(1)

Propunerile legislative ale Comisiei privind politica agricolă comună (PAC) după 2020 au avut ca scop instituirea cadrului puternic al Uniunii esențial pentru a asigura faptul că PAC rămâne o politică comună cu condiții echitabile, oferind în același timp statelor membre o responsabilitate mai mare în ceea ce privește modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele stabilite. În consecință, statele membre urmează să întocmească planuri strategice PAC și să le pună în aplicare după aprobarea acestora de Comisie.

(2)

Procedura legislativă referitoare la propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 nu a fost încheiată în timp util pentru a permite statelor membre și Comisiei să pregătească toate elementele necesare în vederea aplicării noului cadru juridic și a noilor planuri strategice PAC începând de la 1 ianuarie 2021, conform propunerii inițiale a Comisiei. Această întârziere a creat incertitudine și riscuri pentru fermierii din Uniune și pentru întregul sector agricol al Uniunii. Pentru a reduce incertitudinea respectivă și a menține vitalitatea în zonele și regiunile rurale, precum și pentru a contribui la durabilitatea mediului, prezentul regulament ar trebui să prevadă aplicarea în continuare a normelor actualului cadru PAC acoperind perioada 2014-2020 (denumit în continuare „cadrul PAC actual”) și efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari, oferind astfel previzibilitate și stabilitate pe durata perioadei de tranziție în anii 2021 și 2022 (denumită în continuare „perioada de tranziție”) până la data aplicării noului cadru juridic acoperind perioada care începe la 1 ianuarie 2023 (denumit în continuare „noul cadru juridic”).

(3)

Întrucât procedura legislativă referitoare la propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 încă nu a fost încheiată și planurile strategice PAC încă nu au fost elaborate de statele membre, iar părțile interesate trebuie consultate, cadrul PAC actual ar trebui să fie aplicat în continuare pentru perioada suplimentară de doi ani. Scopul perioadei de tranziție este de a facilita o tranziție armonioasă pentru beneficiari la o nouă perioadă de programare și de a oferi posibilitatea de a se ține seama de Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde european”).

(4)

Pentru a se asigura faptul că în 2021 și 2022 se poate acorda sprijin fermierilor și altor beneficiari din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Uniunea ar trebui să acorde în continuare acest sprijin pe durata perioadei de tranziție în condițiile cadrului PAC actual. Cadrul PAC actual a fost stabilit, în special, în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 (⁴), (UE) nr. 1305/2013 (⁵), (UE) nr. 1306/2013 (⁶), (UE) nr. 1307/2013 (⁷) și (UE) nr. 1308/2013 (⁸) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să acorde statelor membre timp suficient pentru a-și pregăti propriile planuri strategice PAC, precum și să faciliteze crearea structurilor administrative necesare pentru punerea în aplicare cu succes a noului cadru juridic, în special permițând o creștere a asistenței tehnice. Toate planurile strategice PAC ar trebui să fie pregătite pentru a intra în vigoare de îndată ce se va încheia perioada de tranziție pentru a oferi stabilitatea și certitudinea atât de necesare pentru sectorul agricol.

(6)

Având în vedere faptul că Uniunea ar trebui să sprijine în continuare dezvoltarea rurală pe întreaga durată a perioadei de tranziție, statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a finanța programele lor prelungite de dezvoltare rurală din alocarea bugetară corespunzătoare pentru anii 2021 și 2022. Programele prelungite ar trebui să garanteze că cel puțin aceeași cotă globală din contribuția FEADR este rezervată măsurilor menționate la articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în conformitate cu noile obiective ambițioase stabilite în Pactul verde european.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 stabilește norme comune aplicabile FEADR și altor fonduri care funcționează într-un cadru comun. Regulamentul respectiv ar trebui să se aplice în continuare programelor sprijinite de FEADR pentru perioada de programare 2014-2020 și pentru anii de programare 2021 și 2022.

