociațiile respective prezintă un program operațional.
(2)
Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost aprobate de statele membre.
Articolul 52
Asistența financiară acordată de Uniune sectorului fructelor și legumelor
(1)
Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu cuantumul contribuțiilor financiare menționate la articolul 51 alineatul (1) litera (a), plătite efectiv și limitate la 50 % din cheltuielile suportate efectiv.
(2)
Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la:
(a)
4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători;
(b)
4,5 % din valoarea producției comercializate a fiecărei asociații de organizații de producători;
(c)
5 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători transnaționale sau a fiecărei asociații transnaționale de organizații de producători.
Aceste limite pot fi majorate cu 0,5 puncte procentuale, cu condiția ca cuantumul care depășește procentul relevant prevăzut la primul paragraf să fie utilizat numai pentru una sau mai multe intervenții legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (d), (e), (f), (h), (i) și (j). În cazul asociațiilor de organizații de producători, inclusiv al asociațiilor transnaționale de organizații de producători, intervențiile respective pot fi implementate de către asociație în numele membrilor săi.
(3)
La cererea unei organizații de producători sau a unei asociații de organizații de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte a acestuia în cazul în care este valabilă cel puțin una dintre următoarele situații:
(a)
organizațiile de producători transnaționale implementează în două sau mai multe state membre intervenții legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (b), (e) și (f);
(b)
una sau mai multe organizații de producători sau asociații de organizații de producători sunt implicate în intervenții implementate pe bază interprofesională;
(c)
programul operațional acoperă numai sprijinul specific acordat pentru producția de produse ecologice reglementate de Regulamentul (UE) 2018/848;
(d)
organizația de producători sau asociația de organizații de producători recunoscută în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 implementează pentru prima oară un program operațional;
(e)
organizațiile de producători comercializează mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume într-un stat membru;
(f)
organizația de producători își desfășoară activitatea într-una dintre regiunile ultraperiferice;
(g)
programul operațional cuprinde intervențiile legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (d), (e), (f), (i) și (j);
(h)
programul operațional este pus în aplicare pentru prima oară de o organizație de producători recunoscută, care rezultă în urma unei fuziuni dintre două sau mai multe organizații de producători recunoscute.
(4)
Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 80 % pentru cheltuielile legate de obiectivul menționat la articolul 46 litera (d), dacă cheltuielile respective acoperă cel puțin 5 % din cheltuielile aferente programului operațional.
(5)
Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 80 % pentru cheltuielile legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (e) și (f), dacă cheltuielile respective acoperă cel puțin 20 % din cheltuielile aferente programului operațional.
(6)
Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 100 % în următoarele cazuri:
(a)
retrageri de fructe și de legume de pe piață care nu depășesc 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, cantitățile retrase fiind eliminate prin:
(i)
distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților lor de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de dreptul intern, în special deoarece le lipsesc mijloacele adecvate de subzistență;
(ii)
distribuirea gratuită către unități penitenciare, școli și instituții publice de învățământ, către instituțiile menționate la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, către tabere de vacanță pentru copii, precum și către spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele cantități distribuite în acest fel sunt în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități;
(b)
acțiuni legate de îndrumarea unor producători individuali sau a altor organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, cu condiția ca respectivele organizații de producători să fie din regiunile statelor membre menționate la articolul 53 alineatul (2) din prezentul regulament.
Articolul 53
Asistență financiară națională
(1)
În regiunile statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este mult sub media Uniunii, statele membre pot acorda organizațiilor de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 o asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament și de până la 10 % din valoarea producției comercializate de oricare dintre aceste organizații de producători. Asistența financiară națională este suplimentară față de fondul operațional.
(2)
Gradul de organizare a producătorilor dintr-o regiune a unui stat membru este considerat mult sub media Uniunii atunci când gradul mediu de organizare a fost mai mic de 20 % timp de trei ani consecutivi anterior implementării programului operațional. Gradul de organizare se calculează ca fiind valoarea producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea în cauză și comercializată de organizațiile de producători și de asociațiile de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, împărțită la valoarea totală a producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea respectivă.
