(1)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) impune asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale, precum și a mediului la definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii. Îndeplinirea acestui obiectiv ar trebui urmărită, printre altele, prin intermediul unor măsuri în domeniile veterinar și fitosanitar, care să aibă ca obiectiv final protecția sănătății umane.

(2)

TFUE prevede, de asemenea, obligația Uniunii de a contribui la atingerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în contextul definitivării realizării pieței interne.

(3)

Legislația Uniunii prevede un set de norme armonizate pentru a garanta siguranța și salubritatea alimentelor și a furajelor și faptul că activitățile care ar putea avea un impact asupra siguranței lanțului agroalimentar sau a protecției intereselor consumatorilor în ceea ce privește alimentele și informațiile referitoare la alimente se desfășoară cu respectarea unor cerințe specifice. De asemenea, există norme ale Uniunii menite să asigure un nivel ridicat de sănătate umană, a animalelor și a plantelor, precum și de bunăstare a animalelor de-a lungul lanțului agroalimentar și în toate acele domenii de activitate care au printre obiectivele esențiale pe acela de a lupta împotriva posibilei răspândiri a bolilor animalelor, în unele cazuri transmisibile la oameni, sau împotriva organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale, și să asigure protecția mediului împotriva riscurilor care ar putea fi reprezentate de organismele modificate genetic (OMG) sau de produsele de protecție a plantelor. Aplicarea corectă a respectivelor norme, denumite în continuare în mod colectiv „legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar”, contribuie la funcționarea pieței interne.

(4)

Normele de bază ale Uniunii din legislația privind alimentele și furajele sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (⁴). În plus față de aceste norme de bază, există o legislație mai specifică privind alimentele și furajele, care vizează domenii diferite precum alimentația animalelor, inclusiv furajele medicamentate, igiena alimentelor și a furajelor, zoonozele, subprodusele de origine animală, reziduurile de medicamente veterinare, contaminanții, combaterea și eradicarea bolilor animalelor cu impact asupra sănătății umane, etichetarea alimentelor și a furajelor, produsele de protecție a plantelor, aditivii folosiți în alimente și în furaje, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele și alți aditivi, materialele care vin în contact cu alimentele, cerințele privind calitatea și compoziția, apa potabilă, ionizarea, alimentele noi și OMG.

(5)

Legislația Uniunii privind sănătatea animalelor urmărește să asigure standarde ridicate de sănătate umană și a animalelor în Uniune, dezvoltarea rațională a sectoarelor agriculturii și acvaculturii, precum și sporirea productivității. Această legislație este necesară pentru a contribui la realizarea pieței interne a animalelor și a produselor de origine animală și pentru a evita răspândirea bolilor infecțioase care prezintă motive de îngrijorare la nivelul Uniunii. Această legislație vizează domenii care includ comerțul intra-Uniune, intrarea în Uniune, eradicarea bolilor, controalele sanitar-veterinare și notificarea bolilor și, de asemenea, contribuie la siguranța alimentelor și a furajelor.

(6)

Bolile transmisibile ale animalelor, inclusiv prin microorganisme care au dezvoltat rezistență la antimicrobiene, pot avea un impact semnificativ asupra sănătății publice, a siguranței alimentelor și furajelor și asupra sănătății și bunăstării animalelor. Pentru a asigura standarde ridicate de sănătate a animalelor și de sănătate publică în Uniune, sunt stabilite, la nivelul Uniunii, norme privind măsurile de sănătate a animalelor și siguranța alimentelor și furajelor. Respectarea acestor norme, inclusiv normele care urmăresc să abordeze problema rezistenței la antimicrobiene, ar trebui să facă obiectul controalelor oficiale prevăzute de prezentul regulament. Legislația Uniunii prevede, de asemenea, norme privind introducerea pe piață și utilizarea medicamentelor de uz veterinar, care contribuie la o abordare coerentă la nivelul Uniunii vizând asigurarea utilizării prudente a antimicrobienelor la nivelul exploatațiilor agricole și minimizarea dezvoltării rezistenței la antimicrobiene a animalelor și a transmiterii sale prin intermediul alimentelor de origine animală. Acțiunile promovate sub numerele 2 și 3 prin Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2011 către Parlamentul European și către Consiliu, intitulată „Plan de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene”, subliniază rolul esențial jucat de normele specifice ale Uniunii în domeniul medicamentelor de uz veterinar. Respectarea acestor norme specifice ar trebui să facă obiectul controalelor prevăzute de legislația Uniunii și, prin urmare, nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(7)

Articolul 13 din TFUE recunoaște că animalele sunt ființe sensibile. Legislația Uniunii referitoare la bunăstarea animalelor prevede obligația proprietarilor de animale, a crescătorilor de animale și a autorităților competente de a respecta cerințele privind bunăstarea animalelor, care asigură animalelor un tratament fără cruzime și evită să provoace acestora durere sau suferință. Normele respective se bazează pe dovezi științifice și pot îmbunătăți calitatea și siguranța alimentelor de origine animală.

(8)

Legislația Uniunii privind sănătatea plantelor reglementează intrarea, stabilirea și răspândirea organismelor dăunătoare plantelor care nu există sau care nu sunt prezente pe scară largă în Uniune. Obiectivul acesteia îl constituie protecția sănătății culturilor din Uniune, a spațiului verde și a pădurilor publice și private, protejând în același timp mediul și biodiversitatea Uniunii și asigurând calitatea plantelor și a produselor vegetale și siguranța alimentelor și a furajelor obținute din plante.

(9)

Legislația Uniunii privind produsele de protecție a plantelor reglementează autorizarea, introducerea pe piață, utilizarea și controlul produselor de protecție a plantelor și ale oricăror substanțe active, agenți fitoprotectori, agenți sinergici, coformulanți și adjuvanți pe care le-ar putea conține sau din care ar putea fi constituite. Normele menționate urmăresc să asigure un nivel ridicat de protecție, atât a sănătății umane, cât și a animalelor, precum și a mediului prin evaluarea riscurilor reprezentate de produsele de protecție a plantelor, îmbunătățind, în același timp, funcționarea pieței Uniunii prin armonizarea normelor de introducere pe piață a acestora în același timp cu îmbunătățirea producției agricole.

(10)

Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (⁵) și Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (⁶) reglementează autorizarea prealabilă, trasabilitatea și etichetarea OMG, precum și a produselor alimentare și a furajelor modificate genetic. OMG care nu sunt destinate consumului direct, precum semințele utilizate ca materiale sursă pentru producerea alimentelor și a furajelor, pot fi autorizate în temeiul Directivei 2001/18/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003. Indiferent de temeiul juridic conform căruia ar putea fi autorizate OMG-urile, ar trebui să se aplice aceleași norme privind controalele oficiale.

(11)

Legislația Uniunii privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice oferă o bază pentru dezvoltarea sustenabilă a producției ecologice și își propune să contribuie la protejarea resurselor naturale, a biodiversității și bunăstării animalelor, precum și la dezvoltarea zonelor rurale.

(12)

Legislația Uniunii privind sistemele agricole de calitate pentru produsele agricole și alimentare identifică produsele și alimentele cultivate și produse în conformitate cu specificații exacte, încurajând în același timp producția agricolă diversificată, protejând denumirile produselor și informând consumatorii cu privire la caracterul specific al produselor agricole și alimentare.

(13)

Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar se bazează pe principiul că operatorii, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție pe care le controlează, asigură respectarea cerințelor relevante pentru activitățile lor, stabilite în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(14)

Normele Uniunii privind standardele de comercializare pentru produsele pescărești și de acvacultură asigură produse sustenabile și valorificarea întregului potențial al pieței interne; acestea facilitează activități de comercializare bazate pe concurență loială, contribuind astfel la îmbunătățirea profitabilității producției. Aceste norme asigură conformarea cu aceeași cerință atât pentru importuri, cât și pentru produsele originare din interiorul Uniunii. Normele Uniunii privind standardele de comercializare pentru produsele agricole contribuie la ameliorarea condițiilor economice de producție și de comercializare, precum și a calității acestor produse.

(15)

Responsabilitatea de a asigura aplicarea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar revine statelor membre, ale căror autorități competente monitorizează și verifică, prin organizarea de controale oficiale, respectarea și asigurarea aplicării efective a cerințelor relevante ale Uniunii.

(16)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (⁷) a instituit un cadru legislativ unic privind organizarea controalelor oficiale. Acest cadru a îmbunătățit în mod semnificativ eficiența controalelor oficiale, asigurarea aplicării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și nivelul de protecție împotriva riscurilor pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor și pentru bunăstarea animalelor în Uniune, precum și nivelul de protecție a mediului împotriva riscurilor care ar putea fi reprezentate de OMG și de produsele de protecție a plantelor. De asemenea, acesta constituie un cadru juridic consolidat de sprijinire a unei abordări integrate a efectuării controalelor oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar.

(17)

În legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar există o serie de dispoziții a căror aplicare nu a fost reglementată sau a fost reglementată doar parțial prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004. În special, normele specifice privind controalele oficiale au fost menținute în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (⁸). De asemenea, sănătatea plantelor în mare măsură nu se înscrie în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 882/2004, anumite norme privind controalele oficiale fiind prevăzute în Directiva 2000/29/CE a Consiliului (⁹).

(18)

Directiva 96/23/CE a Consiliului (¹⁰) prevede, de asemenea, un set foarte detaliat de norme care stabilesc, printre altele, frecvența minimă de efectuare a controalelor oficiale și măsurile specifice de asigurare a aplicării normelor, care trebuie adoptate în cazurile de neconformare.

(19)

Pentru a raționaliza și a simplifica cadrul legislativ general, urmărind în același timp obiectivul unei mai bune reglementări, normele aplicabile controalelor oficiale în domenii specifice ar trebui să fie integrate într-un singur cadru legislativ pentru controalele oficiale. În acest scop, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și alte acte ale Uniunii prin care se reglementează în prezent controalele oficiale în domenii specifice ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu prezentul regulament.

(20)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze stabilirea unui cadru armonizat la nivelul Uniunii pentru organizarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de-a lungul întregului lanț agroalimentar, ținând seama de normele privind controalele oficiale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și în legislația sectorială relevantă, precum și de experiența dobândită în aplicarea normelor respective.

(21)

Normele care stabilesc cerințele pentru utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor stabilite în Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (¹¹) includ la articolul 8 dispoziții cu privire la inspectarea echipamentelor de aplicare, care vor continua să se aplice, în timp ce normele privind controalele oficiale din prezentul regulament nu se aplică activităților de inspecție respective.

