de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 36 și 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)

În vederea simplificării cadrului de reglementare aferent politicii agricole comune (PAC), Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 („Regulamentul unic OCP”) (1) a abrogat și a înlocuit cu un singur act legislativ toate regulamentele adoptate de Consiliu de la introducerea PAC în contextul instituirii organizărilor comune ale piețelor pentru produse agricole sau grupuri de produse.

(2)

Astfel cum se explică în considerentul 7 din Regulamentul unic OCP, simplificarea respectivă nu a fost destinată să repună în discuție deciziile politice luate de-a lungul anilor în domeniul PAC și, prin urmare, aceasta nu a avut în vedere prevederea de măsuri și instrumente noi. Prin urmare, Regulamentul unic OCP reflectă deciziile politice adoptate până în momentul în care Comisia a propus textul Regulamentului unic OCP.

(3)

În paralel cu negocierile desfășurate în cadrul Consiliului cu privire la adoptarea Regulamentului unic OCP, Consiliul a negociat și adoptat o serie de decizii politice în mai multe sectoare. Este cazul sectoarelor zahărului, semințelor, laptelui și produselor lactate.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (2) a fost modificat în principal pentru ca piața respectivă să atingă un echilibru structural. Modificările respective au fost adoptate și publicate cu puțin timp înaintea publicării Regulamentului unic OCP.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 1947/2005 al Consiliului din 23 noiembrie 2005 privind organizarea comună a piețelor în sectorul semințelor (3) a fost modificat în același timp cu adoptarea Regulamentului unic OCP. Modificarea respectivă elimină posibilitatea ca Finlanda să acorde ajutoare pentru semințe și semințe de cereale și, pentru a oferi agricultorilor din Finlanda posibilitatea de a se putea adapta acestei situații, prevede o ultimă perioadă de tranziție suplimentară în cursul căreia Finlanda poate acorda ajutorul național pentru producția de semințe și semințe de cereale, cu excepția semințelor de timoftică.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (4) a fost modificat cu puțin timp înaintea adoptării Regulamentului unic OCP, introducând o serie de modificări ale sistemelor de intervenție publică și de depozitare privată în ceea ce privește untul și laptele praf degresat, eliminând posibilitatea, pentru forțele militare, de a cumpăra unt la prețuri reduse și stabilind un ajutor forfetar pentru toate categoriile de lapte furnizat elevilor din instituțiile de învățământ.

În plus, Regulamentul (CE) nr. 2597/97 al Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a unor norme suplimentare privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate în ceea ce privește laptele de consum (5) a fost de asemenea modificat odată cu Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, permițând comercializarea, ca lapte de consum, a produselor cu un conținut de grăsime diferit de conținuturile prevăzute anterior în regulamentul respectiv.

(7)

Este necesar ca aceste modificări să fie incluse în Regulamentul unic OCP pentru a se asigura că deciziile politice sunt menținute de la aplicarea Regulamentului unic OCP în sectoarele vizate.

(8)

În paralel cu negocierile și adoptarea Regulamentului unic OCP, Consiliul a negociat și adoptat o reformă în sectorul fructelor și al legumelor și în sectorul fructelor și al legumelor prelucrate. În acest scop a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 al Consiliului din 26 septembrie 2007 de stabilire a unor norme specifice cu privire la sectorul fructelor și al legumelor (6). Astfel cum se explică în considerentul 8 al Regulamentului unic OCP, numai acele dispoziții privind cele două sectoare menționate, care nu au făcut obiectul unei reforme a politicii, au fost integrate de la început în Regulamentul unic OCP, iar dispozițiile substanțiale care au făcut obiectul unor modificări ar trebui integrate în Regulamentul unic OCP numai după intrarea lor în vigoare. Această prevedere aplicându-se în situația de față, sectorul fructelor și al legumelor, precum și sectorul fructelor și al legumelor prelucrate ar trebui incluse integral în Regulamentul unic OCP prin introducerea, în acest regulament, a deciziilor adoptate prin Regulamentul (CE) nr. 1182/2007 cu privire la organizarea comună a piețelor produselor din aceste două sectoare.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 700/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de douăsprezece luni sau mai tinere (7) a introdus noi norme de comercializare a produselor în cauză. Regulamentul unic OCP a urmărit integrarea tuturor normelor existente în contextul organizării comune a piețelor într-un cadru juridic unic și înlocuirea abordărilor sectoriale cu o abordare orizontală. Regulamentul unic OCP conține norme de comercializare pentru diferite sectoare și, prin urmare, este necesar ca noile norme de comercializare introduse prin Regulamentul (CE) nr. 700/2007 să fie integrate în acest regulament.

(10)

Încorporarea acestor prevederi în Regulamentul unic OCP ar trebui să urmeze aceeași abordare ca cea urmată de Regulamentul unic OCP atunci când a fost adoptat, și anume aceea de a nu supune discuției deciziile privind politicile luate în momentul adoptării respectivelor prevederi de către Consiliu și motivațiile care au însoțit respectivele decizii privind politicile astfel cum au fost exprimate în considerentele din regulamentele în cauză.

(11)

Prin urmare, Regulamentul unic OCP ar trebui modificat în consecință.

(12)

Modificările ar trebui să se aplice cel târziu la datele la care Regulamentul unic OCP se aplică sectoarelor în cauză, în conformitate cu articolul 204 alineatul (2) din acesta. În ceea ce privește sectorul semințelor, al cărnii de vită și de mânzat, precum și al laptelui și produselor lactate, articolul 204 alineatul (2) prevede data de 1 iulie 2008 ca dată de aplicare ca Regulamentului unic OCP. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă aceeași dată de 1 iulie 2008 ca dată de aplicare pentru aceste sectoare.

(13)

În ceea ce privește puținele dispoziții prevăzute deja în Regulamentul unic OCP pentru sectorul fructelor și al legumelor, precum și pentru sectorul fructelor și al legumelor prelucrate, acestea se aplicau de la 1 ianuarie 2008, în conformitate cu articolul 204 alineatul (2) din regulamentul în cauză. Prin urmare, modificările prevăzute în prezentul regulament s-ar putea aplica începând cu data prevăzută pentru sectorul semințelor, al cărnii de vită și de mânzat, precum și al laptelui și produselor lactate, și anume 1 iulie 2008.

(14)

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1152/2007 prevede că anumite modificări introduse de regulamentul respectiv în sectorul laptelui ar trebui să se aplice de la 1 septembrie 2008. Aceeași dată de aplicare ar trebui prevăzută pentru modificările vizate în contextul prezentului regulament.

(15)

În ceea ce privește sectorul zahărului, Regulamentul unic OCP se aplică de la 1 octombrie 2008, în conformitate cu articolul 204 alineatul (2) al doilea paragraf litera (c) din regulamentul în cauză. Prin urmare, dispozițiile prevăzute în prezentul regulament pentru sectorul respectiv ar trebui să se aplice, de asemenea, de la 1 octombrie 2008,

(16)