(3)
Statele membre care acordă asistență financiară națională în conformitate cu alineatul (1) informează Comisia cu privire la regiunile care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) și cu privire la asistența financiară națională acordată organizațiilor de producători din regiunile respective.
Secțiunea 3
Sectorul apicol
Articolul 54
Obiectivele din sectorul apicol
În sectorul apicol, statele membre urmăresc cel puțin unul dintre obiectivele specifice relevante prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
Articolul 55
Tipurile de intervenții din sectorul apicol și asistența financiară din partea Uniunii
(1)
În planurile lor strategice PAC, statele membre aleg, pentru fiecare obiectiv specific ales prevăzut la articolul 6 alineatul (1), unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții în sectorul apicol:
(a)
servicii de consiliere, asistență tehnică, formare, informare și schimb de bune practici, inclusiv prin colaborarea în rețea, pentru apicultori și pentru organizațiile de apicultori;
(b)
investiții în active corporale și necorporale, precum și alte acțiuni, inclusiv pentru:
(i)
combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varroozei;
(ii)
prevenirea daunelor provocate de fenomene climatice nefavorabile și promovarea dezvoltării și utilizării unor practici de gestionare adaptate la condițiile climatice aflate în schimbare;
(iii)
repopularea stupilor din Uniune, inclusiv ameliorarea albinelor;
(iv)
raționalizarea transhumanței;
(c)
acțiuni de sprijinire a laboratoarelor de analiză a produselor apicole, a pierderilor de albine sau a scăderii productivității, precum și a substanțelor cu potențial toxic pentru albine;
(d)
acțiuni de menținere sau de creștere a numărului existent de stupi din Uniune, inclusiv ameliorarea albinelor;
(e)
cooperarea cu organisme specializate pentru implementarea unor programe de cercetare în domeniul apiculturii și al produselor apicole;
(f)
promovare, comunicare și marketing, inclusiv acțiuni de monitorizare a pieței și activități care vizează în special sensibilizarea consumatorilor în privința calității produselor apicole;
(g)
acțiuni pentru îmbunătățirea calității produselor.
(2)
În planurile lor strategice PAC, statele membre își motivează alegerea obiectivelor specifice și a tipurilor de intervenții. Statele membre își precizează intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.
(3)
În planurile lor strategice PAC, statele membre prezintă finanțarea pe care o acordă pentru tipurile de intervenții alese în planurile lor strategice PAC.
(4)
Statele membre furnizează cel puțin aceleași cuantumuri de finanțare ca și asistența financiară din partea Uniunii pe care o utilizează în temeiul articolului 88 alineatul (2) pentru sprijinirea tipurilor de intervenții menționate la alineatul (2) din prezentul articol.
(5)
Asistența financiară totală acordată de Uniune și de statele membre nu depășește cheltuielile suportate de beneficiar.
(6)
La elaborarea planurilor lor strategice PAC, statele membre colaborează cu reprezentanții organizațiilor din domeniul apiculturii.
(7)
Statele membre notifică anual Comisiei numărul stupilor de pe propriile teritorii.
Articolul 56
Competențe delegate suplimentare pentru tipurile de intervenții în sectorul apicol
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 152 pentru a completa prezentul regulament cu cerințe suplimentare față de cele prevăzute în prezenta secțiune în ceea ce privește:
(a)
obligația statelor membre de a notifica anual Comisiei numărul stupilor de pe propriile teritorii, prevăzută la articolul 55 alineatul (7);
(b)
definiția „stupului” și metodele de calculare a numărului de stupi;
(c)
contribuția minimă a Uniunii la cheltuielile legate de implementarea tipurilor de intervenții și a intervențiilor menționate la articolul 55.
