(1)

Pentru a se asigura securitatea juridică și punerea în aplicare armonizată și nediscriminatorie a sprijinului pentru tinerii fermieri, este necesar să se prevadă că, în contextul dezvoltării rurale, „data stabilirii”, menționată în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (⁵) și în alte norme relevante, înseamnă data la care solicitantul efectuează sau finalizează o acțiune în ceea ce privește stabilirea pentru prima dată și că cererea de sprijin trebuie depusă la cel târziu 24 de luni de la data respectivă. În plus, experiența dobândită în urma negocierilor programelor a arătat că ar trebui clarificate normele privind stabilirea comună a tinerilor fermieri și pragurile pentru accesul la sprijin prevăzute în temeiul articolului 19 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și că ar trebui raționalizate dispozițiile privind durata planului de afaceri.

(2)

Pentru a facilita punerea în aplicare a serviciilor de formare și de consiliere de către autoritățile de management ale statelor membre, statutul de beneficiar în cadrul respectivei măsuri ar trebui să fie extins pentru a cuprinde autoritățile respective, asigurându-se în același timp că furnizorul de servicii este ales de către un organism independent din punct de vedere funcțional de autoritățile respective și că verificările sunt efectuate la nivelul furnizorului de servicii de consiliere sau de formare.

(3)

În vederea stimulării participării la scheme de calitate, fermierii sau grupurile de fermieri care participă la astfel de scheme timp de cinci ani anteriori cererii de sprijin ar trebui să fie eligibili pentru o durată maximă de cinci ani, ținându-se seama în mod corespunzător de momentul primei participări la schemă.

(4)

Pentru a fi suficient de atractive pentru sectorul privat, este esențial ca instrumentele financiare să fie concepute și executate într-un mod flexibil și transparent. Cu toate acestea, experiența a arătat că normele de eligibilitate specifice anumitor măsuri limitează recurgerea la instrumentele financiare în cadrul programelor de dezvoltare rurală, precum și utilizarea flexibilă a instrumentelor financiare de către administratorii fondurilor. Prin urmare, este necesar să se prevadă că normele de eligibilitate specifice anumitor măsuri nu se aplică instrumentelor financiare. Din același motiv, este, de asemenea, necesar să se prevadă că ajutorul la înființare acordat tinerilor fermieri în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 poate fi furnizat și sub formă de instrumente financiare. Având în vedere modificările menționate, ar trebui să se prevadă că, în cazul în care sprijinul pentru investiții prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 este acordat sub formă de instrumente financiare, investițiile trebuie să contribuie la una sau mai multe priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală.

(5)

Pentru a se reduce sarcina administrativă în ceea ce privește punerea în aplicare a principiului excluderii dublei finanțări în raport cu ecologizarea, statelor membre ar trebui să li se dea posibilitatea de a aplica o deducere medie fixă în cazul tuturor beneficiarilor vizați care desfășoară tipul de operațiune sau de submăsură în cauză.

(6)

În prezent, fermierii sunt expuși la riscuri economice tot mai mari ca urmare a evoluțiilor pieței. Totuși, aceste riscuri economice nu afectează toate sectoarele agricole în mod egal. În consecință, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în cazuri justificate în mod corespunzător, să ajute fermierii prin intermediul unui instrument sectorial de stabilizare a veniturilor, în special pentru sectoarele afectate de o gravă scădere a veniturilor, care ar avea un impact economic semnificativ pentru o anumită zonă rurală, cu condiția ca scăderea veniturilor să depășească un prag de cel puțin 20 %. Pentru a se asigura că instrumentul sectorial de stabilizare a veniturilor este eficace și adaptat la situațiile specifice din statele membre, acestea ar trebui să aibă posibilitatea să stabilească, în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală, veniturile care trebuie luate în considerare în vederea activării instrumentului, într-un mod flexibil. În același timp, și în scopul de a promova utilizarea de către fermieri a asigurării, pragul pentru scăderea producției aplicabil asigurării ar trebui redus la 20 %. În plus, în scopul de a monitoriza cheltuielile efectuate în cadrul instrumentului sectorial de stabilizare a veniturilor și al asigurării, conținutul planului financiar al programului ar trebui adaptat.

(7)

Cerința de raportare specifică pentru măsura de gestionare a riscurilor din 2018 prevăzută la articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 este deja abordată în raportul către Parlamentul European și Consiliu privind monitorizarea și evaluarea politicii agricole comune (PAC), menționat la articolul 110 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (⁶). Prin urmare, la articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 ar trebui să se elimine al doilea paragraf.