Următoarele regulamente în sectorul fructelor și al legumelor sunt caduce și, prin urmare, ar trebui să fie abrogate din rațiuni de siguranță juridică: Regulamentul (CEE) nr. 449/69 al Consiliului din 11 martie 1969 privind rambursarea ajutoarelor acordate de statele membre organizațiilor producătorilor de fructe și legume (8), Regulamentul (CEE) nr. 1467/69 al Consiliului din 23 iulie 1969 privind importurile de citrice provenind din Maroc (9), Regulamentul (CEE) nr. 2511/69 al Consiliului din 9 decembrie 1969 de stabilire de măsuri speciale privind îmbunătățirea producției și a comercializării în sectorul citricelor comunitare (10), Regulamentul (CEE) nr. 2093/70 al Consiliului din 20 octombrie 1970 de stabilire a regulilor generale de aplicare a articolelor 6 și 7 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2517/69 de stabilire a anumitor măsuri privind reorganizarea producției comunitare de fructe (11), Regulamentul (CEE) nr. 846/72 al Consiliului din 24 aprilie 1972 de stabilire de măsuri speciale privind acordarea contractelor pentru prelucrarea tomatelor care au făcut obiectul măsurilor de intervenție (12), Regulamentul (CEE) nr. 1252/73 al Consiliului din 14 mai 1973 privind importurile de citrice originare din Cipru (13), Regulamentul (CEE) nr. 155/74 al Consiliului din 17 decembrie 1973 privind importurile de citrice originare din Liban (14), Regulamentul (CEE) nr. 1627/75 al Consiliului din 26 iunie 1975 privind importurile de lămâi proaspete originare din Israel (15), Regulamentul (CEE) nr. 794/76 al Consiliului din 6 aprilie 1976 de stabilire de măsuri privind reorganizarea producției comunitare de fructe (16), Regulamentul (CEE) nr. 1180/77 al Consiliului din 17 mai 1977 cu privire la importul în Comunitate al unor produse agricole originare din Turcia (17), Regulamentul (CEE) nr. 10/81 al Consiliului din 1 ianuarie 1981 de stabilire de reguli generale referitoare la fructe și legume privind punerea în aplicare a Actului de aderare din 1979 (18), Regulamentul (CEE) nr. 40/81 al Consiliului din 1 ianuarie 1981 de stabilire a prețurilor de bază și a prețurilor de achiziție aplicabile în Grecia pentru conopidă și mere (19), Regulamentul (CEE) nr. 3671/81 al Consiliului din 15 decembrie 1981 privind importurile în Comunitate a anumitor produse agricole originare din Turcia (20), Regulamentul (CEE) nr. 1603/83 al Consiliului din 14 iunie 1983 de stabilire de măsuri speciale privind desfacerea de struguri uscați și smochine uscate din recolta anului 1981 de către agențiile de depozitare (21), Regulamentul (CEE) nr. 790/89 al Consiliului din 20 martie 1989 de stabilire a nivelului ajutorului forfetar suplimentar pentru constituirea organizațiilor de producători și a plafonului maxim aplicat ajutorului pentru îmbunătățirea calității și a comercializării în sectorul fructelor cu coajă și al roșcovelor (22), Regulamentul (CEE) nr. 3650/90 al Consiliului din 11 decembrie 1990 privind măsurile în vederea consolidării aplicării standardelor de calitate comune pentru fructe și legume în Portugalia (23), Regulamentul (CEE) nr. 525/92 al Consiliului din 25 februarie 1992 privind compensarea temporară acordată pentru consecințele situației din Iugoslavia asupra transportului unor fructe și legume proaspete din Grecia (24), Regulamentul (CEE) nr. 3438/92 al Consiliului din 23 noiembrie 1992 de stabilire de măsuri speciale privind transportul anumitor fructe și legume proaspete provenind din Grecia (25), Regulamentul (CEE) nr. 3816/92 al Consiliului din 28 decembrie 1992 de eliminare, în sectorul fructelor și al legumelor, a mecanismului de compensare în comerțul dintre Spania și celelalte state membre, precum și a măsurilor conexe (26), Regulamentul (CEE) nr. 742/93 al Consiliului din 17 martie 1993 de eliminare, în sectorul fructelor și al legumelor, a mecanismului de compensare în comerțul dintre Portugalia și celelalte state membre (27), Regulamentul (CEE) nr. 746/93 al Consiliului din 17 martie 1993 privind acordarea ajutorului pentru încurajarea constituirii și facilitarea funcționării organizațiilor de producători în Portugalia, prevăzute de Regulamentele (CEE) nr. 1035/72 și (CEE) nr. 1360/78 (28), Regulamentul (CE) nr. 399/94 al Consiliului din 21 februarie 1994 privind măsurile specifice referitoare la strugurii uscați (29), Regulamentul (CE) nr. 2241/2001 al Consiliului din 15 noiembrie 2001 de modificare a dreptului autonom din Tariful Vamal Comun care se aplică usturoiului clasificat cu codul NC 0703 20 00 (30), Regulamentul (CE) nr. 545/2002 al Consiliului din 18 martie 2002 de prelungire a finanțării planurilor de ameliorare a calității și a comercializării anumitor fructe cu coajă lemnoasă și a roșcovelor, aprobate în temeiul titlului IIa din Regulamentul (CEE) nr. 1035/72, și de instituire a unui ajutor specific pentru alune (31),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În ceea ce privește sectorul vitivinicol, se aplică numai articolul 195 din prezentul regulament.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(4)   În ceea ce privește cartofii, proaspeți sau congelați, având codul NC 0701, se aplică partea IV capitolul II.”

2.

La articolul 3 se adaugă următorul paragraf:

„Pentru produsele din sectorul fructelor și al legumelor și din sectorul fructelor și al legumelor prelucrate, anii de comercializare se stabilesc de către Comisie, după caz.”

3.

La articolul 6 alineatul (2), litera (c) se elimină.

4.

La articolul 8 alineatul (1) litera (e), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)

169,80 EUR/100 kg pentru lapte praf degresat;”.

5.

La articolul 10 alineatul (1), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)

lapte praf degresat de calitate superioară obținut din lapte prin procedeul pulverizării într-o întreprindere autorizată din cadrul Comunității, cu un conținut minim de materie proteică de 34 % din greutatea extractului sec fără grăsimi.”

6.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Unt

(1)   Intervenția publică pentru unt este deschisă în perioada 1 martie-31 august.

(2)   Atunci când cantitățile oferite spre intervenție în perioada stabilită la alineatul (1) depășesc 30 000 de tone, Comisia poate suspenda achizițiile prin intervenție publică. În acest caz, achizițiile pot fi efectuate pe baza unei licitații publice conform specificațiilor care urmează a fi determinate de către Comisie.”

7.

Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 22

Unt

Fără a aduce atingere fixării prețului de intervenție prin licitație publică în cazul menționat la articolul 15 alineatul (2), prețul de intervenție pentru unt este egal cu 90 % din prețul de referință.”

8.

La articolul 23, al doilea paragraf se elimină.

9.

Articolul 26 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)

exportului, în aceeași stare sau după prelucrarea acestuia în produsele enumerate în anexa I la tratat sau în produsele enumerate în partea III din anexa XX la prezentul regulament; sau”;

(b)

la alineatul (2) litera (a) se adaugă următorul punct:

„(iii)

pentru uz industrial menționat la articolul 62.”

10.

La articolul 28, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

în ceea ce privește:

(i)

unt nesărat produs din smântână sau lapte într-o întreprindere agreată din cadrul Comunității, cu un conținut minim de grăsimi de unt de 82 % din greutate, un conținut maxim de substanță uscată negrasă de 2 % din greutate și un conținut maxim de apă de 16 % din greutate;

(ii)

untul sărat produs din smântână sau lapte într-o întreprindere autorizată din cadrul Comunității, cu un conținut minim de grăsimi de unt de 80 % din greutate, un conținut maxim de substanță uscată negrasă de 2 % din greutate, un conținut maxim de apă de 16 % din greutate și un conținut maxim de sare de 2 % din greutate.”

11.

Articolul 29 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 29

Condițiile și nivelul ajutorului financiar pentru unt

Valoarea ajutorului financiar pentru unt se stabilește de către Comisie având în vedere cheltuielile de depozitare și evoluția previzibilă a prețurilor pentru untul proaspăt și pentru untul din depozit.

În cazul în care, în momentul scoaterii din depozit, piața a evoluat într-un mod defavorabil și imprevizibil față de momentul depozitării, ajutorul financiar poate fi majorat.”

12.

Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), litera (d) se elimină;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Comisia fixează ajutorul pentru depozitarea privată prevăzut la alineatul (1) în prealabil sau prin procedura de licitație publică.

În ceea ce privește brânzeturile menționate la alineatul (1) litera (e), ajutorul se fixează ținând seama de costurile de depozitare și de echilibrul care trebuie menținut între brânzeturile pentru care se acordă ajutor și celelalte brânzeturi care intră pe piață.”

13.

Articolul 35 se elimină.

14.