(22)

Pentru verificarea respectării normelor privind organizarea comună a piețelor de produse agricole (culturi arabile, vin, ulei de măsline, fructe și legume, hamei, lapte și produse lactate, carne de vită și mânzat, carne de oaie și de capră și miere de albine) există deja în funcțiune un sistem de control bine stabilit și specific. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice la verificarea respectării Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (¹²) care reglementează organizațiile comune ale piețelor produselor agricole, cu excepția cazurilor în care controalele efectuate în legătură cu standardele de comercializare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (¹³) indică posibile cazuri de practici frauduloase sau înșelătoare.

(23)

Ar trebui ca anumite definiții prevăzute în prezent în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 să fie adaptate astfel încât să țină seama de domeniul mai extins de aplicare al prezentului regulament, să fie aliniate la cele prevăzute în alte acte ale Uniunii și să clarifice sau, după caz, să înlocuiască terminologia care are sensuri diferite în sectoare diferite.

(24)

Atunci când legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar obligă autoritățile competente să verifice, atunci când emit certificate sau atestate oficiale, dacă operatorii respectă normele relevante ale Uniunii și dacă animalele sau bunurile îndeplinesc cerințe specifice, respectiva verificare a conformității ar trebui să fie considerată drept control oficial.

(25)

Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar conferă în plus autorităților competente din statele membre atribuții specializate care trebuie îndeplinite pentru a asigura protecția sănătății animale, a sănătății plantelor și a bunăstării animalelor, precum și protecția mediului în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor. Aceste atribuții reprezintă activități de interes public pe care autoritățile competente din statele membre trebuie să le efectueze în vederea eliminării, a limitării sau a reducerii pericolului care poate apărea pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau pentru mediu. Aceste alte activități oficiale, care includ acordarea autorizațiilor sau a aprobărilor, supravegherea și monitorizarea epidemiologică, eradicarea și limitarea bolilor sau a organismelor dăunătoare, precum și emiterea de certificate sau atestate oficiale, sunt reglementate prin aceleași norme sectoriale a căror aplicare este asigurată prin intermediul controalelor oficiale și, ca atare, prin prezentul regulament.

(26)

Statele membre ar trebui să desemneze autorități competente în toate domeniile care intră sub incidența prezentului regulament. Deși sunt cele mai bine poziționate pentru a identifica și a decide autoritatea sau autoritățile competente pentru a fi desemnate pentru fiecare domeniu sau parte a unui domeniu, statelor membre ar trebui să le revină și obligația de a desemna o singură autoritate având rolul de a asigura, în fiecare domeniu sau parte a unui domeniu, coordonarea corespunzătoare a comunicării cu autoritățile competente din alte state membre și cu Comisia.

(27)

Pentru efectuarea controalelor oficiale care vizează verificarea aplicării corecte a legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, precum și a altor activități oficiale atribuite autorităților statelor membre prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, statele membre ar trebui să desemneze autorități competente care să acționeze în interesul publicului, să dispună de resurse și dotări corespunzătoare, precum și să ofere garanții de imparțialitate și profesionalism. Autoritățile competente ar trebui să asigure calitatea, coerența și eficacitatea controalelor oficiale.

(28)

Aplicarea și asigurarea respectării într-o manieră corectă a normelor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament necesită o cunoaștere adecvată atât a respectivelor norme, cât și a normelor din prezentul regulament. Prin urmare, este important ca personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale să fie instruit periodic cu privire la legislația aplicabilă, în conformitate cu domeniul lor de competență, precum și cu privire la obligațiile care decurg din prezentul regulament.

(29)

Autoritățile competente ar trebui să efectueze audituri interne sau să solicite efectuarea unor audituri în numele lor pentru a garanta respectarea prezentului regulament. Auditurile respective ar trebui să fie realizate transparent și să facă obiectul unei supravegheri independente.

(30)

Operatorii ar trebui să aibă, sub rezerva legislației naționale, dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziilor autorităților competente. Autoritățile competente ar trebui să informeze operatorii în legătură cu acest drept.

(31)

Autoritățile competente ar trebui să se asigure că personalul responsabil cu controalele oficiale nu divulgă informațiile obținute în timpul efectuării respectivelor controale atunci când informațiile respective intră sub incidența secretului profesional. Cu excepția cazului în care există un interes superior care să justifice divulgarea, secretul profesional ar trebui să includă informațiile care ar submina scopul inspecțiilor, al investigațiilor și al auditurilor, precum și protecția intereselor comerciale sau protecția procedurilor judiciare și a consultanței juridice. Totuși, secretul profesional nu ar trebui să împiedice publicarea de către autoritățile competente a informațiilor factuale cu privire la rezultatul controalelor oficiale efectuate asupra operatorilor individuali, atunci când operatorului în cauză i s-a permis să formuleze observații cu privire la acestea înainte de divulgare, iar observațiile respective au fost luate în considerare sau au fost date publicității simultan cu divulgarea informațiilor de către autoritățile competente. De asemenea, necesitatea respectării secretului profesional nu trebuie să aducă atingere obligației care revine autorităților competente de a informa publicul în cazul în care există suspiciuni rezonabile că anumite alimente sau furaje pot prezenta un risc pentru sănătate în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului persoanelor la protecția datelor cu caracter personal, prevăzut în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (¹⁴). Prezentele norme nu ar trebui să aducă atingere nici cazurilor în care divulgarea este obligatorie conform legislației Uniunii sau a celei naționale.

(32)

Autoritățile competente ar trebui să efectueze periodic controale oficiale, în funcție de riscuri și cu frecvența corespunzătoare, în toate sectoarele și cu privire la toți operatorii, activitățile, animalele și bunurile reglementate prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar. Frecvența controalelor oficiale ar trebui stabilită de către autoritățile competente având în vedere necesitatea de ajustare a efortului de control în funcție de riscul existent și de nivelul de conformitate preconizat în diferite situații, inclusiv posibilele cazuri de încălcare a legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar prin intermediul unor practici înșelătoare sau frauduloase. În consecință, atunci când se ajustează eforturile de control, ar trebui să se țină cont de probabilitatea de neconformitate cu toate domeniile legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar care intră sub incidența prezentului regulament. Cu toate acestea, în unele cazuri, în vederea emiterii unui certificat sau a unui atestat oficial, reprezentând o condiție prealabilă pentru introducerea pe piață sau pentru circulația animalelor sau bunurilor, legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prevede obligația de efectuare a controalelor oficiale indiferent de nivelul de risc sau de probabilitatea de neconformitate. În astfel de cazuri, frecvența controalelor oficiale este impusă de necesitățile de certificare sau de atestare.

(33)

Pentru a menține eficacitatea controalelor oficiale în ceea ce privește verificarea conformității, înainte de efectuarea controalelor nu ar trebui să se emită nicio notificare, cu excepția cazului în care o astfel de notificare prealabilă este absolut necesară pentru controalele care urmează a fi efectuate (de exemplu, în cazul acelor controale oficiale realizate într-un abator în timp ce are loc activitatea de sacrificare care necesită prezența continuă sau regulată a personalului sau a reprezentanților autorităților competente la sediul operatorului) sau atunci când natura activităților de control oficial impune o altă abordare (după cum este cazul, în special, pentru activitățile de audit).

(34)

Controalele oficiale ar trebui să fie minuțioase și eficiente și să asigure aplicarea corectă a legislației Uniunii. Întrucât controalele oficiale pot reprezenta o povară pentru operatori, autoritățile competente ar trebui să organizeze și să conducă activitățile de control oficial luând în considerare interesele operatorilor și limitând această povară la ceea ce este necesar pentru efectuarea unor controale oficiale efective și eficace.

(35)

Controalele oficiale ar trebui să fie efectuate de angajați independenți, adică neimplicați în conflicte de interese și, în special, care nu se află într-o situație care, în mod direct sau indirect, le-ar putea afecta capacitatea de a-și îndeplini atribuțiile profesionale în mod imparțial. De asemenea, ar trebui să fie instituite mecanisme adecvate pentru a asigura imparțialitatea în cazul în care controalele oficiale privesc animalele, bunurile, locațiile sau activitățile unei autorități sau ale unui organism public.

(36)

Controalele oficiale ar trebui să fie efectuate cu aceeași atenție de către autoritățile competente din statul membru indiferent dacă normele a căror aplicare se urmărește a fi asigurată vizează activități care sunt relevante numai pe teritoriul acelui stat membru sau activități care vor avea un impact asupra conformității cu legislația Uniunii privind animalele și bunurile care urmează a fi deplasate sau introduse pe piață într-un alt stat membru sau exportate în afara Uniunii. În cazul exporturilor în afara Uniunii, în conformitate cu legislația Uniunii, autoritățile competente ar putea, de asemenea, să trebuiască să verifice respectarea de către animale și bunuri a cerințelor stabilite de către țara terță de destinație a animalelor sau a bunurilor respective. În plus, în ceea ce privește stabilirea unor modele pentru certificatele de export, competențele de punere în aplicare relevante prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice doar atunci când această certificare este prevăzută în dreptul Uniunii și, în special, în acordurile bilaterale încheiate între Uniune și o țară terță sau o asociație de țări terțe.

(37)

Fără a aduce atingere cerințelor în materie de trasabilitate stabilite în legislația sectorială, în măsura strict necesară pentru organizarea controalelor oficiale, autoritățile competente ale unui stat membru ar trebui să poată solicita operatorilor, în împrejurări excepționale, să raporteze sosirea animalelor și a bunurilor dintr-un alt stat membru.

(38)

În vederea asigurării aplicării corecte a legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, autoritățile competente ar trebui să fie abilitate să efectueze controale oficiale în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție a animalelor și a bunurilor vizate de legislația respectivă. Pentru a asigura realizarea efectivă și minuțioasă a controalelor oficiale, autoritățile competente ar trebui să aibă, de asemenea, competența de a efectua controale oficiale în toate etapele de producție și de distribuție a bunurilor, a substanțelor, a materialelor sau a obiectelor care nu sunt reglementate prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a investiga pe deplin posibila încălcare a legislației respective și pentru a stabili cauza oricărei astfel de încălcări. Pentru efectuarea eficientă a acestor controale oficiale, autoritățile competente ar trebui să redacteze și să păstreze o listă sau un registru al operatorilor vizați de control.