(8)

În ceea ce privește fondurile mutuale pentru fermierii din toate sectoarele, se pare că interzicerea oricărei contribuții din fonduri publice la capitalul subscris inițial, prevăzută la articolul 38 alineatul (3) și articolul 39 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, împiedică funcționarea eficientă a respectivelor fonduri. Prin urmare, interdicția respectivă ar trebui să fie eliminată. De asemenea, este oportună extinderea ariilor care pot face obiectul contribuțiilor financiare la fonduri mutuale, astfel încât contribuțiile să poată completa plățile anuale către fonduri, precum și să poată viza capitalul subscris inițial al acestora.

(9)

Sprijinul pentru investițiile de refacere a potențialului de producție în urma unor dezastre naturale și evenimente catastrofale prevăzut la articolul 18 alineatul (1) litera (b) și articolul 24 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se acordă de obicei tuturor solicitanților eligibili. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să fie obligate să definească criterii de selecție pentru operațiunile de refacere. În plus, în cazuri justificate în mod corespunzător, dacă, din cauza naturii operațiunilor, nu este posibil să se definească criteriile de selecție, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a defini metode alternative de selecție.

(10)

Articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 definește ratele maxime ale contribuției Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Pentru a reduce presiunea asupra bugetului național al unor state membre și pentru a accelera investițiile atât de necesare în Cipru, rata maximă a contribuției (100 %) menționată la articolul 59 alineatul (4) litera (f) din regulamentul menționat ar trebui să fie prelungită până la încheierea programului. În plus, o trimitere la rata specifică a contribuției introdusă în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (⁷) pentru noul instrument financiar menționat la articolul 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui menționată la articolul 59 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(11)

În temeiul articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în cazul în care se iau măsuri de urgență ca urmare a unor dezastre naturale, eligibilitatea cheltuielilor legate de modificările programului poate începe de la data producerii dezastrului natural. Această posibilitate de a asigura eligibilitatea cheltuielilor efectuate înainte de prezentarea unei modificări a programului ar trebui extinsă și la alte situații, cum ar fi evenimente catastrofale sau o schimbare semnificativă și bruscă a condițiilor socioeconomice ale statului membru sau ale regiunii.

(12)

În temeiul articolului 60 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în ceea ce privește investițiile în sectorul agricol, sunt eligibile numai cheltuielile efectuate după depunerea unei cereri. Cu toate acestea, în cazul în care investițiile se referă la măsuri de urgență ca urmare a unor dezastre naturale, evenimente catastrofale sau fenomene climatice nefavorabile sau a unei schimbări semnificative și bruște a condițiilor socioeconomice ale statului membru sau ale regiunii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea în programele lor că cheltuielile efectuate după producerea evenimentului sunt eligibile, pentru a asigura reacția lor flexibilă și rapidă la astfel de evenimente. Pentru a oferi un sprijin eficient pentru operațiunile de urgență întreprinse de statele membre ca răspuns la evenimentele care au avut loc în ultimii ani, posibilitatea menționată ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2016.

(13)

Pentru a folosi într-o măsură mai mare opțiunile simplificate în materie de costuri menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, este necesar ca normele specifice FEADR prevăzute la articolul 62 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 să se limiteze la ajutoarele acordate în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b), în ceea ce privește pierderile de venit și costurile de întreținere, precum și cu articolele 28-31, 33 și 34 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(14)

Articolul 74 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 prevede ca statele membre să consulte comitetul de monitorizare a programului de dezvoltare rurală în legătură cu criteriile de selecție în termen de patru luni de la aprobarea programului. Acest lucru creează o obligație indirectă pentru statele membre de a defini toate criteriile de selecție până la data respectivă, chiar și pentru cererile de candidaturi care vor fi lansate ulterior. În vederea reducerii sarcinii administrative inutile, garantând, în același timp, că resursele financiare sunt utilizate în cel mai eficient mod posibil, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a defini criteriile de selecție și de a solicita avizul comitetului de monitorizare în orice moment înainte de publicarea cererilor de candidaturi.

(15)

În vederea creșterii gradului de utilizare a asigurării culturilor, animalelor și plantelor și a fondurilor mutuale și a instrumentului de stabilizare a veniturilor, procentul maxim al sprijinului public inițial ar trebui să înregistreze o creștere de la 65 % la 70 %.