La articolul 50, alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(5)   Întreprinderile producătoare de zahăr care nu au încheiat, anterior însămânțărilor, contracte de livrare la prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă, pentru o cantitate de sfeclă corespunzătoare zahărului căruia i se aplică o cotă, ajustată, după caz, cu coeficientul de retragere preventivă stabilit în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) primul paragraf, au obligația de a achita, pentru toată cantitatea de sfeclă pe care o transformă în zahăr, cel puțin prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă.

(6)   Sub rezerva aprobării de către statul membru în cauză, acordurile sectoriale pot deroga de la dispozițiile alineatelor (3), (4) și (5).”

15.

Articolul 52 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 52

Retragerea zahărului

(1)   Pentru a menține echilibrul structural al pieței la un nivel apropiat de prețul de referință, ținând seama de angajamentele Comunității care rezultă din acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat, Comisia poate decide să retragă de pe piață, pentru un anumit an de comercializare, acele cantități de zahăr sau de izoglucoză produse în cadrul cotelor și care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2)   Pragul de retragere menționat la alineatul (1) se calculează, pentru fiecare întreprindere care deține o cotă, înmulțind cota aferentă cu un coeficient stabilit de Comisie până la data de 16 martie a anului de comercializare anterior, pe baza estimărilor cu privire la tendințele pieței. Pentru anul de comercializare 2008/2009, coeficientul se aplică cotei, după renunțările prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 320/2006, acordate până la 15 martie 2008.

Pe baza estimărilor actualizate cu privire la tendințele pieței, Comisia poate decide, până la data de 31 octombrie a anului de comercializare în cauză, fie să ajusteze coeficientul, fie să stabilească un coeficient, în cazul în care nu s-a luat o astfel de decizie în conformitate cu primul paragraf al acestui alineat.

(3)   Fiecare întreprindere care dispune de o cotă depozitează, pe propria cheltuială, până la începutul anului de comercializare următor, cantitățile de zahăr produs în cadrul unei cote care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2). Cantitățile de zahăr sau de izoglucoză retrase de pe piață pe parcursul unui an de comercializare sunt considerate primele cantități produse în cadrul cotei pentru anul de comercializare următor.

Prin derogare de la primul paragraf al acestui alineat, luând în considerare tendințele estimate ale pieței zahărului, Comisia poate decide să considere, pentru anul de comercializare în curs și/sau următor, că toată cantitatea de zahăr sau izoglucoză retrasă sau doar o parte din aceasta este:

(a)

zahăr excedentar sau izoglucoză excedentară susceptibil(ă) de a fi transformat(ă) în zahăr industrial sau izoglucoză industrială; sau

(b)

o producție căreia i se aplică niște cote temporare, din care o parte poate fi rezervată exportului în temeiul angajamentelor Comunității care decurg din acorduri încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat.

(4)   În cazul în care aprovizionarea cu zahăr în Comunitate nu este adecvată, Comisia poate decide ca o anumită cantitate de zahăr retras să poată fi vândută pe piața comunitară înainte de sfârșitul perioadei de retragere.

(5)   În cazul în care zahărul retras este considerat prima producție de zahăr din anul de comercializare următor, prețul minim corespunzător anului de comercializare respectiv se plătește cultivatorilor de sfeclă.

În cazul în care zahărul retras devine zahăr industrial sau este exportat în conformitate cu alineatul (3) literele (a) și (b) din prezentul articol, cerințele prevăzute la articolul 49 cu privire la prețul minim nu se aplică.

În cazul în care zahărul retras este vândut pe piața comunitară înainte de sfârșitul perioadei de retragere în conformitate cu alineatul (4), cultivatorilor de sfeclă li se plătește prețul minim corespunzător anului de comercializare în curs.”

16.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 52a

Retragerea zahărului în anii de comercializare 2008/2009 și 2009/2010

(1)   Prin derogare de la articolul 52 alineatul (2) din prezentul regulament, în cazul statelor membre pentru care cota națională de zahăr a fost redusă ca urmare a renunțărilor la cote în conformitate cu articolul 3 și articolul 4a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 320/2006, Comisia stabilește coeficientul pentru anii de comercializare 2008/2009 și 2009/2010 aplicând dispozițiile anexei VIIc la prezentul regulament.

(2)   Unei întreprinderi care, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul (CE) nr. 320/2006, renunță, începând cu anul de comercializare următor, la cerere, la toată cota care i s-a alocat, nu i se aplică coeficienții menționați la articolul 52 alineatul (2) din prezentul regulament. Cererea respectivă trebuie prezentată înainte de sfârșitul anului de comercializare pentru care se aplică retragerea.”

17.

Articolul 59 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 59

Gestionarea cotelor

(1)   Comisia ajustează cotele fixate în anexa VI până la 30 aprilie 2008 pentru anul de comercializare 2008/2009, până la 28 februarie 2009 pentru anul de comercializare 2009/2010 și până la 28 februarie 2010 pentru anul de comercializare 2010/2011. Aceste ajustări rezultă din aplicarea alineatului (2) din prezentul articol și a articolului 58 din prezentul regulament, precum și a articolului 3 și a articolului 4a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 320/2006.

(2)   Ținând seama de rezultatele regimului de restructurare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 320/2006, Comisia stabilește, până la 28 februarie 2010, procentul comun necesar în vederea reducerii cotelor existente pentru zahăr și izoglucoză pentru fiecare stat membru sau regiune, în scopul de a evita orice dezechilibru al pieței în cursul anilor de comercializare începând cu anul 2010/2011. Statele membre ajustează în consecință cota atribuită fiecărei întreprinderi.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, în cazul statelor membre pentru care cota națională a fost redusă în urma renunțărilor la cote în conformitate cu articolul 3 și articolul 4a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 320/2006, Comisia stabilește procentul aferent aplicând dispozițiile anexei VIIa la prezentul regulament. Statele membre în cauză ajustează acest procent pentru fiecare întreprindere de pe teritoriul lor care deține o cotă, în conformitate cu anexa VIIb la prezentul regulament.

Primul și al doilea paragraf din prezentul alineat nu se aplică regiunilor ultraperiferice menționate la articolul 299 alineatul (2) din tratat.”

18.

Articolul 60 se modifică după cum urmează:

(a)

titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 60

Realocarea cotelor naționale și reducerea cotelor”;

(b)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Un stat membru poate reduce cota de zahăr sau de izoglucoză alocată unei întreprinderi aflate pe teritoriul său până la concurența de 10 % pentru anul de comercializare 2008/2009 și următorul, respectând, în același timp, libertatea întreprinderilor de a participa la mecanismele instituite de Regulamentul (CE) nr. 320/2006. Procedând astfel, statele membre aplică criterii obiective și nediscriminatorii.”;

(c)

se adaugă următorul alineat:

„(4)   Prin derogare de la alineatul (3) din prezentul articol, în cazul în care se aplică articolul 4a din Regulamentul (CE) nr. 320/2006, statele membre ajustează cota de zahăr alocată întreprinderii respective prin aplicarea reducerii definite la alineatul (4) din respectivul articol, în limita procentului stabilit la alineatul (1) din prezentul articol.”

19.

La articolul 64, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

de zahăr și de izoglucoză retrase de pe piață în conformitate cu articolele 52 și 52a și pentru care nu se respectă obligațiile prevăzute la articolul 52 alineatul (3).”

20.

La articolul 101, literele (b)-(e) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b)

de către producătorii de produse de patiserie și înghețată;

(c)

de către producătorii de alte produse alimentare care urmează a fi determinate de către Comisie;

(d)

pentru consumul direct de unt concentrat.”

21.

La articolul 102, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Ajutorul comunitar este de 18,15 EUR/100 kg pentru toate tipurile de lapte.

Pentru alte produse lactate eligibile, valorile ajutorului financiar se stabilesc ținând seama de componentele lactate ale produselor respective.”

22.