Secțiunea 4
Sectorul vitivinicol
Articolul 57
Obiectivele din sectorul vitivinicol
În sectorul vitivinicol, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) urmăresc unul sau mai multe dintre următoarele obiective:
(a)
îmbunătățirea sustenabilității economice și a competitivității producătorilor de vin din Uniune; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (h);
(b)
contribuția la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea și la îmbunătățirea durabilității sistemelor de producție și reducerea impactului sectorului vitivinicol al Uniunii asupra mediului, inclusiv prin sprijinirea viticultorilor în vederea reducerii utilizării factorilor de producție și a punerii în aplicare a unor metode și practici de cultivare mai durabile din punctul de vedere al mediului; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d)-(f) și (i);
(c)
îmbunătățirea condițiilor de încadrare în muncă și asigurarea respectării obligațiilor angajatorilor, precum și a cerințelor privind securitatea și sănătatea în muncă, în conformitate cu Directivele 89/391/CEE, 2009/104/CE și (UE) 2019/1152;
(d)
îmbunătățirea performanței întreprinderilor vitivinicole din Uniune și a adaptării lor la exigențele pieței, precum și sporirea competitivității lor pe termen lung în ceea ce privește producerea și comercializarea produselor viticole, inclusiv economiile de energie, eficiența energetică globală și procesele durabile; aceste obiective sunt legate de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(e), (g) și (h);
(e)
contribuția la refacerea echilibrului între ofertă și cerere pe piața vitivinicolă din Uniune, în scopul prevenirii crizelor pe piață; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a);
(f)
contribuția la protejarea veniturilor producătorilor din Uniune atunci când aceștia suferă pierderi din cauza unor dezastre naturale, a unor fenomene climatice nefavorabile, a animalelor, a bolilor sau a infestărilor cu dăunători; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a);
(g)
sporirea vandabilității și a competitivității produselor viticole din Uniune, în special prin dezvoltarea unor produse, procese și tehnologii inovatoare și prin adăugarea de valoare în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare; respectivul obiectiv poate cuprinde un transfer de cunoștințe și este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) și (i);
(h)
susținerea utilizării subproduselor de vinificație în scopuri industriale și energetice, pentru a asigura calitatea vinurilor din Uniune protejând totodată mediul; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (d) și (e);
(i)
contribuția la sensibilizarea consumatorilor în privința consumului responsabil de vin și în privința sistemelor de calitate pentru vinuri ale Uniunii; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (i);
(j)
îmbunătățirea competitivității produselor viticole din Uniune în țările terțe, inclusiv deschiderea și diversificarea piețelor vitivinicole; acest obiectiv este legat de obiectivele specifice prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (b) și (h);
(k)
contribuția la sporirea rezilienței producătorilor în confruntarea cu fluctuațiile pieței; acest obiectiv este legat de obiectivul specific prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a).
Articolul 58
Tipurile de intervenții din sectorul vitivinicol
(1)
Pentru fiecare obiectiv ales din rândul celor prevăzute la articolul 57, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) aleg, în planurile lor strategice PAC, unul sau mai multe dintre următoarele tipuri de intervenții:
(a)
restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, care este un proces constând în una sau mai multe dintre următoarele:
(i)
reconversiile soiurilor, inclusiv prin supraaltoire, inclusiv pentru îmbunătățirea calității sau a durabilității mediului, în vederea adaptării la schimbările climatice sau pentru creșterea diversității genetice;
(ii)
relocarea plantațiilor viticole;
(iii)
replantarea plantațiilor viticole, acolo unde este necesar, în urma defrișării obligatorii din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;
(iv)
ameliorarea tehnicilor de gestionare a plantațiilor viticole, în special introducerea de sisteme avansate de producție durabilă, inclusiv reducerea utilizării pesticidelor, însă reînnoirea normală a plantațiilor viticole, constând în replantarea cu același soi de viță-de-vie conform aceluiași sistem de cultivare a viței-de-vie, atunci când aceasta a ajuns la finalul ciclului ei natural de viață, este exclusă de la acordarea sprijinului;
(b)
investiții în active corporale și necorporale în sisteme de plantații viticole, fiind excluse operațiunile relevante pentru tipul de intervenție menționat la litera (a), în instalații de prelucrare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structurile și instrumentele de comercializare;