(16)

Disciplina financiară este folosită pentru a se garanta că bugetul pentru Fondul european de garantare agricolă (FEGA) respectă plafoanele anuale respective ale cadrului financiar multianual și pentru a se institui rezerva pentru situații de criză în sectorul agricol. Dat fiind caracterul tehnic al stabilirii ratei de ajustare pentru plățile directe și legăturile sale inerente cu estimările de cheltuieli ale Comisiei prevăzute în proiectul său de buget anual, procedura de stabilire a ratei de ajustare ar trebui simplificată prin autorizarea adoptării acesteia de către Comisie în conformitate cu procedura consultativă.

(17)

Pentru a armoniza normele privind dezangajarea automată prevăzute la articolul 87 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 cu cele de la articolul 38 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, ar trebui adaptată data până la care statele membre trebuie să trimită Comisiei informații cu privire la excepțiile de la dezangajare, menționate la articolul 38 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(18)

În vederea asigurării clarității juridice în ceea ce privește tratamentul recuperărilor rezultate din reducerile temporare efectuate în temeiul articolului 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, acestea din urmă ar trebui incluse pe lista surselor de venituri alocate care figurează la articolul 43 din regulamentul respectiv.

(19)

Din motive de simplificare administrativă, este oportun să se crească de la 150 EUR la 250 EUR pragul sub care statele membre pot decide să nu inițieze procedurile de recuperare a plăților necuvenite, cu condiția ca statul membru să aplice un prag egal sau mai ridicat pentru nerecuperarea datoriilor naționale.

(20)

Este necesar să se garanteze că refuzul sau recuperarea plăților ca urmare a nerespectării normelor privind achizițiile publice reflectă gravitatea acestei nerespectări și este conformă cu principiul proporționalității, astfel cum se specifică, de exemplu, în orientările relevante stabilite de Comisie pentru corecțiile financiare care trebuie aplicate cheltuielilor finanțate de Uniune în cadrul gestiunii partajate pentru nerespectarea acestor norme. În plus, este oportun să se precizeze faptul că o astfel de nerespectare afectează legalitatea și regularitatea operațiunilor doar până la nivelul părții din ajutor care nu este plătită sau retrasă.

(21)

Pentru a reduce sarcina administrativă pentru micii fermieri, ar trebui să se introducă o derogare suplimentară prin care micii fermieri să fie scutiți de la declararea parcelelor pentru care nu se efectuează o cerere de plată.

(22)

Având în vedere dificultățile practice și specifice apărute ca urmare a armonizării termenelor de plată pentru plățile pe suprafață între FEGA și FEADR, perioada de tranziție ar trebui să fie prelungită cu încă un an. Cu toate acestea, în ceea ce privește măsurile de dezvoltare rurală pe suprafață, pentru a menține fluxul de numerar al fermierilor, ar trebui să rămână posibilă plata avansurilor înainte de 16 octombrie.

(23)

Pentru a ține cont de diversitatea sistemelor agricole din întreaga Uniune, este oportun să se permită statelor membre să aibă în vedere aratul, care este relevant pentru aspectele agronomice și de mediu, drept criteriu de utilizat pentru clasificarea pășunilor permanente.

(24)

Anumiți arbuști sau arbori care nu sunt direct păscuți de animale pot totuși să producă hrană pentru animale. Statelor membre ar trebui să li se permită să includă acești arbuști sau arbori în pășunile permanente atunci când iarba și alte plante furajere erbacee rămân predominante, pe întregul lor teritoriu sau pe o parte a acestuia.

(25)

În vederea clarificării clasificării, înainte de 2018, a terenurilor lăsate pârloagă drept terenuri arabile, atunci când au fost astfel cel puțin cinci ani, și pentru a oferi securitate fermierilor în cauză, statele membre ar trebui să poată menține clasificarea ca terenuri arabile în 2018.

(26)

Terenurile bune pentru pășunat, unde iarba și alte plante furajere erbacee nu sunt predominante sau lipsesc cu totul și unde practicile de pășunat nu au un caracter tradițional și nici nu sunt importante pentru conservarea biotopurilor și a habitatelor pot, totuși, să prezinte o valoare relevantă pentru pășunat în anumite zone. Statelor membre ar trebui să li se permită să considere aceste zone drept pășuni permanente pe întregul lor teritoriu sau pe o parte a acestuia.