În partea II titlul I capitolul IV se introduce următoarea secțiune:

„Secțiunea IVa

Ajutoare în sectorul fructelor și al legumelor

Subsecțiunea I

Grupuri de producători

Articolul 103a

Ajutoare pentru grupuri de producători

(1)   În cursul perioadei de tranziție permise în temeiul articolului 125e, statele membre pot acorda grupurilor de producători din sectorul fructelor și al legumelor care au fost înființate cu scopul de a fi recunoscute ca organizații de producători următoarele:

(a)

ajutoare pentru a încuraja înființarea și pentru a facilita funcționarea administrativă a acestora;

(b)

ajutoare, furnizate fie direct, fie prin intermediul instituțiilor de credit, care să acopere o parte a investițiilor necesare pentru obținerea recunoașterii și prevăzute în planul de recunoaștere menționat la articolul 125e alineatul (1) al treilea paragraf.

(2)   Ajutoarele menționate la alineatul (1) sunt rambursate de Comisie în conformitate cu normele care urmează să fie adoptate de aceasta cu privire la finanțarea unor astfel de măsuri, inclusiv cu privire la pragurile, plafoanele și nivelurile finanțării comunitare.

(3)   Ajutoarele menționate la alineatul (1) litera (a) se stabilesc pentru fiecare grup de producători pe baza propriei producții comercializate, valoarea ajutorului pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea an fiind următoarea:

(a)

10 %, 10 %, 8 %, 6 % și, respectiv, 4 % din valoarea producției comercializate în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată; și

(b)

5 %, 5 %, 4 %, 3 % și, respectiv, 2 % din valoarea producției comercializate în regiunile ultraperiferice ale Comunității, menționate la articolul 299 alineatul (2) din tratat, sau în Insulele Egee mai mici, menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului din 18 septembrie 2006 de stabilire a măsurilor specifice în domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee (32).

Aceste rate procentuale pot fi reduse în funcție de valoarea producției comercializate care depășește un anumit prag. Ajutorului care poate fi acordat unui grup de producători în oricare dintre ani i se poate aplica un plafon.

Subsecțiunea II

Fonduri și programe operaționale

Articolul 103b

Fonduri operaționale

(1)   Organizațiile de producători din sectorul fructelor și al legumelor pot crea un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(a)

contribuțiile financiare ale membrilor sau ale organizației de producători;

(b)

ajutor financiar comunitar care poate fi acordat organizațiilor de producători.

(2)   Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale aprobate de statele membre în conformitate cu articolul 103g.

Articolul 103c

Programe operaționale

(1)   Programele operaționale în sectorul fructelor și în cel al legumelor urmăresc două sau mai multe dintre obiectivele menționate la articolul 122 litera (c) sau dintre următoarele obiective:

(a)

planificarea producției;

(b)

ameliorarea calității produselor;

(c)

creșterea valorii comerciale a produselor;

(d)

promovarea produselor, proaspete sau prelucrate;

(e)

măsuri de mediu și metode de producție care să respecte mediul; inclusiv agricultura ecologică;

(f)

prevenirea și gestionarea crizelor.

(2)   Prevenirea și gestionarea crizelor se concentrează pe evitarea și soluționarea crizelor de pe piețele de fructe și legume, acoperind în acest context:

(a)

retragerea de pe piață;

(b)

recoltarea în stare necoaptă sau nerecoltarea fructelor și a legumelor;

(c)

promovarea și comunicarea;

(d)

măsuri de formare;

(e)

asigurarea recoltelor;

(f)

sprijin pentru costurile administrative antrenate de înființarea fondurilor mutuale.

Măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, inclusiv rambursările de credite și dobânzi menționate la al treilea paragraf, nu includ mai mult de o treime din cheltuielile efectuate în cadrul programului operațional.

Pentru a putea finanța măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, organizațiile de producători pot obține credite în condiții comerciale. În acest caz, rambursarea creditului și a dobânzilor aferente poate fi considerată ca parte a programului operațional, putând astfel fi eligibilă pentru ajutor financiar comunitar în conformitate cu articolul 103d. Orice acțiune specifică de prevenire și gestionare a crizelor se finanțează fie prin astfel de credite, fie direct, fiind permisă doar una dintre aceste variante.

(3)   Statele membre se asigură că:

(a)

programele operaționale includ două sau mai multe acțiuni de protecție a mediului; sau

(b)

cel puțin 10 % din cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale sunt alocate acțiunilor de protecție a mediului.

Acțiunile de protecție a mediului respectă cerințele privind plățile pentru agromediu enunțate la articolului 39 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (33).

În cazul în care cel puțin 80 % dintre producători, membri ai unei organizații de producători, trebuie să respecte una sau mai multe angajamente privind agromediul în conformitate cu respectiva dispoziție, fiecare dintre respectivele angajamente se consideră a fi o acțiune de protecție a mediului, astfel cum se menționează la primul paragraf litera (a).

Sprijinul pentru acțiunile de protecție a mediului menționat la primul paragraf acoperă costurile suplimentare și pierderile de venit care rezultă din respectivele acțiuni.

(4)   Alineatul (3) se aplică în Bulgaria și România de la 1 ianuarie 2011.

(5)   Investițiile care sporesc presiunea asupra mediului sunt permise doar în situațiile în care sunt puse în practică metode eficiente de protecție a mediului împotriva acestor presiuni.

Articolul 103d

Ajutor financiar comunitar

(1)   Ajutorul financiar comunitar este egal cu valoarea contribuțiilor financiare menționate la articolul 103b alineatul (1) litera (a) plătite efectiv, dar limitate la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.

(2)   Ajutorul financiar comunitar este limitat la 4,1 % din valoarea producției comercializate de fiecare organizație de producători.

Cu toate acestea, respectivul procent poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma ce depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată numai pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor.

(3)   La cererea organizației de producători, procentul menționat la alineatul (1) este de 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte din acesta în cazul în se întrunește cel puțin una dintre condițiile următoare:

(a)

este prezentat de mai multe organizații de producători din Comunitate care funcționează în state membre diferite conform sistemelor transnaționale;

(b)

este prezentat de una sau mai multe organizații de producători implicate în sisteme care funcționează pe bază interprofesională;

(c)

acoperă numai ajutorul specific acordat producției de produse ecologice reglementate, până la 31 decembrie 2008, prin Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului din 24 iunie 1991 privind metoda de producție agricolă ecologică și indicarea acesteia pe produsele agricole și alimentare (34) și, de la 1 ianuarie 2009, prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (35);

(d)

este prezentat de o organizație de producători dintr-un stat membru care a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau ulterior, pentru acțiuni desfășurate până la sfârșitul anului 2013;

(e)

este primul program prezentat de o organizație de producători recunoscută care a fuzionat cu o altă organizație de producători recunoscută;

(f)

este primul program prezentat de o asociație de organizații de producători recunoscută;

(g)

este prezentat de organizații de producători din state membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume;

(h)

este prezentat de o organizație de producători dintr-una din regiunile ultraperiferice ale Comunității;

(i)

acoperă numai ajutorul specific pentru acțiuni de promovare a consumului de fructe și legume în rândul copiilor în instituțiile de învățământ.

(4)   Procentul prevăzut la alineatul (1) este de 100 % în cazul în care volumul retragerilor de fructe și legume de pe piață nu depășește 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, iar cantitățile retrase sunt eliminate prin:

(a)

distribuție gratuită către organizații și fundații de caritate autorizate în acest sens de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de legislația internă, în special din cauza lipsei mijloacelor de subzistență;

(b)

distribuție gratuită către unități penitenciare, școli, instituții de educație publice și tabere de vacanță pentru copii, precum și către spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile pentru ca aceste cantități astfel distribuite să fie în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități.

Articolul 103e

Ajutor financiar național

(1)   În regiuni ale statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și din cel al legumelor este deosebit de scăzut, statele membre pot fi autorizate de către Comisie, pe baza unei cereri bine justificate, să acorde organizațiilor de producători ajutor financiar național, reprezentând cel mult 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 103b alineatul (1) litera (a). Acest ajutor se adaugă la fondul operațional. În regiuni ale statelor membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 15 % din valoarea producției de fructe și legume și a căror producție de fructe și legume reprezintă cel puțin 15 % din producția agricolă totală, asistența menționată la primul paragraf poate fi rambursată de Comunitate la cererea statului membru respectiv.