(8)

Termenele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru rapoartele de implementare, reuniunile anuale de reexaminare, evaluările ex-post și rapoartele de sinteză, eligibilitatea cheltuielilor și dezangajarea, precum și angajamentele bugetare sunt limitate la perioada de programare 2014-2020. Termenele respective ar trebui adaptate pentru a ține seama de durata prelungită a perioadei în care ar trebui să fie implementate programele referitoare la sprijinul acordat din FEADR.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (⁹) și Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei (¹⁰) prevăd că cheltuielile pentru anumite angajamente pe termen lung asumate în temeiul anumitor regulamente care au acordat sprijin pentru dezvoltare rurală înainte ca Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 să devină aplicabil, ar trebui, în anumite condiții, să fie efectuate în continuare de FEADR în perioada de programare 2014-2020. De asemenea, cheltuielile în cauză ar trebui să fie în continuare eligibile pe durata angajamentului lor juridic respectiv, în aceleași condiții, în anii de programare 2021 și 2022. Din motive de claritate și securitate juridică, ar trebui să se clarifice și faptul că angajamentele juridice asumate în temeiul unor măsuri anterioare care corespund măsurilor din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 cărora li se aplică sistemul integrat de administrare și control ar trebui să facă obiectul respectivului sistem integrat de administrare și control, precum și faptul că plățile aferente respectivelor angajamente juridice ar trebui efectuate în perioada 1 decembrie-30 iunie a anului calendaristic următor.

(10)

FEADR ar trebui să poată sprijini costul consolidării capacităților și acțiunile pregătitoare în sprijinul elaborării și al implementării viitoare a strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității în baza noului cadru juridic.

(11)

În 2015, la alocarea drepturilor la plată sau la recalcularea drepturilor la plată pentru statele membre care au menținut drepturile existente în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, unele state membre au comis erori atunci când au stabilit numărul sau valoarea drepturilor la plată. Chiar și atunci când s-au produs în cazul unui singur fermier, multe dintre aceste erori influențează valoarea drepturilor la plată pentru toți fermierii și pentru toți anii. Unele state membre au comis erori și după 2015, la alocarea drepturilor din rezervă, de exemplu, în calculul valorii medii. O astfel de neconformitate face în mod normal obiectul unei corecții financiare până la luarea de măsuri corective de către statul membru în cauză. Având în vedere timpul scurs de la prima alocare, eforturile depuse de statele membre pentru a stabili și, acolo unde este relevant, pentru a corecta drepturile și, de asemenea, în interesul securității juridice, numărul și valoarea drepturilor la plată ar trebui considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate cu efect de la o anumită dată.

(12)

În conformitate cu articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statelor membre li s-a oferit opțiunea de a aplica, pentru alocarea drepturilor la plată, un coeficient de reducere pentru hectarele eligibile care constau în pășuni permanente situate în zone care prezintă condiții climatice dificile. Pășunile alpine sunt adesea gestionate în mod colectiv și, prin urmare, zonele sunt repartizate anual, creând astfel un grad semnificativ de incertitudine în rândul fermierilor din statele membre în cauză. Implementarea acestui sistem s-a dovedit a fi deosebit de complexă, în special în ceea ce privește definirea exactă a zonelor în cauză. Întrucât valoarea drepturilor la plată în zonele în care coeficientul de reducere nu se aplică depinde de suma drepturilor la plată din zonele desemnate, această incertitudine îi afectează ulterior pe toți fermierii din statele membre în cauză. Pentru a stabiliza sistemul aplicat în prezent în respectivele state membre și în vederea asigurării securității juridice pentru toți fermierii din statele membre în cauză cât mai curând cu putință, statele membre în cauză ar trebui să poată considera că sunt îndeplinite cerințele de legalitate și regularitate în ceea ce privește valoarea și numărul tuturor drepturilor alocate tuturor fermierilor înainte de 1 ianuarie 2020. Fără a aduce atingere eventualelor căi de atac puse la dispoziția beneficiarilor individuali, valoarea respectivelor drepturi ar trebui să fie valoarea pentru anul calendaristic 2019, valabilă la 31 decembrie 2019.