(c)
recoltarea înainte de coacere, ceea ce înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor de struguri neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă, fiind exclusă nerecoltarea, care constă în lăsarea strugurilor de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție;
(d)
asigurarea recoltelor împotriva pierderilor de venit cauzate de fenomene climatice nefavorabile asimilate unor dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile, de daunele produse de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători;
(e)
investițiile tangibile și intangibile în inovare care constau în dezvoltarea de produse inovatoare, inclusiv produse vitivinicole și subproduse de vinificație, de procese și tehnologii inovatoare de producere a produselor vitivinicole și digitalizarea respectivelor procese și tehnologii, precum și alte investiții care adaugă valoare în orice etapă a lanțului de aprovizionare, inclusiv pentru schimburile de cunoștințe și contribuția la adaptarea la schimbările climatice;
(f)
servicii de consiliere, în special în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și obligațiile angajatorilor și securitatea și sănătatea în muncă;
(g)
distilarea subproduselor de vinificație efectuată în conformitate cu restricțiile prevăzute în partea II secțiunea D a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
(h)
acțiuni de informare referitoare la vinurile din Uniune, desfășurate în statele membre, care încurajează consumul responsabil de vin sau promovează sistemele de calitate ale Uniunii vizând denumiri de origine și indicații geografice;
(i)
acțiuni întreprinse de organizații interprofesionale recunoscute de statele membre în sectorul vitivinicol în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu scopul de a consolida reputația plantațiilor viticole din Uniune prin promovarea enoturismului în regiunile de producție;
(j)
acțiuni întreprinse de organizații interprofesionale recunoscute de statele membre în sectorul vitivinicol în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu scopul de a îmbunătăți gradul de cunoaștere a piețelor;
(k)
promovarea și comunicarea efectuată în țări terțe, constând în una sau mai multe dintre următoarele acțiuni și activități menite să îmbunătățească competitivitatea sectorului vitivinicol și deschiderea, diversificarea sau consolidarea piețelor:
(i)
relații publice, acțiuni de promovare sau de publicitate care evidențiază în special standardele înalte ale produselor din Uniune, mai ales în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară sau mediul;
(ii)
participarea la evenimente, târguri sau expoziții de importanță internațională;
(iii)
campanii de informare, în special privind sistemele de calitate ale Uniunii referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și producția ecologică;
(iv)
studii ale piețelor noi sau existente, care sunt necesare pentru extinderea și consolidarea debușeelor comerciale;
(v)
studii de evaluare a rezultatelor operațiunilor de promovare și informare;
(vi)
elaborarea de dosare tehnice, inclusiv teste și evaluări de laborator referitoare la practicile enologice, norme fitosanitare și de igienă, precum și alte cerințe pentru țări terțe în privința importului de produse din sectorul vitivinicol, pentru a preveni restricționarea accesului sau pentru a permite accesul la piețele țărilor terțe;
(l)
asistență temporară și degresivă pentru acoperirea costurilor administrative ale instituirii de fonduri mutuale;
(m)
investiții în active corporale și necorporale menite să sporească durabilitatea producției de vin prin:
(i)
îmbunătățirea utilizării și a gospodăririi apei;
(ii)
conversia la producția ecologică;
(iii)
introducerea unor tehnici de producție integrată;
(iv)
achiziționarea de echipamente pentru metode de producție de precizie sau digitalizată;
(v)
contribuția la conservarea solului și creșterea capacității de sechestrare a carbonului în sol;
(vi)
crearea sau menținerea habitatelor favorabile pentru biodiversitate sau întreținerea peisajului, inclusiv conservarea caracteristicilor istorice; sau
(vii)
reducerea producției de deșeuri și îmbunătățirea gestionării deșeurilor.
Primul paragraf litera (k) se aplică doar vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ori vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie. Operațiunile de promovare și comunicare care vizează consolidarea debușeelor comerciale sunt limitate la o durată maximă de trei ani, care nu poate fi prelungită, și se referă numai la sistemele de calitate ale Uniunii vizând denumiri de origine și indicații geografice.