(2)   Prin derogare de la articolul 180 din prezentul regulament, articolele 87, 88 și 89 din tratat nu se aplică asistenței financiare naționale autorizate în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 103f

Cadrul național și strategia națională pentru programele operaționale

(1)   Statele membre instituie un cadru național pentru stabilirea condițiilor generale pentru acțiunile menționate la articolul 103c alineatul (3). Acest cadru prevede în special că astfel de acțiuni trebuie să îndeplinească cerințele Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, inclusiv cele cu privire la complementaritate, coerență și conformitate prevăzute la articolul 5 din regulamentul în cauză.

Statele membre prezintă cadrul propus Comisiei, care poate solicita modificări în termen de trei luni în cazul în care constată că propunerea nu permite atingerea obiectivelor stabilite la articolul 174 din tratat și în cel de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (36). Investițiile în exploatațiile individuale sprijinite de programele operaționale respectă, de asemenea, obiectivele respective.

(2)   Statele membre stabilesc o strategie națională destinată programelor operaționale durabile pe piața de fructe și legume. Această strategie prevede următoarele:

(a)

o analiză a situației din perspectiva punctelor tari și a punctelor slabe, precum și a potențialului de dezvoltare;

(b)

justificarea priorităților alese;

(c)

obiectivele programelor operaționale și ale instrumentelor, indicatorii de performanță;

(d)

evaluarea programelor operaționale;

(e)

obligațiile de raportare ale organizațiilor de producători.

De asemenea, strategia națională trebuie să includă cadrul național menționat la alineatul (1).

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică statelor membre care nu au organizații de producători recunoscute.

Articolul 103g

Aprobarea programelor operaționale

(1)   Proiectele de programe operaționale sunt prezentate autorităților naționale competente care le aprobă, le resping sau solicită modificări în conformitate cu dispozițiile prezentei subsecțiuni.

(2)   Organizațiile de producători comunică statului membru valoarea estimată a fondului operațional pentru fiecare an și prezintă motivele formulate pe baza devizelor pentru programele operaționale, a cheltuielilor pentru anul în curs și, posibil, pentru anii anteriori și, după caz, a estimărilor privind volumul producției pentru anul următor.

(3)   Statul membru comunică organizației de producători sau asociației de organizații de producători valoarea estimată a ajutorului financiar comunitar, în conformitate cu plafoanele stabilite la articolul 103d.

(4)   Plata ajutorului financiar se efectuează pe baza cheltuielilor suportate pentru acțiunile vizate de programul operațional. Pentru aceleași planuri se pot face și plăți în avans, cu condiția furnizării unei garanții.

(5)   Organizația de producători comunică statului membru valoarea finală a cheltuielilor pentru anul precedent, anexând în acest sens toate documentele justificative, pentru a putea astfel primi soldul ajutorului financiar comunitar.

(6)   Programele operaționale și finanțarea acestora de producători și organizații de producători, pe de o parte, și de fonduri comunitare, pe de altă parte, au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de cinci ani.

Articolul 103h

Reguli de punere în aplicare

Comisia stabilește normele de punere în aplicare a prezentei secțiuni, în special:

(a)

normele privind finanțarea măsurilor menționate la articolul 103a, inclusiv pragurile și plafoanele de ajutor și gradul de cofinanțare comunitară a ajutoarelor;

(b)

procentul și normele privind rambursarea măsurilor menționate la articolul 103e alineatul (1);

(c)

normele privind investițiile în exploatațiile individuale;

(d)

datele pentru comunicările și notificările menționate la articolul 103g;

(e)

dispoziția privind plățile parțiale ale ajutorului financiar comunitar menționat la articolul 103g.

23.

Articolul 113 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comisia poate prevedea norme de comercializare pentru unul sau mai multe produse din următoarele sectoare:

(a)

ulei de măsline și măsline de masă, în ceea ce privește produsele menționate în anexa I partea VII litera (a);

(b)

fructe și legume;

(c)

fructe și legume prelucrate;

(d)

banane;

(e)

plante vii.”;

(b)

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)

litera (a) se modifică după cum urmează:

(ia)

punctul (iii) se înlocuiește cu următorul text:

„(iii)

interesul consumatorilor de a primi informații adecvate și transparente privind produsele, cuprinzând, în special pentru produsele din sectoarele fructelor și legumelor și din cele ale fructelor și legumelor prelucrate, țara de origine, clasa și, după caz, soiul (sau tipul comercial) corespunzătoare produsului;”;

(ib)

se adaugă următorul punct:

„(v)

în ceea ce privește sectorul fructelor și al legumelor și sectorul fructelor și al legumelor prelucrate, recomandările standard adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU).”;

(ii)

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

se pot referi în special la calitate, clasificare, greutate, calibrare, ambalare, condiționare, depozitare, transport, prezentare, origine și etichetare.”

24.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 113a

Cerințe suplimentare pentru comercializarea produselor din sectorul fructelor și al legumelor

(1)   Produsele din sectorul fructelor și al legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.

(2)   Normele de comercializare la care se face referire la alineatul (1) și la articolul 113 alineatul (1) literele (b) și (c) se aplică tuturor etapelor de comercializare, inclusiv importului și exportului, exceptând cazurile în care Comisia dispune altfel.

(3)   Deținătorul produselor provenind din sectorul fructelor și al legumelor și din cel al fructelor și al legumelor prelucrate reglementate în baza normelor de comercializare poate să expună aceste produse sau să le ofere spre vânzare, să le livreze sau să le comercializeze în Comunitate numai în conformitate cu respectivele norme și este responsabil de asigurarea unei asemenea conformități.

(4)   În plus față de dispozițiile articolului 113 alineatul (3) al doilea paragraf și fără a aduce atingere niciunei dispoziții care poate fi adoptată de Comisie în conformitate cu articolul 194, în special în ceea ce privește aplicarea coerentă în statele membre a verificărilor de conformitate, statele membre verifică, în sectorul fructelor și al legumelor și în sectorul fructelor și al legumelor prelucrate, în mod selectiv, pe baza unei analize a riscului, dacă produsele în cauză se conformează standardelor de comercializare respective. Aceste verificări se concentrează pe etapa anterioară expedierii de la locul de producție, când produsele sunt ambalate sau încărcate. Pentru produsele din țările terțe, verificările se efectuează înainte de punerea în circulație.

Articolul 113b

Comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de 12 luni sau mai tinere

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 42 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) și anexei V punctul A, condițiile stabilite în anexa XIa, în special denumirile comerciale care trebuie utilizate, stabilite la punctul III din respectiva anexă, se aplică cărnii provenind de la bovine în vârstă de 12 luni sau mai tinere sacrificate la sau după 1 iulie 2008, produsă în Comunitate sau importată din țări terțe.

Cu toate acestea, carnea provenind de la bovine în vârstă de 12 luni sau mai tinere sacrificate înainte de 1 iulie 2008 poate fi comercializată în continuare fără a îndeplini condițiile stabilite în anexa XIa.

(2)   Condițiile menționate la alineatul (1) nu se aplică cărnii provenind de la bovine în cazul cărora s-a înregistrat, înainte de 29 iunie 2007, o denumire de origine sau indicație geografică protejată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 510/2006 din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (37).

25.

Articolul 121 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

normele de comercializare menționate la articolele 113 și 113a includ norme privind:

(i)

derogări sau scutiri de la aplicarea normelor;

(ii)

prezentarea informațiilor solicitate de norme, precum și comercializarea și etichetarea;

(iii)

aplicarea normelor produselor importate în Comunitate sau exportate din aceasta;

(iv)

în ceea ce privește articolul 113a alineatul (1), definirea produsului de calitate bună, corectă și vandabilă;”;

(b)

se adaugă următoarea literă:

„(j)

în ceea ce privește condițiile care trebuie respectate pentru comercializarea cărnii provenind de la bovine în vârstă de 12 luni sau mai tinere în conformitate cu articolul 113b:

(i)

metodele practice de indicare a literei de identificare a categoriei, astfel cum sunt definite în anexa XIa punctul II, referitor la amplasarea și la dimensiunea caracterelor utilizate;

(ii)

importul de carne din țări terțe, astfel cum se menționează în anexa XIa punctul VIII, în ceea ce privește metoda de verificare a conformității cu prezentul regulament.”;

(c)

se adaugă următorul alineat:

„Comisia poate modifica partea B a tabelului prevăzut în anexa XIa punctul III punctul 2.”