(13)

Confirmarea drepturilor la plată nu reprezintă o excepție de la responsabilitatea statelor membre în cadrul gestiunii partajate a FEGA de a asigura protejarea bugetului Uniunii de cheltuieli neconforme. Prin urmare, confirmarea drepturilor la plată alocate fermierilor înainte de 1 ianuarie 2021 sau, prin derogare, înainte de 1 ianuarie 2020 nu ar trebui să aducă atingere competenței Comisiei de a lua deciziile menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în legătură cu plățile neconforme acordate pentru orice an calendaristic până în 2020 inclusiv sau, prin derogare, până în 2019 inclusiv, rezultate din erori privind numărul sau valoarea respectivelor drepturi la plată.

(14)

Având în vedere faptul că noul cadru juridic pentru PAC nu a fost încă adoptat, ar trebui clarificat faptul că ar trebui stabilite măsuri tranzitorii care să reglementeze tranziția de la schemele de sprijin existente acordate pe bază multianuală la noul cadru juridic.

(15)

Pentru a se limita o reportare semnificativă a angajamentelor din actuala perioadă de programare în materie de dezvoltare rurală către planurile strategice PAC, durata noilor angajamente multianuale în ceea ce privește agromediul și clima, agricultura ecologică și bunăstarea animalelor ar trebui, ca regulă generală, să fie limitată la o perioadă de maximum trei ani. Începând din 2022, prelungirea angajamentelor existente ar trebui limitată la un an.

(16)

Articolul 31 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 a prevăzut măsuri tranzitorii pentru a se facilita eliminarea progresivă a plăților în zonele care, din cauza aplicării unor noi criterii de delimitare, nu ar mai fi considerate drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale. Aceste plăți urmau să fie plătite până în 2020 și pentru o perioadă maximă de patru ani. Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului (¹¹) a prelungit termenul inițial pentru noua delimitare a acestor zone până în 2019. Pentru fermierii din statele membre care au stabilit delimitarea în 2018 și 2019, eliminarea progresivă a plăților nu a putut atinge nivelul maxim de patru ani. Pentru a continua eliminarea progresivă a plăților, ar trebui să li se permită statelor membre să le plătească în continuare în anii 2021 și 2022, dacă este cazul. Pentru a asigura un nivel adecvat al plăților pe hectar, în conformitate cu articolul 31 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, nivelul plăților în anii 2021 și 2022 ar trebui stabilit la 25 EUR pe hectar.

(17)

Întrucât fermierii sunt expuși la riscuri economice și de mediu tot mai mari ca urmare a schimbărilor climatice și a creșterii volatilității prețurilor, Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 prevede o măsură de gestionare a riscurilor pentru a ajuta fermierii să facă față acestor riscuri. Această măsură include contribuții financiare la fonduri mutuale și un instrument de stabilizare a veniturilor. Pentru a se asigura egalitatea de tratament între fermierii din întreaga Uniune, evitarea denaturării concurenței și respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii, au fost prevăzute condiții specifice pentru acordarea sprijinului în cadrul acestei măsuri. Pentru a promova și mai mult utilizarea acestei măsuri pentru fermierii din toate sectoarele, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a reduce pragul de 30 % care este aplicabil respectivului instrument și care generează compensarea fermierilor pentru scăderea producției sau a veniturilor, dar nu sub 20 %.