(2)
În planurile lor strategice PAC, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) își motivează alegerea obiectivelor și a tipurilor de intervenții în sectorul vitivinicol. Statele membre își precizează intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.
Statele membre care au ales tipurile de intervenții prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (k) din prezentul articol stabilesc dispoziții specifice pentru acțiunile și activitățile de informare și promovare, în special în ceea ce privește durata maximă a acestora.
(3)
În plus față de cerințele prevăzute în titlul V, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) prevăd în planurile lor strategice PAC un calendar de implementare pentru tipurile de intervenții alese și pentru intervenții, precum și un tabel financiar general care să arate resursele care urmează a fi utilizate și alocarea preconizată a resurselor între tipurile de intervenții alese și între intervenții, în conformitate cu alocările financiare prevăzute în anexa VII.
Articolul 59
Asistența financiară acordată de Uniune sectorului vitivinicol
(1)
Asistența financiară din partea Uniunii pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a), nu depășește 50 % din costurile efective ale restructurării și reconversiei plantațiilor viticole sau 75 % din costurile efective ale restructurării și reconversiei plantațiilor viticole în regiunile mai puțin dezvoltate.
Cu toate acestea, asistența financiară respectivă poate ajunge, pentru pantele abrupte și terasele din zonele în care înclinarea este mai mare de 40 %, până la 60 % din costurile efective ale restructurării și conversiei plantațiilor viticole, sau până la 80 % din costurile efective ale restructurării și conversiei plantațiilor viticole în regiuni mai puțin dezvoltate.
Asistența poate lua doar forma unei despăgubiri a producătorilor pentru pierderile de venit cauzate de implementarea intervenției și a unei contribuții la costurile restructurării și reconversiei. Despăgubirea producătorilor pentru pierderile de venit cauzate de implementarea intervenției poate acoperi pierderea relevantă în proporție de până la 100 % și poate îmbrăca una dintre următoarele forme:
(a)
permisiunea de coexistență a plantațiilor viticole vechi și a celor noi pentru o perioadă maximă de trei ani;
(b)
o compensație financiară pentru o perioadă maximă de trei ani.
(2)
Asistența financiară din partea Uniunii pentru investițiile menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (b) nu depășește:
(a)
50 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate;
(b)
40 % din costurile eligibile aferente investițiilor în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;
(c)
75 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile ultraperiferice;
(d)
65 % din costurile eligibile aferente investițiilor în insulele mici din Marea Egee.
Asistența financiară din partea Uniunii la rata maximă prevăzută la primul paragraf se acordă doar microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii în sensul definiției din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei ( 10 ). Totuși, asistența respectivă poate fi acordată tuturor întreprinderilor din regiunile ultraperiferice și din insulele mici din Marea Egee.
În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri anuală mai mică de 200 de milioane EUR, nivelurile maxime ale asistenței financiare din partea Uniunii prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat se înjumătățesc.
Nu se acordă nicio asistență financiară din partea Uniunii întreprinderilor aflate în dificultate în sensul comunicării Comisiei intitulate „Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate” ( 11 ).
(3)
Asistența financiară din partea Uniunii pentru recoltarea înainte de coacere, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (c), nu depășește 50 % din suma dintre costurile directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor de struguri și pierderea de venit aferentă unei astfel de distrugeri sau înlăturări.
(4)
Asistența financiară din partea Uniunii pentru intervențiile menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (i), (j) și (m) nu depășește 50 % din costurile directe sau eligibile.
(5)
Asistența financiară din partea Uniunii pentru asigurarea recoltelor, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (d), nu depășește:
(a)
80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor cauzate de fenomene climatice nefavorabile care pot fi asimilate unor dezastre naturale;
(b)
50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva:
(i)
pierderilor menționate la litera (a) și a pierderilor cauzate de alte fenomene climatice nefavorabile;
(ii)
pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.
Asistența financiară din partea Uniunii pentru asigurarea recoltei poate fi acordată dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul eventualele despăgubiri pe care producătorii le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat. Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.