26.

Articolul 122 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

se compun din producători ai unuia dintre următoarele sectoare:

(i)

sectorul hameiului;

(ii)

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iii)

sectorul fructelor și al legumelor în ceea ce privește agricultorii care cultivă unul sau mai multe produse din acest sector și/sau astfel de produse destinate exclusiv prelucrării;

(iv)

sectorul viermilor de mătase;”;

(b)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

urmărirea unui scop specific care poate, în special sau în ceea ce privește sectorul fructelor și al legumelor, să includă în special unul sau mai multe dintre următoarele obiective:

(i)

asigurarea programării și a adaptării producției la cerere, în special în privința calității și a cantității;

(ii)

concentrarea aprovizionării și a plasării pe piață a produselor obținute de membrii săi;

(iii)

optimizarea costurilor de producție și reglementarea prețurilor de producție;”.

27.

Articolul 123 se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf devine alineatul (1);

(b)

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul în care organizațiile interprofesionale menționate la alineatul (1) își exersează activitățile pe teritoriul mai multor state membre, statutul de organizație interprofesională este recunoscut de către Comisie fără asistența comitetului menționat la articolul 195 alineatul (1).”;

(c)

se adaugă următorul alineat:

„(3)   În plus față de dispozițiile alineatului (1), statele membre recunosc, de asemenea, organizațiile interprofesionale care:

(a)

sunt formate din reprezentanți ai activităților economice legate de producerea și/sau comerțul și/sau prelucrarea produselor din sectorul fructelor și al legumelor;

(b)

se formează la inițiativa tuturor organizațiilor sau asociațiilor care o compun sau a câtorva dintre ele;

(c)

desfășoară, într-una sau mai multe regiuni ale Comunității, două sau mai multe activități dintre cele prezentate mai jos, ținând seama de interesele consumatorilor:

(i)

ameliorarea cunoștințelor, a transparenței producției și a pieței;

(ii)

contribuția la o mai bună coordonare a introducerii pe piață a fructelor și a legumelor, în special prin cercetare și studii de piață;

(iii)

întocmirea de contracte tip în conformitate cu normele comunitare;

(iv)

o mai mare exploatare a potențialului fructelor și legumelor produse;

(v)

transmiterea informațiilor și realizarea activității de cercetare necesare pentru direcționarea producției către produsele adecvate cererii pieței și gusturilor și așteptărilor consumatorilor, în special în ceea ce privește calitatea produselor și protecția mediului;

(vi)

căutarea unor metode de restricționare a utilizării produselor fitosanitare și a altor substanțe de acest fel și de garantare a calității produselor, precum și a protecției solului și apelor;

(vii)

dezvoltarea metodelor și a instrumentelor necesare îmbunătățirii calității produselor;

(viii)

exploatarea potențialului și protejarea agriculturii ecologice, precum și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(ix)

promovarea producției integrate sau a altor metode de producție ecologice;

(x)

stabilirea reglementărilor privind normele de producție și comercializare menționate în anexa XVIa punctele 2 și 3, care sunt mai stricte decât reglementările interne sau comunitare.”

28.

În partea II titlul II capitolul II se introduce următoarea secțiune:

„Secțiunea IA

Norme privind organizațiile de producători și organizațiile interprofesionale, precum și grupurile de producători din sectorul fructelor și al legumelor

Subsecțiunea I

Statutul și recunoașterea organizațiilor de producători

Articolul 125a

Statutul organizațiilor de producători

(1)   Statutul unei organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor stabilește următoarele obligații ale membrilor producători, în special:

(a)

aplicarea normelor adoptate de organizația de producători cu privire la raportarea producției, producție, comercializare și protecția mediului;

(b)

apartenența la o singură organizație de producători, în cazul producției la nivelul unei exploatații a oricăruia dintre produsele menționate la articolul 122 litera (a) punctul (iii);

(c)

comercializarea întregii producții vizate prin intermediul organizației de producători;

(d)

punerea la dispoziție a informațiilor solicitate de organizația de producători, în special cele legate de suprafețele de cultură, cantitățile recoltate, producție și vânzări directe, în vederea întocmirii statisticilor;

(e)

plata contribuțiilor financiare prevăzute în actul constitutiv pentru crearea și refinanțarea fondului operațional prevăzut la articolul 103b.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1) litera (c), atunci când organizația de producători autorizează o astfel de acțiune și când această acțiune se desfășoară în conformitate cu condițiile stabilite de organizația de producători, membrii producători:

(a)

nu pot vinde, direct de pe exploatația lor și/sau din afara exploatației lor, consumatorilor, pentru nevoi personale, mai mult de un procent fix din producția și/sau produsele lor, respectivul procent fiind stabilit de către statele membre la cel puțin 10 %;

(b)

pot comercializa ei înșiși sau prin intermediul altei organizații de producători desemnate de propria organizație cantități de produse care reprezintă cantități marginale în raport cu volumul de producție comercializabil de organizația lor;

(c)

pot comercializa ei înșiși sau prin intermediul altei organizații de producători desemnate de propria organizație produse care, din cauza caracteristicilor lor, nu fac în mod obișnuit obiectul activităților comerciale ale organizației de producători respective.

(3)   Statutul unei organizații de producători prevede de asemenea:

(a)

procedurile de stabilire, adoptare și modificare a normelor prevăzute la alineatul (1);

(b)

obligația membrilor de a plăti contribuțiile financiare necesare pentru finanțarea organizației de producători;

(c)

normele care să permită producătorilor membri să exercite un control democratic asupra organizației și a deciziilor sale;

(d)

sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din actul constitutiv, în special neplata contribuțiilor financiare, sau din nerespectarea normelor stabilite de organizația de producători;

(e)

regulile de admitere a noilor membri, în special durata minimă a calității de membru;

(f)

normele contabile și bugetare necesare pentru funcționarea organizației.

(4)   Se consideră că organizațiile de producători din sectorul fructelor și al legumelor acționează în numele și în interesul membrilor lor în toate aspectele de natură economică.

Articolul 125b

Recunoașterea

(1)   Statele membre recunosc ca organizații de producători în sectorul fructelor și al legumelor toate entitățile juridice sau părți clar definite din cadrul entităților juridice care își depun candidatura în vederea recunoașterii, cu condiția:

(a)

să aibă drept obiectiv utilizarea de practici de cultură, tehnici de producție și tehnici de gestionare a deșeurilor ecologice, în special în vederea protejării calității apelor, a solului și a peisajului și a ocrotirii sau favorizării biodiversității, precum și să îndeplinească cerințele stabilite la articolele 122 și 125a și să furnizeze dovezi în acest sens;

(b)

să aibă un număr minim de membri și să acopere un volum minim sau o valoare minimă din producția comercializabilă, care urmează să fie stabilită de către statele membre, și să furnizeze dovezi în acest sens;

(c)

să existe suficiente dovezi că își pot desfășura activitatea în mod corespunzător, atât în timp, cât și ca eficacitate și concentrare a furnizării, în acest scop statele membre putând decide care dintre produsele sau grupurile de produse menționate la articolul 122 litera (a) punctul (iii) ar trebui să fie acoperite de organizațiile de producători;

(d)

să le asigure efectiv membrilor lor obținerea asistenței tehnice necesare la utilizarea practicilor de cultivare ecologice;

(e)

să pună efectiv la dispoziția membrilor lor, atunci când este cazul, mijloacele tehnice de colectare, depozitare, ambalare și comercializare a produselor acestora;

(f)

să asigure gestiunea comercială și contabilă adecvată pentru activitățile acestora; și

(g)

să nu dețină o poziție dominantă pe o anumită piață, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat.