(18)

Fermierii și întreprinderile rurale au fost afectați într-un mod fără precedent de consecințele epidemiei de COVID-19. Prelungirea restricțiilor extinse de circulație instituite în statele membre, precum și închiderea obligatorie a magazinelor, a piețelor în aer liber, a restaurantelor și a altor unități ospitaliere au creat perturbări economice în sectorul agricol și comunitățile rurale și au condus la probleme legate de lichidități și de fluxul de numerar pentru fermieri și pentru micile întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole. Pentru a răspunde impactului crizei rezultate în urma epidemiei de COVID-19, durata pentru care se aplică măsura menționată la articolul 39b din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 ar trebui prelungită pentru a aborda problemele continue de lichiditate care pun în pericol continuitatea activităților agricole și a micilor întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole. Sprijinul aferent măsurii respective ar trebui să fie finanțat cu până la 2 % din fondurile FEADR alocate statelor membre în perioada de programare 2014-2020.

(19)

Pentru a se evita situația în care fondurile pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității în anii de programare 2021 și 2022 rămân necheltuite, statele membre care utilizează posibilitatea de a transfera cuantumuri de la plățile directe la dezvoltarea rurală ar trebui să poată aplica alocarea minimă de 5 %, iar în cazul Croației de 2,5 %, pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității numai în ceea ce privește contribuția FEADR la dezvoltarea rurală prelungită până la 31 decembrie 2022, calculată înainte de efectuarea transferului cuantumurilor de la plățile directe.

(20)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (¹²) de instituire a unui Instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (denumit în continuare „Regulamentul EURI”), ar trebui puse la dispoziție resurse suplimentare pentru anii 2021 și 2022 în vederea abordării impactului crizei provocate de COVID-19 și a consecințelor acesteia asupra sectorului agricol și a zonelor rurale ale Uniunii Europene.

(21)

Având în vedere provocările fără precedent cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii din cauza crizei provocate de COVID-19, resursele suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene ar trebui să fie utilizate pentru finanțarea măsurilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, pregătind terenul pentru o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, în conformitate cu obiectivele angajamentelor Uniunii în materie de mediu și climă și cu noile ambiții stabilite în Pactul verde european.

(22)

Prin urmare, statele membre nu ar trebui să reducă nivelul de ambiție în materie de mediu al programelor lor de dezvoltare rurală existente. Acestea ar trebui să asigure aceeași cotă globală pentru resursele suplimentare ca cea pe care au rezervat-o în programele lor de dezvoltare rurală pentru măsurile care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă, în cadrul contribuției FEADR (denumit în continuare „principiul menținerii nivelului de protecție”). În plus, un procent de cel puțin 37 % din resursele suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene ar trebui alocat măsurilor care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă, precum și bunăstării animalelor și pentru LEADER. De asemenea, un procent de cel puțin 55 % din aceste resurse suplimentare ar trebui alocat măsurilor care promovează dezvoltarea economică și socială în zonele rurale, și anume investiții în active fizice, dezvoltarea fermelor și a afacerilor, sprijin pentru servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale și cooperare.

(23)

În cazul în care statele membre nu sunt în măsură să respecte principiul menținerii nivelului de protecție, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a deroga de la obligația de a aloca cel puțin 55 % din resursele suplimentare provenind din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene pentru măsuri care promovează dezvoltarea economică și socială în zonele rurale și ar trebui, de preferință, să sprijine măsuri care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă. Totuși, pentru a oferi statelor membre suficientă flexibilitate, acestea ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a deroga de la principiul menținerii nivelului de protecție în ceea ce privește aceste resurse suplimentare, în măsura în care este necesar pentru respectarea obligației privind procentul de 55 %.

(24)

Resursele suplimentare provenind din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene fac obiectul unor condiții specifice. Aceste resurse suplimentare ar trebui astfel să fie programate și monitorizate separat de sprijinul acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală, aplicându-se în același timp, ca regulă generală, normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Prin urmare, aceste resurse suplimentare ar trebui implementate prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și ar trebui să fie luate în considerare în cadrul regulamentului respectiv ca sume care finanțează măsuri în cadrul FEADR. În consecință, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, ar trebui să se aplice normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, inclusiv normele privind modificarea programelor de dezvoltare rurală, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, inclusiv normele privind dezangajarea automată, și Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(25)

Ar trebui să se stabilească o rată de cofinanțare maximă specifică a Uniunii, precum și o rată sporită de sprijin pentru investițiile care contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală și un ajutor de sprijin acordat tinerilor fermieri, pentru a asigura efectul de levier adecvat al resurselor suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene.