(6)
Asistența financiară din partea Uniunii pentru inovare, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (e), nu depășește:
(a)
50 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate;
(b)
40 % din costurile eligibile aferente investițiilor în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;
(c)
80 % din costurile eligibile aferente investițiilor în regiunile ultraperiferice;
(d)
65 % din costurile eligibile aferente investițiilor în insulele mici din Marea Egee.
Asistența financiară din partea Uniunii la rata sa maximă, prevăzută la primul paragraf, se acordă doar microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE; totuși, asistența respectivă poate fi acordată tuturor întreprinderilor din regiunile ultraperiferice și din insulele mici din Marea Egee.
În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri anuală mai mică de 200 de milioane EUR, nivelurile maxime ale asistenței financiare din partea Uniunii prevăzute la primul paragraf din prezentul alineat se înjumătățesc.
(7)
Asistența financiară din partea Uniunii pentru acțiunile de informare și promovare, menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (h) și (k), nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.
În plus, statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) pot acorda plăți naționale de până la 30 % din cheltuielile eligibile, dar asistența financiară din partea Uniunii și plățile din partea statelor membre nu depășesc cumulat 80 % din cheltuielile eligibile.
(8)
Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a asistenței financiare din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor de vinificație, menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (g), în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolul 60 alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 153 alineatul (2).
Articolul 60
Norme specifice privind asistența financiară acordată de Uniune sectorului vitivinicol
(1)
Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) se asigură că asistența financiară din partea Uniunii pentru asigurarea recoltelor nu denaturează concurența pe piața asigurărilor.
(2)
Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) instituie un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că recoltarea înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor individuali care să depășească limita prevăzută la articolul 59 alineatul (3).
(3)
Cuantumul asistenței din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor de vinificație, astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (g), se fixează per % volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă nicio asistență financiară din partea Uniunii pentru volumul de alcool pe care îl conțin subprodusele care urmează a fi distilate și care depășește 10 % din volumul de alcool conținut de vinul produs.
Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) se asigură că asistența financiară din partea Uniunii pentru distilarea subproduselor de vinificație este plătită distileriilor care prelucrează subprodusele de vinificație livrate pentru distilare în alcool brut cu o concentrație alcoolică în volume de minimum 92 %.
Asistența financiară din partea Uniunii include o sumă forfetară pentru compensarea costurilor aferente colectării subproduselor de vinificație. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.
Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) se asigură că alcoolul rezultat din distilarea subproduselor de vinificație pentru care a fost acordată o asistență financiară din partea Uniunii este utilizat doar în scopuri industriale sau energetice care nu denaturează concurența.
(4)
Statele membre menționate la articolul 88 alineatul (1) se asigură în planurile lor strategice PAC că este prevăzut un procentaj de cel puțin 5 % din cheltuieli și că este adoptată cel puțin o acțiune pentru a îndeplini obiectivele pentru protecția mediului, adaptarea la schimbările climatice, îmbunătățirea sustenabilității sistemelor și proceselor de producție, reducerea impactului sectorului vitivinicol al Uniunii asupra mediului, economiile de energie și îmbunătățirea eficienței energetice globale în sectorul vitivinicol, în conformitate cu obiectivele stabilite la articolul 57 literele (b), (d) și (h).
Secțiunea 5
Sectorul hameiului
Articolul 61
Obiectivele și tipurile de intervenții din sectorul hameiului
(1)
Germania urmărește, în sectorul hameiului, unul sau mai multe dintre obiectivele stabilite la articolul 46 literele (a)-(h), (j) și (k).
(2)
Germania alege în planul său strategic PAC unul sau mai multe dintre tipurile de intervenții menționate la articolul 47 pentru a urmări obiectivele alese, prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Germania își precizează intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese. În planul său strategic PAC, Germania își motivează alegerea obiectivelor, a tipurilor de intervenții și a intervențiilor prin care urmărește îndeplinirea respectivelor obiective.