(2)   Statele membre:

(a)

decid asupra acordării recunoașterii unei organizații de producători în termen de trei luni de la data depunerii cererii însoțite de toate documentele justificative;

(b)

efectuează, la intervale regulate, controale privind respectarea de către organizațiile de producători a dispozițiilor prezentului capitol, aplică sancțiuni acestor organizații în cazul nerespectării sau al constatării unor nereguli în legătură cu dispozițiile prezentului regulament și hotărăsc, dacă este cazul, retragerea recunoașterii;

(c)

comunică Comisiei, o dată pe an, orice decizie de acordare, refuz sau retragere a recunoașterii.

Subsecțiunea II

Asociația organizațiilor de producători și grupurile de producători

Articolul 125c

Asociația organizațiilor de producători din sectorul fructelor și al legumelor

O asociație a organizațiilor de producători din sectorul fructelor și al legumelor se constituie la inițiativa organizațiilor de producători recunoscute și poate desfășura oricare dintre activitățile unei organizații de producători menționate în prezentul regulament. În acest scop, statele membre pot recunoaște, la cerere, o asociație a organizațiilor de producători, atunci când:

(a)

statul membru consideră că asociația este capabilă să desfășoare în mod eficient activitățile respective; și

(b)

asociația nu deține o poziție dominantă pe o anumită piață, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat.

Articolul 125a alineatul (4) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 125d

Externalizarea

Statele membre pot permite unei organizații de producători recunoscute din sectorul fructelor și al legumelor sau unei asociații de organizații de producători recunoscute din sectorul respectiv să externalizeze oricare dintre activitățile sale, inclusiv către sucursale, cu condiția să furnizeze statului membru suficiente dovezi care justifică faptul că externalizarea reprezintă o modalitate adecvată de realizare a obiectivelor organizației de producători sau ale asociației organizațiilor de producători respective.

Articolul 125e

Grupuri de producători din sectorul fructelor și al legumelor

(1)   În statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau ulterior, în regiunile ultraperiferice comunitare menționate la articolul 299 alineatul (2) din tratat sau în Insulele Egee mai mici menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006, se pot constitui grupuri de producători, ca entitate juridică sau ca parte bine definită a unei entități juridice, la inițiativa agricultorilor care cultivă unul sau mai multe produse din sectorul fructelor și al legumelor și/sau astfel de produse destinate exclusiv prelucrării, în vederea recunoașterii ca organizație de producători.

Acestor grupuri de producători li se poate acorda o perioadă de tranziție în cursul căreia să îndeplinească condițiile pentru a fi recunoscute ca organizație de producători în conformitate cu articolul 122.

Pentru a putea fi recunoscute, acestea trebuie să prezinte statului membru în cauză un plan de recunoaștere etapizat a cărui acceptare semnalează începerea perioadei de tranziție menționate la al doilea paragraf și reprezintă o recunoaștere preliminară. Perioada de tranziție este de cel mult cinci ani.

(2)   Anterior acceptării planului de recunoaștere, statele membre informează Comisia cu privire la intențiile lor și la posibilele implicații financiare ale acestui plan.

Subsecțiunea III

Extinderea aplicării normelor la producătorii dintr-o zonă economică

Articolul 125f

Extinderea aplicării normelor

(1)   În cazurile în care o organizație de producători din sectorul fructelor și al legumelor care își desfășoară activitatea într-o anumită zonă economică este considerată, din punctul de vedere al unui anumit produs, reprezentativă pentru producția și producătorii din zona respectivă, statul membru în cauză poate, la solicitarea organizației de producători respective, să decidă obligativitatea următoarelor norme pentru producătorii din zona respectivă care nu sunt membri ai organizației de producători respective:

(a)

normele menționate la articolul 125a alineatul (1) litera (a);

(b)

normele necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 103c alineatul (2) litera (c).

Primul paragraf se aplică cu condiția ca normele respective:

(a)

să fi fost în vigoare pe o perioadă de cel puțin un an de comercializare;

(b)

să fie incluse în lista exhaustivă din anexa XVIa;

(c)

să fie obligatorii pe durata a cel mult trei ani de comercializare.

Cu toate acestea, condiția menționată la paragraful al doilea litera (a) nu se aplică în cazul în care normele în cauză sunt cele enumerate în anexa XVIa punctele 1, 3 și 5. În această situație, extinderea aplicării normelor se aplică cel mult pe durata unui an de comercializare.

(2)   În sensul prezentei subsecțiuni, prin «zonă economică» se înțelege o zonă geografică formată din regiuni de producție adiacente sau învecinate în care există condiții omogene de producție și de comercializare.

Statele membre notifică o listă de zone economice Comisiei.

În termen de o lună de la notificare, Comisia aprobă lista sau, în urma consultării statului membru vizat, decide asupra modificărilor pe care acesta trebuie să le opereze. Comisia face publică lista aprobată prin mijloacele pe care le consideră adecvate.

(3)   O organizație de producători este considerată reprezentativă în sensul alineatului (1) atunci când membrii săi reprezintă cel puțin 50 % din producătorii din zona economică în care funcționează și atunci când acoperă cel puțin 60 % din volumul producției zonei respective. Fără a aduce atingere alineatului (5), la calcularea acestor procente nu se iau în considerare producătorii sau producția de produse ecologice care intră, până la 31 decembrie 2008, sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 și, de la 1 ianuarie 2009, sub incidența Regulamentului (CE) nr. 834/2007.

(4)   Normele obligatorii pentru toți producătorii dintr-o anume zonă economică:

(a)

nu trebuie să afecteze în mod negativ ceilalți producători din statul membru respectiv sau din Comunitate;

(b)

nu se aplică, cu excepția cazului în care se referă în mod explicit la acestea, la produsele livrate în vederea prelucrării în temeiul unui contract semnat anterior începerii anului de comercializare, cu excepția normelor referitoare la raportarea producției menționate la articolul 125a alineatul (1) litera (a);

(c)

nu trebuie să fie incompatibile cu normele comunitare și naționale în vigoare.

(5)   Normele nu pot fi considerate ca fiind obligatorii pentru producătorii de produse ecologice care intră, până la 31 decembrie 2008, sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 și, de la 1 ianuarie 2009, sub incidența Regulamentului (CE) nr. 834/2007, exceptând situațiile în care o astfel de măsură a fost aprobată de cel puțin 50 % dintre producătorii respectivi din zona economică în care funcționează organizația de producători, iar organizația în cauză acoperă cel puțin 60 % din producția din zona respectivă.

Articolul 125g

Notificarea

Statele membre notifică fără întârziere Comisiei normele pe care le-au hotărât obligatorii pentru toți producătorii dintr-o anumită zonă economică în temeiul articolului 125f alineatul (1). Comisia face publice normele respective prin mijloacele pe care le consideră adecvate.

Articolul 125h

Abrogarea extinderii aplicării normelor

Comisia decide că un stat membru trebuie să abroge extinderea aplicării normelor stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu articolul 125f alineatul (1):

(a)

în cazul în care constată că respectiva extindere la alți producători elimină concurența într-un segment important al pieței interne, periclitează liberul schimb sau îndeplinirea obiectivelor articolului 33 din tratat;

(b)

în cazul în care constată că articolul 81 alineatul (1) din tratat se aplică normelor extinse la alți producători. Decizia Comisiei cu privire la respectivele norme se aplică începând de la data la care se constată acest aspect;

(c)

în cazul în care stabilește, în urma unor verificări, că dispozițiile prezentei subsecțiuni nu au fost respectate.

Articolul 125i

Contribuțiile financiare ale producătorilor care nu sunt membri

Atunci când se aplică articolul 125f alineatul (1), statul membru în cauză poate decide, în urma unei verificări a dovezilor prezentate, ca producătorii care nu sunt membri să plătească organizației de producători partea din contribuțiile financiare plătită de producătorii membri, în măsura în care acestea se utilizează pentru acoperirea:

(a)

costurilor administrative rezultate din aplicarea normelor menționate la articolul 125f alineatul (1);

(b)

costurilor pentru cercetare, studii de piață și promovarea vânzărilor suportate de organizație sau asociație și de care beneficiază toți producătorii din zonă.