(26)

Pentru a se asigura continuitatea pe durata perioadei de tranziție, rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol ar trebui menținută pentru anii 2021 și 2022. Cuantumul relevant al rezervei pentru anii 2021 și 2022 ar trebui să fie inclus în rezerva respectivă.

(27)

În ceea ce privește măsurile de prefinanțare din FEADR, ar trebui clarificat faptul că nici prelungirea până la 31 decembrie 2022 a programelor sprijinite de FEADR în conformitate cu prezentul regulament și nici resursele suplimentare puse la dispoziție în baza Regulamentului EURI nu ar trebui să conducă la acordarea unei prefinanțări suplimentare pentru programele în cauză.

(28)

Articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede în prezent că statele membre au obligația de a notifica deciziile pe care le-au luat în conformitate cu respectivul articol și produsul estimat legat de reducerea cuantumului plăților directe care urmează să fie acordate unui fermier într-un anumit an calendaristic pentru partea din sumă care depășește 150 000 EUR, doar pentru anii 2015-2020. Pentru a se asigura continuitatea sistemului existent, statele membre ar trebui, de asemenea, să își notifice deciziile luate în conformitate cu respectivul articol și produsul estimat legat de reducerea pentru anii calendaristici 2021 și 2022.

(29)

Articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre să transfere fonduri între plățile directe și dezvoltarea rurală în ceea ce privește anii calendaristici 2014-2020. Pentru a se asigura faptul că statele membre își pot urma propria strategie, flexibilitatea dintre piloni ar trebui să fie disponibilă și pentru anul calendaristic 2021 (exercițiul financiar 2022) și pentru anul calendaristic 2022 (exercițiul financiar 2023).

(30)

Pentru a i se permite Comisiei să stabilească plafoanele bugetare în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), cu articolul 36 alineatul (4), cu articolul 42 alineatul (2), cu articolul 49 alineatul (2), cu articolul 51 alineatul (4) și cu articolul 53 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este necesar ca statele membre să își notifice deciziile privind alocările financiare pentru fiecare schemă în parte până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.

(31)

Articolul 22 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede o ajustare lineară a valorii drepturilor la plată în eventualitatea unei modificări a plafonului schemei de plată de bază de la un an la altul din cauza anumitor decizii luate de statele membre care afectează plafonul schemei de plată de bază. Prelungirea aplicabilității anexei II la respectivul regulament privind plafoanele naționale după anul calendaristic 2020 și eventualele modificări anuale de la acea dată ar putea avea un impact asupra plafonului schemei de plată de bază. Prin urmare, pentru ca statele membre să poată respecta obligația prevăzută la articolul 22 alineatul (4) din regulamentul respectiv, potrivit căreia suma dintre valoarea drepturilor la plată și valoarea rezervelor este egală cu plafonul schemei de plată de bază, este oportun să se prevadă o ajustare lineară în vederea adaptării la prelungirea aplicabilității anexei II la respectivul regulament sau la modificările aduse acestei anexe în decursul perioadei de tranziție. În plus, pentru a li se oferi statelor membre o mai mare flexibilitate, ar fi adecvat să li se permită să adapteze valoarea drepturilor la plată sau a rezervei, eventual cu rate de ajustare diferite.

(32)

În conformitate cu cadrul juridic actual, statele membre și-au notificat în 2014 deciziile până în anul calendaristic 2020, referitoare la împărțirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază între regiuni și la eventualele modificări anuale progresive pentru perioada care face obiectul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013. Este necesar ca statele membre să notifice aceste decizii și pentru anii calendaristici 2021 și 2022.