(39)

Autoritățile competente acționează în interesul operatorilor și al publicului larg asigurând în mod constant menținerea și protejarea standardelor ridicate de protecție instituite prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, prin intermediul unor măsuri de asigurare a respectării legislației adecvate, precum și respectarea acestor norme la nivelul întregului lanț agroalimentar prin intermediul controalelor oficiale. Prin urmare, autoritățile competente, precum și organismele delegate și persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții ar trebui să fie răspunzătoare în fața operatorilor și a publicului larg pentru eficiența și eficacitatea controalelor oficiale pe care le efectuează. Acestea ar trebui să ofere acces la informațiile privind organizarea și desfășurarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale și să publice periodic informații privind controalele oficiale și rezultatele obținute. De asemenea, sub rezerva anumitor condiții, autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de a publica sau de a pune la dispoziția publicului informații cu privire la ratingul operatorilor individuali pe baza rezultatelor controalelor oficiale. Utilizarea sistemelor de rating de către statele membre ar trebui să fie permisă și încurajată ca o modalitate de sporire a transparenței de-a lungul lanțului agroalimentar, cu condiția ca astfel de sisteme să ofere garanții adecvate de echitate, coerență, transparență și obiectivitate. Autoritățile competente ar trebui să instituie măsurile necesare pentru ca ratingul să reflecte cu exactitate nivelul real de conformitate; în special, autoritățile competente ar trebui să fie încurajate să se asigure că ratingul se bazează pe rezultatele mai multor controale oficiale sau, atunci când ratingul se bazează pe rezultatul unui singur control oficial și rezultatele sunt nefavorabile, că se efectuează controale oficiale ulterioare într-un interval de timp rezonabil. Transparența criteriilor de rating este necesară tocmai pentru ca cele mai bune practici să poată fi comparate și, în timp, să fie luată în considerare dezvoltarea unei abordări coerente la nivelul Uniunii.

(40)

Este important ca autoritățile competente, precum și organismele delegate și persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții să asigure și să verifice eficacitatea și consecvența controalelor oficiale pe care le efectuează. În acest scop, autoritățile ar trebui să acționeze pe baza unor proceduri documentate scrise și să furnizeze informații și instrucțiuni personalului care efectuează controale oficiale. De asemenea, autoritățile ar trebui să dispună de proceduri și mecanisme documentate adecvate pentru a verifica permanent dacă acțiunea lor este eficace și consecventă și să adopte măsuri corective atunci când se identifică deficiențe.

(41)

Pentru a facilita identificarea cazurilor de neconformitate și a eficientiza procesul de aplicare a măsurilor corective de către operatorul în cauză, rezultatele controalelor oficiale ar trebui să fie înregistrate în scris, iar o copie ar trebui să fie înmânată, la cerere, operatorului. În cazul în care controalele oficiale necesită prezența permanentă sau periodică a personalului autorităților competente pentru a monitoriza activitățile operatorului, înregistrarea scrisă a fiecărei inspecții sau vizite individuale la operator ar fi o măsură disproporționată. În astfel de cazuri, înregistrările scrise ar trebui să fie întocmite cu o frecvență care să permită autorităților competente și operatorului să fie informați periodic cu privire la nivelul de conformitate și să fie notificați prompt cu privire la orice deficiențe sau neconformități identificate.

(42)

Operatorii ar trebui să coopereze pe deplin cu autoritățile competente, cu organismele delegate sau cu persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții pentru a asigura buna desfășurare a controalelor oficiale și pentru a permite autorităților competente să efectueze alte activități oficiale. Operatorii responsabili pentru transporturi care intră în Uniune ar trebui să furnizeze toate informațiile disponibile în legătură cu transportul respectiv. Toți operatorii ar trebui să pună la dispoziția autorităților competente cel puțin informațiile necesare pentru identificarea lor, a activităților lor și a operatorilor care le sunt clienți și furnizori.

(43)

Prezentul regulament stabilește un cadru legislativ unic pentru organizarea controalelor oficiale în vederea verificării conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar în toate domeniile vizate de această legislație. În unele dintre aceste domenii, legislația Uniunii prevede cerințe detaliate care trebuie respectate și care impun competențe speciale și mijloace specifice pentru efectuarea controalelor oficiale. În vederea evitării practicilor divergente de asigurare a aplicării normelor, care ar putea genera o protecție neuniformă a sănătății umane, animale și a plantelor, a bunăstării animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și a mediului, ar putea să perturbe funcționarea pieței interne de animale și bunuri care intră sub incidența prezentului regulament și ar putea să denatureze concurența, Comisia ar trebui să fie în măsură să suplimenteze normele prevăzute în prezentul regulament prin adoptarea unor norme specifice privind controalele oficiale capabile să satisfacă nevoile de control din respectivele domenii. În special, astfel de norme ar trebui să stabilească cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă pentru astfel de controale, măsuri specifice sau suplimentare față de cele prevăzute în prezentul regulament pe care autoritățile competente ar trebui să le adopte în cazuri de neconformitate, responsabilități și sarcini specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute în prezentul regulament și criterii specifice pentru declanșarea mecanismele de asistență administrativă prevăzute în prezentul regulament. În alte cazuri, astfel de norme suplimentare ar putea deveni necesare pentru a oferi un cadru mai detaliat pentru efectuarea controalelor oficiale asupra alimentelor și furajelor, pentru situațiile în care apar informații noi cu privire la riscurile pentru sănătatea umană sau a animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, indicându-se faptul că, în absența unor specificații comune pentru efectuarea controalelor oficiale la nivelul tuturor statelor membre, controalele nu ar reuși să ofere nivelul preconizat de protecție împotriva acestor riscuri, astfel cum este prevăzut în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(44)

Pentru a permite organizarea eficientă a controalelor oficiale reglementate de prezentul regulament, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a identifica personalul cel mai adecvat pentru a efectua aceste controale, cu condiția să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, animale și a plantelor și a bunăstării animale pe întregul lanț agroalimentar și să se îndeplinească standardele și obligațiile internaționale. Cu toate acestea, în anumite cazuri în care competențele lor specifice sunt necesare pentru asigurarea unor rezultate serioase ale controalelor oficiale, statele membre ar trebui să fie obligate să recurgă la medici veterinari oficiali, la inspectori fitosanitari sau la alte persoane desemnate special. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a utiliza medici veterinari oficiali (inclusiv pentru controale oficiale asupra păsărilor de curte și a lagomorfelor), inspectori fitosanitari sau alte persoane desemnate special în cazurile în care nu există această obligație în conformitate cu prezentul regulament.

(45)

În scopul de a dezvolta noi metode și tehnici de control în legătură cu controalele oficiale asupra producției de carne, ar trebui să se permită autorităților competente să adopte măsuri la nivel național pentru implementarea unor proiecte-pilot care sunt limitate ca timp și domeniu de aplicare. Aceste măsuri ar trebui să asigure verificarea de către autoritățile competente a respectării de către operatori a tuturor dispozițiilor fundamentale aplicabile producției de carne, inclusiv a cerinței siguranței și adecvării pentru consumul uman ale cărnii. Pentru a se asigura posibilitatea Comisiei și a statelor membre de a evalua impactul acestor măsuri naționale și de a-și exprima opinia înainte de adoptarea lor, adoptând, în consecință, cele mai adecvate acțiuni, măsurile respective ar trebui să fie notificate Comisiei în conformitate cu și în sensul articolelor 5 și 6 din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (¹⁵).

(46)

Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să delege altor organisme o parte din sarcinile lor. Ar trebui să se prevadă condiții corespunzătoare pentru a asigura menținerea imparțialității, calității și coerenței controalelor oficiale și a altor activități oficiale. În special, organismul delegat ar trebui să fie acreditat în conformitate cu standardul Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru efectuarea inspecțiilor.

(47)

Pentru a asigura fiabilitatea și coerența controalelor oficiale și a altor activități oficiale în întreaga Uniune, metodele utilizate pentru eșantionare, pentru analizarea, testarea și diagnosticarea de laborator ar trebui să respecte standardele științifice, să satisfacă nevoile de analizare, testare și diagnosticare specifice laboratorului în cauză și să ofere rezultate solide și fiabile ale analizelor, testelor și diagnosticărilor. Ar trebui să se prevadă norme clare care să ofere posibilitatea de a alege metoda care va fi utilizată atunci când există mai multe opțiuni disponibile din surse diferite, precum ISO, Organizația Europeană și Mediteraneeană pentru Protecția Plantelor (OEPP), Convenția internațională pentru protecția plantelor (CIPP), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE), Uniunea Europeană și laboratoarele naționale de referință sau dreptul intern.

(48)

Operatorii ale căror animale sau bunuri sunt supuse eșantionării, analizării, testării sau diagnosticării în contextul controalelor oficiale ar trebui să aibă dreptul la o a doua expertiză, pe propria cheltuială. Acest drept ar trebui să permită operatorului să solicite analizarea de către un alt expert a documentelor eșantionării, analizării, testării sau diagnosticării inițiale, precum și o a doua analiză, testare sau diagnosticare a părților de material de eșantionare prelevate inițial, cu excepția cazului în care orice astfel de a doua analiză, testare sau diagnosticare este imposibilă tehnic sau irelevantă. Acesta ar fi cazul în special atunci când prevalența pericolului este deosebit de mică pentru animale sau produse sau distribuția acestuia este deosebit de dispersată sau neregulată, de exemplu pentru evaluarea prezenței organismelor carantinabile sau, după caz, pentru efectuarea unei analize microbiologice.

(49)

În vederea efectuării de controale oficiale în cazul schimburilor comerciale care au loc prin intermediul internetului sau prin alte mijloace la distanță, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să obțină eșantioane prin comenzi realizate anonim (tehnică cunoscută și sub denumirea de tehnica „clientului misterios”), care ulterior să poată fi analizate, testate sau supuse unei verificări a conformității. Autoritățile competente ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a proteja drepturile operatorilor la o a doua expertiză.

(50)

Laboratoarele desemnate de către autoritățile competente să efectueze analize, teste și diagnosticări pe baza eșantioanelor prelevate în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale ar trebui să dețină competența profesională, echipamentele, infrastructura și personalul necesare pentru efectuarea acestor activități la cele mai ridicate standarde. Pentru a asigura rezultate solide și fiabile, aceste laboratoare ar trebui să fie acreditate pentru utilizarea acestor metode în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 privind „Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de testare și calibrare”. Acreditarea ar trebui să fie acordată de către un organism național de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (¹⁶).