Articolul 125j

Extinderea aplicării normelor la asociațiile organizațiilor de producători

În sensul prezentei subsecțiuni, orice trimitere la organizațiile de producători se interpretează ca trimitere la asociațiile organizațiilor de producători recunoscute.

Subsecțiunea IV

Organizații interprofesionale din sectorul fructelor și al legumelor

Articolul 125k

Recunoaștere și retragerea recunoașterii

(1)   În cazul în care structurile statelor membre oferă garanții în acest sens, statele membre pot recunoaște ca organizații interprofesionale în sectorul fructelor și al legumelor toate entitățile juridice înființate pe teritoriul lor care depun o cerere corespunzătoare, cu condiția ca acestea:

(a)

să își desfășoare activitatea într-una sau mai multe regiuni ale statului membru respectiv;

(b)

să reprezinte un segment important al producției, al comerțului și/sau al prelucrării fructelor și legumelor, precum și a produselor prelucrate pe bază de fructe și legume din regiunea sau regiunile vizate și, în cazul în care sunt implicate mai multe regiuni, acestea să poată demonstra un nivel minim de reprezentativitate în fiecare regiune, pentru fiecare ramură profesională din cadrul organizației;

(c)

să desfășoare două sau mai multe dintre activitățile menționate la articolul 123 alineatul (3) litera (c);

(d)

să nu fie ele însele implicate în producerea, prelucrarea sau comercializarea fructelor și a legumelor sau a produselor prelucrate pe bază de fructe și legume;

(e)

să nu se angajeze în niciunul dintre acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 176a alineatul (4).

(2)   Înainte de a acorda recunoașterea, statele membre adresează Comisiei o notificare privind organizațiile interprofesionale care au solicitat recunoașterea, furnizând toate informațiile relevante cu privire la reprezentativitate și la diferitele activități ale acestora, împreună cu toate celelalte informații necesare pentru evaluare.

Comisia poate obiecta la solicitarea recunoașterii în termen de două luni de la notificare.

(3)   Statele membre:

(a)

decid acordarea recunoașterii în termen de trei luni de la depunerea cererii însoțite de toate documentele justificative;

(b)

efectuează verificări la intervale regulate pentru a constata dacă organizațiile interprofesionale respectă condițiile de recunoaștere, aplică sancțiuni acestor organizații în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului regulament sau al existenței unor nereguli și hotărăsc, după caz, retragerea recunoașterii;

(c)

retrag recunoașterea în cazul în care:

(i)

cerințele și condițiile de recunoaștere stabilite în prezenta subsecțiune nu mai sunt respectate;

(ii)

organizația interprofesională participă la oricare dintre acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 176a alineatul (4), fără a aduce atingere niciunei alte sancțiuni impuse în temeiul legislației interne;

(iii)

organizația interprofesională nu respectă obligația de notificare menționată la articolul 176a alineatul (2);

(d)

informează Comisia, în termen de două luni, asupra oricărei decizii de acordare, refuz sau retragere a recunoașterii.

(4)   Comisia stabilește termenii și condițiile, precum și frecvența cu care statele membre raportează Comisiei cu privire la activitățile organizațiilor interprofesionale.

În urma verificărilor, Comisia poate să solicite unui stat membru să retragă recunoașterea.

(5)   Recunoașterea constituie o autorizație de desfășurare a activităților menționate la articolul 123 alineatul (3) litera (c), sub rezerva respectării dispozițiilor prezentului regulament.

(6)   Comisia face publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate, o listă a organizațiilor interprofesionale recunoscute, indicând domeniul economic sau sfera activităților acestora și activitățile desfășurate în sensul articolului 125l. Retragerea recunoașterii este, de asemenea, făcută publică.

Articolul 125l

Extinderea aplicării normelor

(1)   În cazurile în care o organizație interprofesională care își desfășoară activitatea într-una sau mai multe regiuni ale unui stat membru este considerată reprezentativă pentru producția, comerțul sau prelucrarea unui anumit produs, statul membru respectiv poate, la cererea organizației interprofesionale respective, să declare obligatorii anumite acorduri, decizii sau practici concertate convenite în cadrul organizației respective, pe o perioadă limitată, pentru alți operatori care își desfășoară activitatea în regiunea sau regiunile respective și care nu fac parte din organizație, indiferent dacă aceștia sunt persoane fizice sau grupuri.

(2)   O organizație interprofesională este considerată reprezentativă în sensul alineatului (1) atunci când regrupează cel puțin două treimi din producția, comerțul sau prelucrarea produsului sau produselor în cauză din regiunea sau regiunile vizate ale unui stat membru. În cazul în care cererea de extindere a aplicării normelor sale la alți operatori acoperă mai multe regiuni, organizația interprofesională trebuie să demonstreze un nivel minim de reprezentativitate pentru fiecare dintre ramurile profesionale pe care le grupează în fiecare din regiunile vizate.

(3)   Normele pentru care poate fi solicitată extinderea la alți operatori:

(a)

urmăresc unul dintre următoarele obiective:

(i)

raportări referitoare la producție și la piață;

(ii)

norme de producție mai stricte decât cele stabilite prin reglementările comunitare sau naționale;

(iii)

întocmirea de contracte-tip compatibile cu reglementările comunitare;

(iv)

norme de comercializare;

(v)

norme de protecție a mediului;

(vi)

măsuri de promovare și exploatare a potențialului produselor;

(vii)

măsuri de protecție a agriculturii ecologice, precum și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(b)

trebuie să fi fost în vigoare pe o perioadă de cel puțin un an de comercializare;

(c)

pot fi obligatorii pe o perioadă de cel mult trei ani de comercializare;

(d)

nu afectează în mod negativ ceilalți operatori din statul membru respectiv sau Comunitatea.

Cu toate acestea, condiția menționată la primul paragraf litera (b) nu se aplică în cazul în care normele în cauză sunt cele enumerate în anexa XVIa punctele 1, 3, și 5. În această situație, extinderea aplicării normelor se aplică cel mult pe durata unui an de comercializare.

(4)   Normele menționate la alineatul (3) litera (a) punctele (ii), (iv) și (v) trebuie să fie identice cu cele stabilite în anexa XVIa. Normele menționate la alineatul (3) litera (a) punctul (ii) nu se aplică produselor care provin din afara regiunii sau a regiunilor menționate la alineatul (1).

Articolul 125m

Notificarea și abrogarea extinderii aplicării normelor

(1)   Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la normele pe care le consideră obligatorii pentru toți operatorii dintr-una sau mai multe regiuni specifice în conformitate cu articolul 125l alineatul (1). Comisia face publice normele respective prin mijloacele pe care le consideră adecvate.

(2)   Înainte ca normele respective să fie făcute publice, Comisia informează comitetul instituit prin articolul 195 cu privire la orice notificare de extindere a aplicării acordurilor interprofesionale.

(3)   Comisia decide dacă un stat membru trebuie să abroge o extindere a aplicării normelor adoptată de respectivul stat membru în cazurile menționate la articolul 125h.

Articolul 125n

Contribuțiile financiare ale producătorilor care nu sunt membri

În cazurile în care se extinde aplicarea normelor pentru unul sau mai multe produse, iar una sau mai multe dintre activitățile menționate la articolul 125l alineatul (3) litera (a) sunt desfășurate de o organizație interprofesională recunoscută și sunt în interesul economic general al acelor persoane ale căror activități sunt legate de unul sau mai multe dintre produsele vizate, statul membru care a acordat recunoașterea poate decide ca persoanele fizice sau grupurile care nu sunt membre ale organizației, dar beneficiază de pe urma acelor activități să plătească organizației, integral sau parțial, contribuțiile financiare achitate de membrii acesteia, în măsura în care aceste contribuții sunt destinate să acopere costurile directe suportate ca urmare a desfășurării respectivelor activități.”

 

Descărcă textul

Poți descărca textul prezent, sau întreg textul dacă acesta are dimensiuni mai mari, folosind butonul de mai jos. 

Descarcă fișierul