(33)

Mecanismul de convergență internă reprezintă procesul de bază pentru o repartizare mai echitabilă a sprijinului direct pentru venit în rândul fermierilor. Diferențele individuale semnificative bazate pe referințe istorice vechi sunt din ce în ce mai greu de justificat. În Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, modelul de bază al convergenței interne constă în aplicarea de către statele membre a unei rate forfetare uniforme pentru toate drepturile la plată, la nivel național sau regional, începând din 2015. Cu toate acestea, pentru a se asigura o tranziție mai ușoară către o valoare uniformă, a fost stabilită o derogare care permite statelor membre să diferențieze valorile drepturilor la plată prin aplicarea convergenței parțiale, denumită și „modelul tunelului”, între 2015 și 2019. Unele state membre au utilizat respectiva derogare. Pentru a continua procesul către o repartizare mai echitabilă a plăților directe, statele membre ar trebui să poată converge în continuare către o medie națională sau regională după 2019, în loc să aplice o rată forfetară uniformă sau să mențină valoarea drepturilor la nivelul acestora din 2019. Prin urmare, această posibilitate a statelor membre ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021. Statele membre ar trebui să notifice în fiecare an Comisiei decizia lor pentru anul următor.

(34)

Dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 privind ajustarea tuturor drepturilor la plată care sunt modificate prin prezentul regulament ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2020, astfel încât să se clarifice faptul că statele membre au avut posibilitatea de a aplica convergența după 2019.

(35)

Articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede modificări anuale progresive ale valorii drepturilor la plată alocate din rezervă pentru a se ține seama de etapele anuale ale plafonului național stabilit în anexa II la regulamentul respectiv, reflectând o gestionare multianuală a rezervei. Normele respective ar trebui adaptate, astfel încât să reflecte posibilitatea de a modifica atât valoarea tuturor drepturilor la plată alocate, cât și a rezervei, pentru a ține cont de o modificare a cuantumului din anexa II la regulamentul respectiv între doi ani. În statele membre care decid să continue convergența internă, convergența internă respectivă este implementată anual. Pentru anii calendaristici 2020, 2021 și 2022, numai valoarea dreptului la plată pentru anul în curs trebuie stabilită în anul alocării. Valoarea unitară a drepturilor la plată care urmează să fie alocate din rezervă într-un anumit an ar trebui calculată după o eventuală ajustare a rezervei în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din respectivul regulament. În orice an ulterior, valoarea drepturilor la plată alocate din rezervă ar trebui adaptată în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din respectivul regulament.

(36)

Articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede aplicarea schemei de plată unică pe suprafață până la 31 decembrie 2020. Este oportun să se permită prelungirea schemei de plată unică pe suprafață în 2021 și 2022.

(37)

Întrucât modificarea, prevăzută în prezentul regulament, a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 va intra în vigoare prea târziu pentru ca statele membre să respecte termenul inițial pentru anumite obligații de notificare în 2020, este necesar să se amâne termenul până la care statele membre pot lua decizia de a introduce pentru prima dată plata redistributivă începând din 2021 sau 2022, precum și termenul de notificare către Comisie a respectivei decizii. Este oportun ca termenul respectiv să fie stabilit în același timp cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni.

(38)

În conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2020 pentru a se evita o scădere bruscă și substanțială a sprijinului în sectoarele care au beneficiat, până în 2014, de ajutoarele naționale tranzitorii. Pentru a se asigura că, pe durata perioadei de tranziție, aceste ajutoare continuă să își joace rolul în sprijinirea veniturilor fermierilor din respectivele sectoare specifice, ar trebui să se prevadă continuitatea ajutoarelor menționate în aceleași condiții și cu aceleași limitări ca și pentru perioada 2015-2020.

(39)

Din motive de securitate juridică, ar trebui să se clarifice faptul că articolele 41 și 42 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permit statelor membre să își revizuiască anual deciziile privind plata redistributivă. Termenul pentru revizuire aplicabil în 2021 și 2022 ar trebui să fie același cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni.