(51)

Deși este cel mai bun instrument de asigurare a unei înalte performanțe în cazul laboratoarelor oficiale, acreditarea este, în același timp, un proces complex și costisitor, care ar crea o sarcină disproporționată pentru laboratoare în cazurile în care metoda de analizare, testare sau diagnosticare de laborator este deosebit de simplu de realizat și nu necesită proceduri sau echipamente speciale, cum este cazul depistării prezenței Trichinella în contextul inspecției, și, în anumite condiții, în cazurile în care laboratorul efectuează analize, teste sau diagnosticări exclusiv în contextul altor activități oficiale decât controalele oficiale.

(52)

Pentru a asigura flexibilitatea și proporționalitatea abordării, în special în ceea ce privește laboratoarele active în domeniul sănătății animale sau a plantelor, ar trebui să se prevadă posibilitatea de adoptare a unor derogări menite să permită ca anumite laboratoare să nu fie acreditate pentru toate metodele pe care le folosesc. Aceasta se întâmplă în special atunci când nu sunt disponibile metode validate pentru detectarea anumitor organisme dăunătoare plantelor. În plus, acreditarea unui laborator pentru toate metodele pe care ar trebui să le utilizeze în calitate de laborator oficial ar putea să nu fie disponibilă imediat în anumite cazuri în care ar trebui să se utilizeze metode noi sau modificate recent, precum și în cazuri de riscuri emergente sau în situații de urgență. Prin urmare, în anumite condiții, ar trebui să se permită laboratoarelor oficiale să efectueze analize, teste și diagnosticări pentru autoritățile competente înainte de obținerea acreditării relevante.

(53)

Controalele oficiale efectuate asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune provenind din țări terțe sunt de o importanță esențială pentru a asigura respectarea legislației aplicabile în cadrul Uniunii și, în particular, a normelor stabilite pentru a proteja sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, bunăstarea animalelor, iar, în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și mediul. Aceste controale oficiale ar trebui să fie realizate înainte ca animalele sau bunurile să fie puse în liberă circulație în cadrul Uniunii. Frecvența controalelor oficiale ar trebui să țină seama în mod adecvat de riscurile pe care animalele și bunurile introduse în Uniune le-ar putea prezenta pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor și pentru mediu, având în vedere antecedentele operatorului în ceea ce privește conformitatea cu cerințele prevăzute în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, controalele deja efectuate asupra animalelor și bunurilor în țara terță în cauză, precum și garanțiile oferite de țara terță conform cărora animalele și bunurile exportate către Uniune îndeplinesc cerințele prevăzute în legislația Uniunii.

(54)

Este necesar să se prevadă categoriile de animale și bunuri care ar trebui să fie prezentate întotdeauna la un post de inspecție la frontieră pentru controalele oficiale care trebuie să fie efectuate înainte de intrarea acestora în Uniune. Este, de asemenea, necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita ca alte categorii de bunuri să facă temporar obiectul aceleiași cerințe în temeiul unor măsuri specifice în acest sens, precum și posibilitatea de a solicita ca anumite alte categorii de bunuri și, în special, anumite produse alimentare care conțin atât produse de origine vegetală, cât și produse prelucrate de origine animală (produse compuse) să fie întotdeauna prezentate pentru controale oficiale la un post de inspecție la frontieră înainte de intrarea lor în Uniune.

(55)

Având în vedere riscurile pe care anumite animale sau bunuri le pot reprezenta pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau pentru mediu, acestea ar trebui să fie supuse unor controale oficiale specifice care să fie efectuate la intrarea lor în Uniune. Normele actuale ale Uniunii prevăd obligația de efectuare a controalelor oficiale la frontierele Uniunii pentru a se verifica dacă standardele privind sănătatea umană, sănătatea animalelor și bunăstarea animalelor aplicabile animalelor, produselor de origine animală, materialelor germinative și subproduselor de origine animală sunt îndeplinite și dacă plantele și produsele vegetale respectă cerințele fitosanitare. De asemenea, anumite alte bunuri pot face obiectul unor controale intensificate la intrarea în Uniune în cazul în care riscurile emergente sau cunoscute le justifică. În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzute particularitățile unor astfel de controale, în prezent reglementate prin Directivele 97/78/CE (¹⁷), 91/496/CEE (¹⁸) și 2000/29/CE ale Consiliului și prin Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei (¹⁹).

(56)

Pentru a consolida eficiența sistemului de control oficial al Uniunii, pentru a asigura alocarea optimă a resurselor de control oficial pentru controalele la frontieră și pentru a facilita asigurarea respectării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, ar trebui să se instituie un sistem comun integrat de controale oficiale la posturile de inspecție la frontieră, care să înlocuiască actualul cadru de control fragmentat, pentru a aborda toate transporturile care, având în vedere riscul pe care îl pot prezenta, ar trebui să fie supuse controalelor la intrarea în Uniune.

(57)

La sosirea la posturile de inspecție la frontieră, transporturile ar trebui să fie supuse unor controale oficiale. Respectivele controale oficiale ar trebui să includă controale documentare pentru toate transporturile, inclusiv prin mijloace electronice atunci când este oportun, precum și controale de identitate și fizice efectuate cu o frecvență adecvată care depinde de riscul prezentat de fiecare transport de animale sau bunuri.

(58)

Frecvența controalelor fizice ar trebui să fie stabilită și modificată pe baza riscurilor pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru mediu. Respectiva abordare ar trebui să permită autorităților competente să aloce resurse pentru control în cazurile cu cel mai ridicat risc. De asemenea, ar trebui să se reducă frecvența efectuării controalelor de identitate sau acestea să fie limitate la verificarea sigiliului oficial al transportului în cazul în care riscul redus pe care îl prezintă transporturile care intră în Uniune justifică acest lucru. Abordarea bazată pe riscuri pentru efectuarea controalelor de identitate și fizice ar trebui realizată prin utilizarea seturilor de date și a informațiilor disponibile, precum și a sistemelor computerizate de colectare și gestionare a datelor.

(59)

În anumite cazuri și atât timp cât se asigură un nivel ridicat de sănătate umană, a animalelor și a plantelor, de bunăstare a animalelor și de protecție a mediului în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, controalele oficiale efectuate în mod obișnuit de către autoritățile competente la posturile de inspecție la frontieră ar putea fi efectuate și la alte puncte de control sau de către alte autorități.

(60)

În vederea organizării unui sistem eficient de controale oficiale, transporturile care sosesc din țări terțe și care necesită controale la intrarea în Uniune ar trebui să fie însoțite de un document sanitar comun de intrare (DSCI), care va fi utilizat pentru notificarea prealabilă a sosirii transporturilor la postul de inspecție la frontieră și în care se va înregistra rezultatul controalelor oficiale efectuate și al deciziilor luate de către autoritățile competente în legătură cu transportul respectiv. Același document ar trebui să fie utilizat de către operator pentru a obține liberul de vamă de la autoritățile vamale după efectuarea tuturor controalelor oficiale.

(61)

În unele state membre, ca urmare a unor constrângeri geografice specifice, precum țărmuri sau frontiere lungi, cerințele minime pentru posturile de inspecție la frontieră sunt dificil de îndeplinit în permanență. Importurile de bușteni neprelucrați se fac de obicei în volume mari prin porturi sau puncte de control specializate și cu frecvență neregulată, ceea ce face să fie dificil ca posturile de inspecție la frontieră să aibă personal și să fie pe deplin echipate în permanență. Ar trebui să se permită derogări de la cerințele minime pentru posturile de inspecție la frontieră pentru a se asigura controale oficiale eficace asupra anumitor bușteni neprelucrați.

(62)

Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune din țări terțe ar trebui să fie efectuate la posturile de inspecție la frontieră desemnate de statele membre în conformitate cu un set de cerințe minime. Desemnarea acestor posturi ar trebui retrasă sau suspendată atunci când nu mai sunt conforme cu cerințele minime sau atunci când activitățile lor ar putea prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu. Decizia de a retrage sau de a suspenda o astfel de desemnare ar trebui să țină cont de gradul de gravitate al riscului și de principiul proporționalității.

(63)

În vederea asigurării unei aplicări uniforme a normelor de control oficial pentru transporturile care sosesc din țări terțe, ar trebui să se stabilească norme comune care să reglementeze acțiunile pe care autoritățile competente și operatorii ar trebui să le întreprindă în cazul în care există suspiciunea unei neconformități, precum și în cazul transporturilor neconforme și al transporturilor care pot prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru mediu.

(64)

Pentru a se evita inconsecvența și redundanța controalelor oficiale, în vederea identificării la timp a transporturilor care fac obiectul controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră și la alte puncte de control, precum și pentru a se putea asigura eficiența controalelor, ar trebui să se asigure cooperarea și schimbul de informații între autoritățile competente, autoritățile vamale și alte autorități relevante care se ocupă de transporturile ce sosesc din țări terțe.

(65)

Statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea permanentă a unor resurse financiare adecvate pentru ca autoritățile competente care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale să dispună de personalul necesar și de dotarea corespunzătoare. Deși operatorii sunt cei cărora le revine, în primul rând, responsabilitatea de a se asigura că activitățile lor se desfășoară în conformitate cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, sistemul de controale proprii pe care aceștia îl pun în aplicare în acest scop ar trebui să fie completat de un sistem dedicat de controale oficiale instituit în fiecare stat membru în vederea asigurării unei supravegheri eficiente a pieței de-a lungul lanțului agroalimentar. Un astfel de sistem este, prin însăși natura sa, complex și consumator de resurse și necesită un aflux stabil de resurse pentru controalele oficiale, la un nivel adecvat nevoilor de asigurare a respectării legislației din orice moment. Pentru a reduce dependența sistemului de control oficial de finanțarea din fonduri publice, autoritățile competente ar trebui să perceapă taxe sau redevențe care să acopere costurile pe care le suportă atunci când efectuează controale oficiale asupra anumitor operatori, precum și asupra anumitor activități pentru care legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prevede obligația de înregistrare sau autorizare în conformitate cu normele Uniunii privind igiena alimentelor și furajelor sau cu normele care reglementează sănătatea plantelor. De asemenea, ar trebui să se perceapă taxe sau redevențe de la operatori pentru a compensa costurile controalelor oficiale efectuate în vederea emiterii unui certificat sau atestat oficial și costurile controalelor oficiale efectuate de către autoritățile competente la posturile de inspecție la frontieră.