(3)
Intervențiile specificate de Germania sunt implementate prin programele operaționale aprobate ale organizațiilor de producători sau ale asociațiilor acestora recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.
(4)
Programele operaționale menționate la alineatul (3) îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 50 alineatele (2), (4), (5), (6) și (8).
(5)
Germania se asigură că asistența financiară din partea Uniunii acordată fiecărei organizații de producători sau asociațiilor de organizații de producători în temeiul prezentului articol pentru tipurile de intervenții menționate la articolul 47 alineatul (2) literele (f), (g) și (h) nu depășește, în medie, timp de trei ani consecutivi, o treime din totalul asistenței financiare din partea Uniunii primite pentru programul său operațional în aceeași perioadă.
Articolul 62
Asistența financiară din partea Uniunii
(1)
În cadrul alocării financiare prevăzute la articolul 88 alineatul (3), Germania alocă asistența financiară maximă din partea Uniunii organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora care pun în aplicare programele operaționale menționate la articolul 61 alineatul (3) proporțional cu numărul de hectare cultivate cu hamei reprezentat de fiecare organizație de producători.
(2)
În cadrul cuantumurilor maxime alocate fiecărei organizații de producători sau asociații de organizații de producători în temeiul alineatului (1), asistența financiară din partea Uniunii pentru programele operaționale menționate la articolul 61 este limitată la 50 % din cheltuielile efective suportate pentru tipurile de intervenții menționate la articolul respectiv. Partea rămasă din cheltuieli este suportată de către organizația de producători sau de către asociația de organizații de producători care beneficiază de asistența financiară din partea Uniunii.
Asistența financiară din partea Uniunii se acordă fondurilor operaționale înființate de organizațiile de producători sau de asociațiile acestora recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 care pun în aplicare programele operaționale. În acest scop, articolul 51 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
(3)
Limita de 50 % prevăzută la alineatul (2) se majorează la 100 %:
(a)
pentru tipurile de intervenții legate de unul sau mai multe dintre obiectivele menționate la articolul 46 literele (d), (e), (f) și (h);
(b)
pentru intervențiile vizând depozitarea colectivă, serviciile de consiliere, asistența tehnică, formarea și schimbul de bune practici legate de unul sau ambele dintre obiectivele menționate la articolul 46 literele (a) și (j).
Secțiunea 6
Sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă
Articolul 63
Obiectivele din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă
Grecia, Franța și Italia urmăresc, în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, unul sau mai multe dintre obiectivele stabilite la articolul 46 literele (a)-(h), (j) și (k).
Articolul 64
Tipurile de intervenții din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă
(1)
Pentru a urmări obiectivele menționate la articolul 63, Grecia, Franța și Italia aleg în planurile lor strategice PAC unul sau mai multe dintre tipurile de intervenții menționate la articolul 47. Acestea își precizează intervențiile în cadrul tipurilor de intervenții alese.
(2)
Intervențiile precizate de Grecia, Franța și Italia sunt implementate prin intermediul programelor operaționale aprobate ale organizațiilor de producători sau ale asociațiilor de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013. În acest scop, articolul 50 alineatele (2), (4), (5),(6) și (8) și articolul 51 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis, fără a aduce atingere articolului 65 alineatul (3).
Articolul 65
Asistența financiară din partea Uniunii
(1)
Asistența financiară din partea Uniunii acordată pentru acoperirea costurilor eligibile nu depășește:
(a)
75 % din cheltuielile efective suportate în cadrul intervențiilor legate de obiectivele menționate la articolul 46 literele (a) - (f), (h) și (k);
(b)
75 % din cheltuielile efective suportate în cadrul investițiilor în active fixe și 50 % în cazul altor intervenții legate de obiectivul menționat la articolul 46 litera (g);
(c)
50 % din cheltuielile efective suportate în cadrul intervențiilor legate de obiectivul menționat la articolul 46 litera (j);
(d)
Descărcă textul
Poți descărca textul prezent, sau întreg textul dacă acesta are dimensiuni mai mari, folosind butonul de mai jos.