(40)

Articolul 52 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 împuternicește Comisia să adopte acte delegate care să permită statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului cuplat facultativ până în 2020 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat acest sprijin într-o perioadă de referință din trecut. Respectiva împuternicire urmărește să asigure cea mai mare coerență posibilă între schemele Uniunii care vizează sectoare susceptibile să fie afectate de dezechilibre structurale de piață. Prin urmare, este oportună prelungirea acestei împuterniciri pentru a acoperi și anii 2021 și 2022.

(41)

Întrucât modificarea, prevăzută în prezentul regulament, a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 va intra în vigoare prea târziu pentru ca statele membre să respecte termenul inițial pentru anumite obligații de notificare în 2020, este necesar să se amâne termenul până la care statele membre pot lua decizia de a introduce pentru prima dată sprijinul cuplat facultativ începând din 2021 sau 2022, precum și termenul de notificare către Comisie a respectivei decizii. Este oportun ca termenul respectiv să fie stabilit la aceeași dată cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni. În mod similar, decizia statelor membre de a continua sau de a înceta acordarea sprijinului cuplat facultativ în anii 2021 și 2022 și notificarea către Comisie a respectivei decizii ar trebui amânate până la aceeași dată.

(42)

Articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește elementele din notificările statelor membre privind sprijinul cuplat facultativ. Este oportun să se clarifice că respectivele notificări pentru anii calendaristici 2021 și 2022 ar trebui să includă procentul din plafonul național utilizat pentru a finanța sprijinul în cauză pentru anii 2021 și 2022.

(43)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme de organizare comună a piețelor agricole și include anumite scheme de ajutoare. Propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 prevăd ca respectivele scheme de ajutoare să fie integrate în viitoarele planuri strategice PAC ale statelor membre. Pentru a asigura o integrare fără probleme a respectivelor scheme de ajutoare în viitoarea PAC, ar trebui stabilite norme privind durata fiecărei scheme de ajutoare, atunci când acestea trebuie reînnoite pe durata perioadei de tranziție. Prin urmare, în ceea ce privește schema de ajutoare din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, programele de lucru existente întocmite pentru perioada 1 aprilie 2018-31 martie 2021 ar trebui să fie succedate de noi programe de lucru care să se desfășoară în perioada 1 aprilie 2021-31 decembrie 2022. Programele operaționale existente în sectorul fructelor și legumelor care nu și-au atins durata maximă de cinci ani pot fi prelungite numai până la 31 decembrie 2022. Noile programe operaționale din sectorul fructelor și legumelor ar trebui aprobate numai pentru o durată maximă de trei ani. Programele naționale existente pentru sectorul apicol întocmite pentru perioada 1 august 2019-31 iulie 2022 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2022.

(44)

Din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19, viticultorii care dețin autorizații de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 au fost împiedicați în mare măsură să utilizeze respectivele autorizații astfel cum planificaseră în ultimul lor an de valabilitate. Pentru a se evita pierderea respectivelor autorizații și a se reduce riscul de deteriorare a condițiilor în care ar trebui să se efectueze plantarea, este necesar să se acorde o prelungire a valabilității autorizațiilor de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020. Prin urmare, toate autorizațiile de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2021. De asemenea, ținând seama de modificările perspectivelor pieței, titularii autorizațiilor de plantare care expiră în 2020 ar trebui să aibă posibilitatea de a nu-și utiliza autorizațiile fără ca acest lucru să facă obiectul unor sancțiuni administrative.

(45)

Dispoziția Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 privind autorizațiile de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care urmau să expire în 2020, modificate prin prezentul regulament, ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2020, având în vedere perturbările cauzate de pandemia COVID-19 și dificultățile pe care aceasta le-a cauzat în ceea ce privește utilizarea respectivelor autorizații de plantare.