(66)

Taxele sau redevențele ar trebui să acopere, fără să depășească, costurile, inclusiv cheltuielile indirecte, suportate de către autoritățile competente pentru efectuarea controalelor oficiale. Cheltuielile indirecte ar putea include costurile sprijinului și organizării necesare pentru planificarea și efectuarea controalelor oficiale. Aceste costuri ar trebui să fie calculate pe baza fiecărui control oficial individual sau pe baza tuturor controalelor oficiale efectuate într-o perioadă de timp determinată. În cazul în care taxele sau redevențele sunt aplicate pe baza costului efectiv al controalelor oficiale individuale, operatorii cu antecedente bune de conformitate ar trebui să suporte redevențe globale mai mici decât cei neconformi, întrucât primii ar trebui să facă obiectul unor controale oficiale mai rare. Pentru a promova respectarea legislației Uniunii de către toți operatorii, indiferent de metoda (bazată pe costurile efective sau pe o rată fixă) pe care statele membre o vor alege pentru calcularea taxelor sau redevențelor, atunci când acestea sunt calculate pe baza costurilor totale suportate de autoritățile competente într-o anumită perioadă de timp și percepute de la toți operatorii indiferent dacă ei sunt supuși sau nu unui control oficial în timpul perioadei de referință, taxele sau redevențele respective ar trebui să fie calculate astfel încât să recompenseze operatorii cu antecedente constant bune de conformare la legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(67)

Ar trebui interzisă restituirea directă sau indirectă a taxelor sau redevențelor percepute de către autoritățile competente, deoarece ea ar putea reprezenta un dezavantaj pentru operatorii care nu beneficiază de restituire și ar putea denatura concurența.

(68)

Finanțarea controalelor oficiale prin intermediul taxelor sau redevențelor percepute de la operatori ar trebui să aibă loc în condiții de transparență deplină, astfel încât să permită persoanelor și întreprinderilor să înțeleagă metoda și datele utilizate la stabilirea taxelor sau redevențelor.

(69)

Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar stabilește cazurile în care introducerea pe piață sau circulația anumitor animale sau bunuri ar trebui să fie însoțită de un certificat oficial semnat de inspectorul autorizat. Este adecvat să se stabilească un set comun de norme care să prevadă obligațiile autorităților competente și ale inspectorilor autorizați cu privire la emiterea de certificate oficiale, precum și caracteristicile pe care ar trebui să le aibă certificatele oficiale pentru a le asigura fiabilitatea.

(70)

În alte cazuri, normele care intră sub incidența prezentului regulament prevăd că anumite animale sau bunuri introduse pe piață sau puse în circulație trebuie să fie însoțite de o etichetă oficială, de o marcă oficială sau de alte forme de atestare oficială emise fie de operatori sub supravegherea oficială a autorităților competente, fie chiar de către autoritățile competente. Atestatele oficiale includ, de exemplu, pașapoartele fitosanitare, logourile ecologice și mărcile de identificare, atunci când acestea sunt obligatorii conform legislației Uniunii, și mărcile de denumiri de origine protejate, indicațiile geografice protejate sau specialitățile tradiționale garantate. Ar trebui să se stabilească un set minim de norme care să asigure și emiterea atestatelor oficiale în conformitate cu garanții adecvate de fiabilitate.

(71)

Controalele și alte activități oficiale ar trebui să se bazeze pe metode de analizare, testare și diagnosticare care să îndeplinească standarde științifice actuale și să ofere rezultate solide, fiabile și comparabile în întreaga Uniune. Prin urmare, metodele utilizate de către laboratoarele oficiale, precum și calitatea și uniformitatea datelor generate de analize, teste și diagnosticări ar trebui să fie îmbunătățite în mod continuu. În acest scop, Comisia ar trebui să fie abilitată să desemneze laboratoare de referință ale Uniunii Europene și să se bazeze pe asistența experților din cadrul acestora în toate acele sectoare ale lanțului agroalimentar în care este nevoie de rezultate precise și fiabile ale analizelor, testelor și diagnosticărilor. În special, laboratoarele de referință ale Uniunii Europene ar trebui să asigure faptul că laboratoarelor naționale de referință și laboratoarelor oficiale li se furnizează informații actualizate cu privire la metodele disponibile, să organizeze sau să participe activ la testările comparative între laboratoare și să ofere cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor naționale de referință sau al laboratoarelor oficiale.

(72)

Articolul 32 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și articolul 21 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁰) conferă laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene pentru alimentele și furajele ce au în componență organisme modificate genetic și, respectiv, laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene pentru aditivi alimentari atribuții specifice în cadrul procedurii de autorizare a alimentelor sau furajelor ce au în componență organisme modificate genetic sau a aditivilor alimentari, legate, îndeosebi, de testarea, evaluarea și validarea metodelor de detectare sau analiză propuse de solicitanți. Prin urmare, respectivele laboratoare ar trebui să acționeze în calitate de laboratoare de referință ale Uniunii Europene în sensul prezentului regulament.

(73)

Pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale care sunt destinate să identifice posibile încălcări ale normelor, inclusiv cele care au loc prin practici înșelătoare sau frauduloase, precum și în domeniul bunăstării animalelor, autoritățile competente ar trebui să aibă acces la date tehnice actualizate, fiabile și coerente, la rezultatele cercetărilor, la tehnicile noi și la expertiza necesară pentru a aplica corect legislația Uniunii în aceste două domenii. În acest scop, Comisia ar trebui să fie în măsură să desemneze și să se bazeze pe asistența experților din cadrul centrelor de referință din Uniunea Europeană pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar și pentru bunăstarea animalelor.

(74)

În vederea realizării obiectivelor prezentului regulament și pentru a se contribui la buna funcționare a pieței interne, asigurându-se astfel încrederea consumatorilor, ar trebui să fie urmărite în mod consecvent și eficient cazurile de neconformitate cu legislația Uniunii privind lanțul alimentar care necesită acțiuni de asigurare a aplicării legislației în mai multe state membre. Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF) instituit în temeiul articolului 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 permite deja autorităților competente să facă schimb și să difuzeze rapid informații cu privire la riscurile grave directe sau indirecte pentru sănătatea umană determinate de alimente sau furaje sau cu privire la riscurile grave pentru sănătatea umană sau a animalelor sau pentru mediu determinate de furaje, cu scopul de a permite luarea unor măsuri rapide de contracarare a riscurilor grave respective. Totuși, deși permite luarea de măsuri prompte în toate statele membre în cauză pentru contracararea anumitor riscuri grave la nivelul lanțului agroalimentar, acest instrument nu poate servi scopului de a facilita asistența și cooperarea transfrontalieră între autoritățile competente, astfel încât neconformitățile față de legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar care au o dimensiune transfrontalieră să fie urmărite eficient nu numai în statul membru în care neconformitatea este detectată pentru prima oară, ci și în statul membru din care este originară neconformitatea. În particular, asistența și cooperarea administrativă ar trebui să permită autorităților competente să facă schimb de informații, să detecteze, să investigheze și să ia măsuri eficiente și proporționale pentru urmărirea încălcărilor transfrontaliere ale legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și în cazurile în care potențiale practici înșelătoare sau frauduloase au sau ar putea avea o dimensiune transfrontalieră.

(75)

Cererile de asistență administrativă și toate notificările ar trebui să facă obiectul unei proceduri de monitorizare corespunzătoare. Pentru a facilita asistența și cooperarea administrativă, statele membre ar trebui să aibă obligația de a desemna unul sau mai multe organisme de legătură care să sprijine și să coordoneze fluxurile de comunicare între autoritățile competente din state membre diferite. În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament și a eficientizării și simplificării cooperării între statele membre, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor acte de punere în aplicare care să stabilească specificațiile instrumentelor tehnice ce urmează să fie utilizate, procedurile de comunicare între organismele de legătură și un format standard pentru cererile de asistență, notificări și răspunsuri.

(76)

Fiecare stat membru ar trebui să aibă obligația de a întocmi și actualiza periodic un plan de control național multianual (MANCP) care să vizeze toate domeniile reglementate prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar și să cuprindă informații cu privire la structura și organizarea sistemului său de controale oficiale. Aceste MANCP reprezintă instrumentul prin care fiecare stat membru ar trebui să se asigure că efectuarea controalelor oficiale se realizează eficient și în funcție de riscuri, pe teritoriul propriu și de-a lungul întregului lanț agroalimentar, în conformitate cu prezentul regulament. Consultarea corespunzătoare cu părțile interesate relevante înainte de elaborarea acestor planuri ar trebui să le asigure adecvarea la obiectivul urmărit.

(77)

Pentru a asigura coerența și integralitatea MANCP, fiecare stat membru ar trebui să desemneze un singur organism cu atribuții de coordonare a pregătirii MANCP propriu și de colectare a informațiilor privind punerea în aplicare, revizuirea și actualizarea acestuia, după caz.

(78)

Statele membre ar trebui să aibă obligația de a transmite un raport anual Comisiei, care să conțină informații privind activitățile de control și punerea în aplicare a MANCP. În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament și pentru a facilita colectarea și transmiterea de date comparabile, compilarea subsecventă a acestor date în statistici la nivelul Uniunii și întocmirea de către Comisie a rapoartelor privind funcționarea controalelor oficiale în întreaga Uniune, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru a adopta acte de punere în aplicare în ceea ce privește stabilirea unor modele de formulare pentru rapoartele anuale.

(79)

Experții Comisiei ar trebui să fie în măsură să efectueze controale, inclusiv audituri, în statele membre pentru a verifica aplicarea legislației relevante a Uniunii și modul de funcționare a sistemelor naționale de control și a autorităților competente. De asemenea, controalele Comisiei ar trebui să servească la investigarea și la colectarea de informații cu privire la practicile de asigurare a aplicării normelor sau la problemele, situațiile de urgență și noile evoluții din statele membre. La cererea statelor membre în cauză, experții Comisiei ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să participe la controalele efectuate de către autoritățile competente ale țărilor terțe pe teritoriul statului membru respectiv; aceste controale ar trebui să fie organizate în strânsă cooperare între respectivele state membre și Comisie.