(46)

În 2013, au fost prevăzute dispoziții tranzitorii pentru a se asigura o tranziție fără probleme de la fostul regim al drepturilor de plantare de struguri de vinificație spre noua schemă a autorizațiilor de plantare, în special cu scopul de se a evita plantările excesive înainte de lansarea noii scheme. Ultimul termen pentru depunerea cererilor pentru conversia drepturilor de plantare în autorizații expiră la 31 decembrie 2020. Cu toate acestea, autorizațiile trebuie utilizate de solicitant și nu pot fi comercializate ca în cazul fostelor drepturi de plantare. În plus, solicitanților de autorizații li s-ar putea impune să aibă o suprafață viticolă corespunzătoare, ceea ce poate conduce la situații în care titularii de drepturi de plantare nu au reușit încă să achiziționeze suprafețele viticole corespunzătoare pentru a utiliza autorizațiile care ar rezulta din conversia drepturilor lor de plantare. Impactul economic sever al pandemiei de COVID-19 asupra sectorului vitivinicol a dus la probleme cu fluxul de numerar pentru viticultori și, de asemenea, la incertitudini în ceea ce privește viitoarea cerere de vin. Viticultorii care dețin încă drepturi de plantare nu ar trebui să fie obligați să decidă dacă doresc să-și convertească drepturile de plantare în autorizații în timp ce se confruntă cu dificultăți excepționale ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19, mai ales pentru că ar face obiectul unei sancțiuni administrative dacă nu și-ar utiliza autorizațiile de plantare rezultate din conversie. Prin urmare, statele membre care au permis viticultorilor să-și depună cererile de conversie a drepturilor de plantare până la 31 decembrie 2020 ar trebui să poată prelungi termenul de depune a respectivelor cereri până la 31 decembrie 2022. În consecință, data-limită de valabilitate a respectivelor autorizații convertite ar trebui adaptată și ar trebui să se încheie la 31 decembrie 2025.

(47)

Articolul 214a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a permis Finlandei să acorde, în anumite condiții, ajutoare naționale în sudul Finlandei, până în 2020, sub rezerva autorizării de către Comisie. Pentru a asigura continuitatea plăților respectivelor ajutoare pe durata perioadei de tranziție, acordarea respectivelor ajutoare naționale trebuie să fie permisă în continuare în același condiții și în același cuantumuri ca în 2020.

(48)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței uleiului de măsline, statele membre ar trebui să poată lua decizii cu privire la punerea în aplicare a unor norme de comercializare pentru a reglementa oferta. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurența.

(49)

Evenimentele recente au arătat că fermierii se confruntă tot mai mult cu riscuri legate de volatilitatea veniturilor, parțial din cauza expunerii la piață și parțial din cauza fenomenelor meteorologice extreme și a crizelor sanitare și fitosanitare frecvente care afectează șeptelul și bunurile agronomice ale Uniunii. Pentru a se atenua efectele volatilității veniturilor prin încurajarea fermierilor să economisească în anii buni pentru a face față anilor nefavorabili, ar trebui exceptate de la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat măsurile fiscale naționale în temeiul cărora baza de impozitare a veniturilor aplicată fermierilor este calculată pe baza unei perioade multianuale.

(50)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a prevedea dispoziții pentru aplicarea în continuare a normelor actualului cadru PAC și pentru efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari, oferind astfel previzibilitate și stabilitate pe durata perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(51)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Normele respective sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (¹³) și definesc, în special, procedura de stabilire și de execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă, prevăzând în același timp verificări ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ și un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(52)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ar trebui modificate în consecință.

(53)

Pentru a se asigura faptul că resursele suplimentare puse la dispoziție în baza Regulamentului EURI sunt disponibile începând cu 1 ianuarie 2021, dispozițiile prezentului regulament referitoare la sprijinul din partea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene ar trebui să aibă efect retroactiv.

(54)

Având în vedere necesitatea imperioasă de a asigura imediat securitatea juridică pentru sectorul agricol în circumstanțele actuale, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență, în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,