(80)

Animalele și bunurile din țările terțe ar trebui să respecte aceleași cerințe care se aplică animalelor și bunurilor din Uniune sau cerințele care sunt recunoscute ca fiind cel puțin echivalente în raport cu obiectivele urmărite prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar. Acest principiu este menționat la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care prevede că alimentele și furajele importate în Uniune trebuie să îndeplinească cerințele relevante ale legislației Uniunii referitoare la alimente sau cerințe considerate a fi cel puțin echivalente cu acestea. Cerințe specifice de aplicare a acestui principiu sunt prevăzute în normele Uniunii privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, care interzic intrarea în Uniune a anumitor organisme dăunătoare care nu sunt prezente (sau sunt prezente pe scară restrânsă) în Uniune, în normele Uniunii de stabilire a cerințelor de sănătate a animalelor care permit intrarea animalelor și a anumitor produse de origine animală în Uniune numai din țările terțe care sunt incluse într-o listă stabilită în acest scop și în normele Uniunii de organizare a controalelor oficiale pentru produsele de origine animală destinate consumului uman care prevăd, de asemenea, stabilirea unei liste cu țări terțe din care aceste produse pot intra în Uniune.

(81)

Pentru a asigura respectarea de către animalele și bunurile care intră în Uniune din țări terțe a tuturor cerințelor prevăzute în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar sau a unor cerințe considerate a fi echivalente, în plus față de cerințele stabilite în normele Uniunii privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, normele Uniunii de stabilire a cerințelor de sănătate a animalelor, precum și normele Uniunii de stabilire a normelor specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, pentru a asigura respectarea cerințelor stabilite în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar în legătură cu riscurile fitosanitare și veterinare, Comisia ar trebui să fie abilitată să stabilească condițiile de intrare a animalelor și a bunurilor în Uniune, în măsura necesară pentru a se asigura că animalele și bunurile respectă toate cerințele relevante ale legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar sau cerințe echivalente. Aceste condiții ar trebui să se aplice animalelor sau bunurilor sau categoriilor de animale sau de bunuri din toate țările terțe sau din anumite țări terțe sau regiuni ale acestora.

(82)

În situația în care, în anumite cazuri, există dovezi că anumite animale sau bunuri care provin dintr-o țară terță, dintr-un grup de țări terțe sau din regiuni ale acestora prezintă anumite riscuri pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru mediu, sau în cazul în care există dovezi că ar putea exista o neconformitate gravă și de amploare cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte măsuri pentru a limita aceste riscuri.

(83)

Efectuarea unor controale oficiale și a altor activități oficiale într-o manieră eficace și eficientă și, în cele din urmă, siguranța și sănătatea umană, a animalelor și a plantelor și protecția mediului depind și de existența, în cadrul autorităților de control, a unui personal bine instruit, care să dețină cunoștințe adecvate despre toate aspectele relevante pentru aplicarea corectă a legislației Uniunii. Comisia ar trebui să ofere programe de formare dedicate și adecvate pentru a promova o abordare uniformă a controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către autoritățile competente. Pentru a promova cunoașterea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și cerințele din țările terțe, o astfel de formare ar trebui, de asemenea, să se adreseze și personalului autorităților competente din țările terțe. În acest din urmă caz, activitățile de formare ar trebui să fie elaborate pentru a ține seama de nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare și pentru a le sprijini în acțiunile de control și de asigurare a respectării legislației, astfel încât acestea să poată răspunde cerințelor care se aplică la importul animalelor și bunurilor în Uniune.

(84)

În vederea promovării schimbului de experiență și de cele mai bune practici între autoritățile competente, Comisia ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să organizeze, în colaborare cu statele membre, programe de schimb de personal însărcinat cu controalele oficiale sau cu alte activități oficiale între statele membre.

(85)

Pentru ca efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale să fie eficace, este important ca autoritățile competente din statele membre, Comisia și, după caz, operatorii să poată face schimb în mod rapid și eficient de date și de informații referitoare la controalele oficiale sau la rezultatele acestora. Există mai multe sisteme de informații stabilite prin legislația Uniunii și gestionate de către Comisie care permit manipularea și gestionarea unor astfel de date și informații, la nivelul Uniunii, prin intermediul unor instrumente computerizate și bazate pe internet. Un sistem dedicat de înregistrare și trasare a rezultatelor controalelor oficiale este sistemul computerizat veterinar integrat (sistemul Traces), instituit prin Deciziile 2003/24/CE (²¹) și 2004/292/CE (²²) ale Comisiei în conformitate cu Directiva 90/425/CEE a Consiliului (²³) și care în prezent este utilizat pentru gestionarea datelor și a informațiilor privind animalele, produsele de origine animală și controalele oficiale asupra acestora. Prezentul regulament ar trebui să permită întreținerea și actualizarea sistemului respectiv astfel încât să permită utilizarea sa pentru toate bunurile pentru care legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar stabilește cerințe specifice sau modalități practice de controale oficiale.De asemenea, există sisteme computerizate dedicate schimbului rapid de informații între statele membre și cu Comisia privind riscurile care pot apărea la nivelul lanțului agroalimentar sau pentru sănătatea animalelor și a plantelor. Articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 instituie RASFF, care este un sistem de notificare a riscului direct sau indirect pentru sănătatea umană care derivă din alimente sau furaje, articolul 20 din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁴) instituie un sistem de notificare și raportare a măsurilor privind bolile incluse în liste, iar articolul 103 din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁵) instituie un sistem de notificare și de raportare a prezenței organismelor dăunătoare și de notificare a cazurilor de neconformitate. Toate aceste sisteme ar trebui să funcționeze într-un mod armonios și coerent, pe baza sinergiilor dintre diferitele sisteme existente, să evite suprapunerile, să simplifice operarea acestora și să le facă mai eficiente.

(86)

În vederea sprijinirii unei gestionări mai eficiente a controalelor oficiale, Comisia ar trebui să instituie un sistem computerizat de informații care să integreze și să actualizeze, după caz, toate sistemele de informații existente, permițând utilizarea unor modalități avansate de comunicare și a unor instrumente de certificare, precum și cea mai eficientă utilizare a datelor și a informațiilor referitoare la controalele oficiale. În vederea evitării redundanței cerințelor privind informațiile, concepția unui astfel de sistem informatizat ar trebui să ia în considerare necesitatea de a se asigura, dacă este cazul, compatibilitatea și interoperabilitatea unui astfel de sistem computerizat cu alte sisteme de informații operate de autorități publice și prin care datele relevante să fie schimbate sau puse la dispoziție în mod automat. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a se utiliza semnăturile electronice în sensul Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (²⁶), în conformitate cu Agenda digitală pentru Europa. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să fie consultată pe parcursul stadiului de dezvoltare al oricărei noi funcționalități a acestui sistem computerizat, precum și pe parcursul dezvoltării măsurilor de implementare relevante care ar putea afecta prelucrarea datelor personale și confidențialitatea.

(87)

Ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru aplicarea prezentului regulament în ceea ce privește funcționarea corespunzătoare a sistemului computerizat de informații, specificațiile tehnice ale acestuia, precum și obligațiile și prerogativele care revin diferiților actori și utilizatori implicați, ținând cont în special de necesitatea reducerii la minimum a sarcinilor administrative prin utilizarea unui limbaj standardizat la nivel internațional, a unei structuri a mesajului și a unor protocoale de schimb, după caz.

(88)

Autoritățile competente ar trebui să investigheze cazurile în care există o suspiciune de neconformitate cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar și, în situația în care se stabilește că există o neconformitate, să determine originea și amploarea acesteia, precum și responsabilitățile operatorilor. De asemenea, autoritățile competente ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că operatorii în cauză vor remedia situația și pentru a preveni apariția altor neconformități. În organizarea și desfășurarea de anchete și acțiuni de asigurare a respectării legislației, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare în mod adecvat riscurile potențiale și probabilitatea practicilor frauduloase sau înșelătoare de-a lungul lanțului agroalimentar.

(89)

Verificarea conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prin controale oficiale este de o importanță fundamentală pentru asigurarea îndeplinirii efective, în întreaga Uniune, a obiectivelor legislației respective. Perturbările din cadrul sistemelor de control ale unui stat membru pot împiedica atingerea acestor obiective, în anumite cazuri în mod substanțial, și pot conduce la apariția unor riscuri pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG și al produselor de protecție a plantelor, și pentru mediu, independent de implicarea sau de responsabilitatea operatorilor sau a altor actori, sau pot conduce la cazuri grave și de amploare a nerespectării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar. Prin urmare, în vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie în măsură să reacționeze în cazul unor perturbări grave ale unui sistem de control al unui stat membru prin adoptarea unor măsuri care să aibă drept scop limitarea sau eliminarea din lanțul agroalimentar a riscurilor respective, până când statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru remedierea perturbărilor sistemului de control. În acest sens, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare.

(90)

Încălcarea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și ale prezentului regulament ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni eficiente, descurajatoare și proporționale la nivel național în întreaga Uniune, a căror severitate să țină seama, printre altele, de prejudiciul potențial pentru sănătatea umană care poate rezulta din încălcări, inclusiv în cazurile în care operatorii nu cooperează în cursul unui control oficial și în cazurile în care sunt prezentate sau utilizate certificate sau atestate oficiale false sau înșelătoare. Pentru ca sancțiunile financiare aplicabile în cazul încălcării normelor comise prin intermediul practicilor frauduloase sau înșelătoare să fie suficient de descurajatoare, acestea ar trebui să fie stabilite la un nivel care să depășească avantajul ilegal pentru autor rezultat din aceste practici.

(91)

Orice persoană ar trebui să poată aduce informații noi în atenția autorităților competente, sprijinindu-le astfel în detectarea cazurilor de încălcare a prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și în aplicarea de sancțiuni în astfel de cazuri. Cu toate acestea, denunțarea ar putea fi descurajată de lipsa unor proceduri clare sau de teama represaliilor. Raportarea unor cazuri de încălcare a prezentului regulament constituie un instrument util pentru a se asigura faptul că o autoritate competentă poate detecta încălcările și poate aplica sancțiuni pentru acestea. Prezentul regulament ar trebui așadar să asigure existența unor proceduri corespunzătoare pentru a permite oricărei persoane să înștiințeze autoritățile competente cu privire la posibilele cazuri de încălcare a prezentului regulament și să îi ofere protecție persoanei respective împotriva represaliilor.

(92)

Prezentul regulament vizează domenii care sunt deja cuprinse în anumite acte în vigoare în prezent. Pentru a evita suprapunerile și a stabili un cadru legislativ coerent, următoarele acte ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu prezentul regulament: Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁷), Directivele 89/608/CEE (²⁸), 89/662/CEE (²⁹), 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE (³⁰) și 97/78/CE ale Consiliului și Decizia 92/438/CEE a Consiliului (³¹).

(93)

În vederea asigurării coerenței, următoarele acte ar trebui să fie modificate: Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (³²), Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (³³), Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (³⁴), Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului (³⁵), Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (³⁶), Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (³⁷) și Directivele 98/58/CE (³⁸), 1999/74/CE (³⁹), 2007/43/CE (⁴⁰), 2008/119/CE (⁴¹) și 2008/120/CE (⁴²) ale Consiliului.

(94)

Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (⁴³) oferă un cadru pentru finanțarea de către Uniune a unor acțiuni și măsuri de-a lungul lanțului agroalimentar, în domeniile sus-menționate, în temeiul cadrului financiar multianual 2014-2020. Unele dintre aceste acțiuni și măsuri vizează îmbunătățirea performanței controalelor oficiale și a altor activități oficiale în întreaga Uniune. Regulamentul (UE) nr. 652/2014 ar trebui să fie modificat pentru a ține seama de abrogarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004 prin prezentul regulament.

(95)

Având în vedere situația specifică a sectorului vegetal, care până în prezent nu a făcut obiectul aceluiași nivel de control ca alte bunuri în temeiul prezentului regulament, este esențial ca introducerea noului sistem să fie cât mai ușoară și fără sincope posibil. Din acest motiv, este necesar să se introducă dispoziții specifice privind calendarul de adoptare a actelor delegate relevante. De asemenea, este clar că este justificată o derogare de la obligația efectuării de controale documentare la posturile de inspecție la frontieră pentru sectorul vegetal în ceea ce privește plantele, produsele vegetale și alte obiecte care prezintă un nivel scăzut de risc, precum și permiterea controalelor documentare la o anumită distanță de posturile de inspecție la frontieră pentru plante, produse vegetale și alte obiecte unde astfel de controale la distanță pot oferi un nivel echivalent de siguranță.

(96)

În vederea modificării trimiterilor la standardele europene și pentru ca anexele II și III la prezentul regulament să țină seama de evoluțiile legislative, tehnice și științifice, precum și pentru completarea prezentului regulament cu norme specifice de reglementare a controalelor oficiale și a altor activități oficiale în domeniile vizate de acesta, inclusiv normele privind calificarea și formarea personalului, responsabilitățile și sarcinile suplimentare ale autorităților competente, cazurile în care acreditarea laboratoarelor nu este necesară, anumite scutiri de la controalele oficiale la frontiere, criteriile care urmează să fie utilizate pentru a stabili frecvența controalelor fizice și de identitate, stabilirea condițiilor care trebuie îndeplinite de anumite animale sau bunuri care intră în Uniune din țări terțe, cerințele și sarcinile suplimentare ale laboratoarelor și centrelor de referință ale Uniunii Europene și cerințele suplimentare pentru laboratoarele naționale de referință, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (⁴⁴). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar acești experți au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate.

(97)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește desemnarea laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene și a centrelor de referință ale Uniunii europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar și pentru bunăstarea animalelor, adoptarea programului de controalele efectuate de Comisie în statele membre și efectuarea de controale intensificate în cazurile de încălcare a legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar care necesită asistență coordonată și acțiuni subsecvente din partea Comisiei, acesteia ar trebui să-i fie conferite competențe de executare.

(98)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a prezentului regulament, care includ normele și modalitățile practice privind auditurile, formatul certificatelor și al altor documente, instituirea unor sisteme computerizate de gestionare a informațiilor, cooperarea dintre operatori și autoritățile competente și dintre autoritățile competente, autoritățile vamale și alte autorități, metodele de prelevare de eșantioane, de analizare, testare și diagnosticare de laborator, precum și validarea și interpretarea, trasabilitatea, includerea în liste a animalelor sau a bunurilor care fac obiectul controalelor, precum și includerea în liste a țărilor sau regiunilor care pot exporta anumite animale și bunuri în Uniune, notificarea prealabilă a transporturilor, schimburile de informații, posturile de inspecție la frontieră, izolarea și carantina, autorizarea controalelor anterioare exporturilor efectuate de către țările terțe, măsurile de limitare a unui risc sau de stopare a neconformităților grave și de amploare cu privire la anumite animale sau bunuri care provin dintr-o țară terță sau o regiune a unei țări terțe, recunoașterea țărilor terțe sau a regiunilor care oferă garanții echivalente celor aplicate în Uniune și abrogarea acestei recunoașteri, activitățile de formare și programele de schimb de personal între statele membre și, respectiv, planurile pentru situații de urgență privind alimentele și furajele în vederea aplicării planului general de gestionare a situațiilor de criză prevăzute la articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (⁴⁵).

(99)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a asigura o abordare armonizată a controalelor oficiale și a altor activități oficiale efectuate în vederea asigurării aplicării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere efectele sale, complexitatea sa, natura sa transfrontalieră și internațională, el poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, aceasta este în măsură să adopte măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(a)

efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către autoritățile competente din statele membre;

(b)

finanțarea controalelor oficiale;

(c)

asistența și cooperarea administrativă între statele membre în vederea aplicării corecte a normelor menționate la alineatul (2);

(d)

efectuarea controalelor de către Comisie în statele membre și în țări terțe;

(e)

adoptarea condițiilor care trebuie îndeplinite de către animalele și bunurile care sunt introduse în Uniune dintr-o țară terță;

(f)

instituirea unui sistem de informații computerizat pentru gestionarea informațiilor și a datelor privind controalele oficiale.

(a)

alimente și siguranța alimentelor, integritatea și salubritatea în orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a alimentelor, inclusiv normele care vizează asigurarea practicilor corecte în domeniul comerțului și protejarea intereselor și informațiilor consumatorilor, precum și fabricarea și utilizarea materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu alimentele;

(b)

diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (OMG) pentru producerea de alimente și furaje;

(c)

furaje și siguranța furajelor, în orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a furajelor și de utilizare a acestora, inclusiv normele care să asigure practici corecte în domeniul comerțului și să protejeze sănătatea, interesele și informațiile consumatorilor;

(d)

cerințele cu privire la sănătatea animalelor;

(e)

prevenirea și minimizarea riscurilor pentru sănătatea umană și a animalelor determinate de subprodusele de origine animală și produsele derivate;

(f)

cerințele cu privire la bunăstarea animalelor;

(g)

măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

(h)

cerințele privind introducerea pe piață și utilizarea produselor de protecție a plantelor și utilizarea durabilă a pesticidelor, cu excepția echipamentelor de aplicare a pesticidelor;

(i)

producția ecologică și etichetarea produselor ecologice;

(j)

utilizarea și etichetarea denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a specialităților tradiționale garantate.

(a)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013; cu toate acestea, prezentul regulament se aplică controalelor în temeiul articolului 89 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în cazul în care controalele respective identifică posibile practici frauduloase sau înșelătoare în ceea ce privește standardele de comercializare menționate la articolele 73-91 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)

Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (⁴⁶);

(c)

Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (⁴⁷).

(a)

conformitatea operatorilor cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2); și

(b)

că animalele sau bunurile îndeplinesc cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv pentru eliberarea unui certificat oficial sau a unui atestat oficial.

1.

„legislația privind alimentele” înseamnă legislația privind alimentele astfel cum este definită la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

2.

„legislația privind furajele” înseamnă actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează furajele în general și siguranța furajelor în special, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel național în orice etapă de producție, prelucrare și distribuție sau utilizare a furajelor;

3.

„autorități competente” înseamnă:

4.

„autoritate de control ecologic” înseamnă o organizație administrativă publică pentru producția ecologică și etichetarea produselor ecologice a unui stat membru căreia autoritățile competente i-au conferit, integral sau parțial, competențele lor privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (⁴⁸), inclusiv, după caz, autoritatea corespondentă dintr-o țară terță sau care funcționează într-o țară terță;

5.

„organism delegat” înseamnă o persoană juridică distinctă căreia autoritățile competente i-au delegat anumite atribuții oficiale de control sau anumite atribuții legate de alte activități oficiale;

6.

„proceduri de verificare a controalelor” înseamnă sistemele puse în aplicare și acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în vederea asigurării coerenței și eficacității controalelor oficiale și ale altor activități oficiale;

7.

„sistem de control” înseamnă un sistem care cuprinde autoritățile competente, precum și resursele, structurile, sistemele și procedurile instituite într-un stat membru pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolele 18-27;

8.

„plan de control” înseamnă o descriere întocmită de autoritățile competente care conține informații privind structura și organizarea sistemului de control oficial și a modului său de funcționare și planificarea detaliată a controalelor oficiale care urmează să fie efectuate într-o perioadă de timp, în fiecare dintre domeniile reglementate de normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

9.

„animale” înseamnă animale astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/429;

10.

„boală a animalelor” înseamnă boală astfel cum este definită la articolul 4 punctul 16 din Regulamentul (UE) 2016/429;

11.

„bunuri” înseamnă tot ceea ce face obiectul uneia sau mai multor norme menționate la articolul 1 alineatul (2), cu excepția animalelor;

12.

„alimente” înseamnă alimente astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

13.

„furaje” înseamnă furaje astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

14.

„subproduse de origine animală” înseamnă subproduse de origine animală astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

15.

„produse derivate” înseamnă produse derivate astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

16.

„plante” înseamnă plante astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

17.

„organisme dăunătoare plantelor” înseamnă organisme dăunătoare astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

18.

„produse de protecție a plantelor” înseamnă produse de protecție a plantelor astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

19.

„produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală astfel cum sunt definite la punctul 8.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (⁴⁹);

20.

„materiale germinative” înseamnă materiale germinative astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 28 din Regulamentul (UE) 2016/429;

21.

„produse vegetale” înseamnă produse vegetale astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

22.

„alte obiecte” înseamnă alte obiecte astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

23.

„pericol” înseamnă orice agent sau condiție cu potențialul de a avea un efect advers asupra sănătății umane, animale sau a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra mediului;

24.

„risc” înseamnă o funcție a probabilității unui efect advers asupra sănătății umane, animale sau a plantelor, a bunăstării animale sau a mediului și a gravității efectului respectiv, determinat de un pericol;

25.

„certificare oficială” înseamnă procedura prin care autoritățile competente atestă conformitatea cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

26.

„inspector autorizat” înseamnă:

27.

„certificat oficial” înseamnă un document scris sau electronic semnat de inspectorul autorizat și care asigură conformitatea cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

28.

„atestat oficial” înseamnă orice etichetă, marcă sau altă formă de atestare emisă de operatori aflați sub supravegherea autorităților competente prin controale oficiale dedicate sau chiar de către autoritățile competente și care oferă asigurarea conformității cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute de prezentul regulament sau de normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

29.

„operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

30.

„audit” înseamnă o examinare sistematică și independentă menită să stabilească dacă activitățile și rezultatele lor respectă dispozițiile stabilite anterior și dacă aceste dispoziții sunt puse în aplicare cu eficiență și permit atingerea obiectivelor;

31.

„rating” înseamnă o clasificare a operatorilor pe baza unei evaluări a conformității acestora cu criteriile de rating;

32.

„medic veterinar oficial” înseamnă un medic veterinar desemnat de către o autoritate competentă fie în calitate de angajat, fie într-o altă calitate, și care deține calificările corespunzătoare în vederea efectuării de controale oficiale și alte activități oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele relevante menționate la articolul 1 alineatul (2);

33.

„inspector fitosanitar oficial” înseamnă o persoană fizică desemnată de către o autoritate competentă fie în calitate de angajat, fie într-o altă calitate, și care a fost format corespunzător în vederea efectuării de controale oficiale și alte activități oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele relevante menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g);

34.

„material cu risc specificat” înseamnă material cu risc specificat astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

35.

„călătorie de lungă durată” înseamnă o călătorie de lungă durată astfel cum este definită la articolul 2 litera (m) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

36.

„echipament de aplicare a pesticidelor” înseamnă un echipament de aplicare a pesticidelor astfel cum este definit la articolul 3 punctul 4 din Directiva 2009/128/CE;

37.

„transport” înseamnă un număr de animale sau o cantitate de bunuri incluse în același certificat oficial, atestat oficial sau orice alt document, transportate cu același mijloc de transport și provenind din același teritoriu sau din aceeași țară terță și, cu excepția bunurilor supuse normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), fiind de același tip, aceeași clasă sau aceeași descriere;

38.

„post de inspecție la frontieră” înseamnă un loc, inclusiv toate facilitățile existente în acest loc, desemnat de un stat membru pentru efectuarea controalelor oficiale prevăzute la articolul 47 alineatul (1);

39.

„punct de ieșire” înseamnă un post de inspecție la frontieră sau orice alt loc desemnat de către un stat membru prin care animalele care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1/2005 părăsesc teritoriul vamal al Uniunii;

40.

„introducere în Uniune” sau „intrare în Uniune” înseamnă acțiunea de a introduce animale și bunuri într-unul din teritoriile enumerate în anexa I la prezentul regulament din afara teritoriilor respective, cu excepția cazurilor reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) pentru care aceasta înseamnă acțiunea de a introduce bunuri pe „teritoriul Uniunii” astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/2031;

41.

„control documentar” înseamnă examinarea certificatelor oficiale, a atestatelor oficiale și a altor documente, inclusiv a documentelor de natură comercială, care trebuie să însoțească transportul, astfel cum se prevede în normele menționate la articolul 1 alineatul (2), respectiv la articolul 56 alineatul (1) sau în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 77 alineatul (3), cu articolul 126 alineatul (3), cu articolul 128 alineatul (1) și cu articolul 129 alineatul (1);

42.

„control de identitate” înseamnă o inspecție vizuală efectuată pentru a verifica dacă conținutul și etichetele unui transport, inclusiv marcajele de pe animale, sigiliile și mijloacele de transport, corespund informațiilor furnizate în certificatele oficiale, în atestatele oficiale și în alte documente de însoțire;

43.

„control fizic” înseamnă un control asupra animalelor sau a bunurilor și, după caz, verificări ale ambalajelor, ale mijloacelor de transport, ale etichetelor și ale temperaturii, prelevarea de eșantioane în vederea analizării, testării sau diagnosticării și orice alt control necesar pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2);

44.

„tranzit” înseamnă deplasarea dintr-o țară terță în altă țară terță trecând, sub supraveghere vamală, printr-unul din teritoriile din anexa I sau dintr-unul din teritoriile enumerate în anexa I într-un alt teritoriu enumerat în anexa I, trecând prin teritoriul unei țări terțe, cu excepția normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) în raport cu care „tranzit” înseamnă una dintre următoarele:

45.

„supraveghere de către autoritățile vamale” înseamnă supraveghere vamală astfel cum este definită la articolul 5 punctul 27 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (⁵⁰);

46.

„control efectuat de către autoritățile vamale” înseamnă un control vamal astfel cum este definit la articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

47.

„reținere oficială” înseamnă procedura prin care autoritățile competente se asigură că animalele și bunurile care fac obiectul controalelor oficiale nu sunt deplasate sau alterate până la luarea unei decizii cu privire la destinația lor; această procedură include depozitarea de către operatori conform indicațiilor și sub controlul autorităților competente;

48.

„jurnal de călătorie” înseamnă documentul menționat la punctele 1-5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

49.

„personal auxiliar oficial” înseamnă un reprezentant al autorităților competente format în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul articolului 18 și angajat să exercite anumite atribuții oficiale de control sau anumite atribuții aferente altor activități oficiale;

50.

„carne și organe comestibile” înseamnă, în sensul articolului 49 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament, produsele enumerate în subcapitolele 0201-0208 din partea II secțiunea I capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (⁵¹);

51.

„marcă de sănătate” înseamnă o marcă aplicată după ce au fost efectuate controalele oficiale menționate la articolul 18 alineatul (2) literele (a) și (c) și care atestă faptul că carnea este adecvată pentru consumul uman.

(a)

asigură o coordonare eficientă și eficace între toate autoritățile implicate, precum și coerența și eficacitatea controalelor oficiale sau a altor activități oficiale pe teritoriul său; și

(b)

desemnează o singură autoritate, în conformitate cu cerințele constituționale din statele membre, responsabilă pentru coordonarea cooperării și a contactelor cu Comisia și cu alte state membre în ceea ce privește controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate în fiecare dintre domeniile reglementate de normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(a)

autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1);

(b)

autoritățile unice desemnate în conformitate cu alineatul (2) litera (b);

(c)

autoritățile de control ecologic menționate la alineatul (3);

(d)

organismele delegate menționate la articolul 28 alineatul (1).

(a)

dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării eficacității și a caracterului adecvat ale controalelor oficiale și ale altor activități oficiale;

(b)

dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării imparțialității, a calității și a coerenței controalelor oficiale și ale altor activități oficiale la toate nivelurile;

(c)

dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării faptului că personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale nu este afectat de conflict de interese;

(d)

dețin sau au acces la o capacitate adecvată de laborator pentru analizare, testare și diagnosticare;

(e)

dețin sau au acces la un număr suficient de angajați cu calificări și experiență corespunzătoare, astfel încât controalele oficiale și alte activități oficiale să poată fi efectuate în mod eficient și eficace;

(f)

dispun de mijloace și echipamente adecvate și întreținute în mod corespunzător în vederea asigurării unei efectuări eficiente și eficace a controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către personal;

(g)

dețin competențele legale în vederea efectuării controalelor oficiale și a altor activități oficiale și a aplicării măsurilor prevăzute în prezentul regulament și în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(h)

dispun de proceduri juridice în vigoare în vederea asigurării accesului personalului la sediile operatorilor și la documentele păstrate de operatori, astfel încât să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile în mod corespunzător;

(i)

dispun de planuri pentru situații de urgență și sunt pregătite să aplice astfel de planuri în caz de urgență, după caz în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(a)

beneficiază, pentru domeniul său de competență, de programe adecvate de formare care să le permită exercitarea atribuțiilor în mod competent și efectuarea de controale oficiale și alte activități oficiale într-un mod coerent;

(b)

este permanent la curent cu evoluțiile din domeniul său de competență și beneficiază de programe periodice de formare suplimentară, după necesități; și

(c)

beneficiază de formare în domeniile prevăzute la capitolul I din anexa II și cu privire la obligațiile autorităților competente care decurg din prezentul regulament, după caz.

(a)

obiectivelor activităților de inspecție, de investigație și de audit;

(b)

protejării intereselor comerciale ale unui operator sau ale oricărei alte persoane fizice sau juridice; sau

(c)

protejării procedurilor judiciare și a consultanței juridice.

(a)

operatorul în cauză are posibilitatea de a prezenta observații cu privire la informațiile pe care autoritatea competentă intenționează să le publice sau să le pună la dispoziția publicului în alt mod, înainte de publicare sau difuzare, ținând cont de urgența situației; și

(b)

informațiile care sunt publicate sau puse la dispoziția publicului în alt mod iau în considerare observațiile formulate de către operatorul în cauză sau sunt publicate sau difuzate împreună cu aceste observații.

(a)

riscurile identificate asociate cu:

(b)

orice informație care indică probabilitatea că consumatorii ar putea fi induși în eroare, în special în ceea ce privește natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, durabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau producție a alimentelor;

(c)

antecedentele operatorilor în ceea ce privește rezultatele controalelor oficiale efectuate asupra acestora și conformitatea lor cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(d)

fiabilitatea și rezultatele controalelor proprii care au fost efectuate de către operatori sau de către un terț la cererea lor, inclusiv, dacă este cazul, de sisteme private de asigurare a calității, în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2); și

(e)

orice informații care ar putea indica neconformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(a)

normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b)

actele delegate și de punere în aplicare relevante adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 18-27.

(a)

sunt disponibile pe piața Uniunii, indiferent dacă provin din statul membru în care se efectuează controalele oficiale sau dintr-un alt stat membru; sau

(b)

urmează să fie exportate din Uniune; sau

(c)

intră în Uniune.

(a)

animalelor și bunurilor în orice stadiu de producție, prelucrare, distribuție și utilizare;

(b)

substanțelor, a materialelor sau a altor obiecte care pot influența caracteristicile sau sănătatea animalelor și ale bunurilor și privind conformitatea acestora cu cerințele aplicabile în orice stadiu de producție, prelucrare, distribuție și utilizare;

(c)

operatorilor în ceea ce privește activitățile, inclusiv deținerea animalelor, echipamentele, mijloacele de transport, sediile și alte locuri pe care le controlează, precum și împrejurimile acestora și documentația aferentă.

(a)

tipul, numărul și rezultatele controalelor oficiale;

(b)

tipul și numărul cazurilor de neconformitate constatate;

(c)

tipul și numărul cazurilor în care autoritățile competente au luat măsuri în conformitate cu articolul 138; și

(d)

tipul și numărul cazurilor în care au fost aplicate sancțiunile prevăzute la articolul 139.

(a)

criteriile de rating sunt obiective, transparente și disponibile public; și

(b)

există măsuri corespunzătoare de asigurare a echității, coerenței și transparenței procesului de rating.