(27)

Experiența dobândită în primii ani de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (⁸) a arătat că anumite state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață nu au utilizat întregul cuantum al fondurilor disponibile în cadrul plafoanelor bugetare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1089 al Comisiei (⁹). Statele membre care aplică schema de plată de bază au deja posibilitatea, în anumite limite, de a distribui drepturile la plată pentru o valoare mai mare decât cuantumul disponibil pentru schema de plată de bază a acestora în vederea asigurării unei utilizări mai eficiente a fondurilor. Statelor membre care aplică schema de plată unică pe suprafață ar trebui să li se permită, de asemenea, în aceleași limite comune și fără a se aduce atingere respectării plafoanelor nete pentru plățile directe, să calculeze cuantumul necesar cu care poate fi majorat plafonul schemei de plată unică pe suprafață.

(28)

În anumite state membre se utilizează registre naționale fiscale sau de securitate socială în care sunt înregistrați fermierii pentru activitățile lor agricole. Aceste state membre ar trebui să fie în măsură să excludă de la eligibilitatea pentru plăți directe fermierii care nu sunt înregistrați corespunzător.

(29)

Întrucât experiența dobândită în trecut a indicat că sprijinul a fost, în unele cazuri, acordat unor persoane fizice sau juridice al căror scop comercial nu era deloc, sau era doar puțin orientat către realizarea unei activități agricole, Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a introdus clauza privind fermierii activi. În temeiul acesteia, statele membre trebuie să nu acorde plăți directe anumitor persoane, decât dacă acestea pot dovedi că activitatea lor agricolă nu este secundară. Cu toate acestea, experiența ulterioară arată că punerea în aplicare a celor trei criterii care trebuie îndeplinite de solicitanți pentru a fi considerați fermieri activi, enumerate la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, s-a dovedit a fi dificilă pentru multe state membre. Pentru a reduce sarcina administrativă asociată punerii în aplicare a celor trei criterii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide ca doar unul sau două dintre ele să fie puse la dispoziție pentru a demonstra faptul că o persoană este un fermier activ.

(30)

În plus, experiența unor state membre arată că dificultățile și costurile administrative ale punerii în aplicare a elementelor referitoare la lista activităților sau întreprinderilor, astfel cum figurează la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, au depășit avantajul reprezentat de excluderea unui număr foarte limitat de beneficiari inactivi din schemele de sprijin direct. Atunci când un stat membru consideră că se află în această situație, ar trebui să aibă posibilitatea să înceteze aplicarea articolului 9 din regulamentul menționat în ceea ce privește lista activităților sau întreprinderilor.

(31)

Este oportun să se precizeze în mod clar faptul că articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre ca, anual, să își revizuiască deciziile privind reducerea părții din plata de bază de acordat fermierilor care depășește 150 000 EUR, cu condiția ca o astfel de revizuire să nu conducă la o reducere a cuantumurilor disponibile pentru dezvoltarea rurală.

(32)

Pentru a permite statelor membre să adapteze sprijinul acordat în cadrul PAC la nevoile lor specifice, acestea ar trebui să dispună de oportunități adecvate să își revizuiască decizia privind transferul de fonduri din plafonul lor pentru plăți directe către programele de dezvoltare rurală și viceversa. Prin urmare, ar trebui să li se acorde posibilitatea să își revizuiască decizia, de asemenea, începând cu anul calendaristic 2019, cu condiția ca orice astfel de decizie să nu genereze o reducere a cuantumurilor destinate dezvoltării rurale.

(33)

Pe lângă utilizarea unei reduceri lineare a valorii drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază pentru a realimenta rezervele naționale sau regionale pentru a facilita participarea la schema de sprijin a tinerilor fermieri și a fermierilor care își încep activitatea agricolă, statelor membre ar trebui, de asemenea, să li se permită să utilizeze același mecanism pentru a finanța măsurile luate cu scopul de a preveni abandonarea terenurilor și de a compensa fermierii pentru anumite dezavantaje.

(34)

Pentru a simplifica și a îmbunătăți coerența între normele aplicabile măsurilor de ecologizare, exceptarea de la obligația referitoare la zonele de interes ecologic aplicabilă exploatațiilor în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este cultivat cu culturi de leguminoase exclusiv sau în combinație cu iarbă sau alte plante furajere erbacee sau cu teren lăsat pârloagă, în conformitate cu articolul 46 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui să fie extinsă la obligația de diversificare a culturilor.

(35)

Pentru a asigura coerența în privința modului în care mai multe tipuri de culturi sunt evaluate, datorită ponderii lor substanțiale din anumite suprafețe, în raport cu cerința privind diversificarea culturilor, flexibilitatea în ceea ce privește aplicarea normelor de diversificare a culturilor, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui să fie extinsă pentru a include cultivarea de culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură.

(36)

Pentru a simplifica actualele derogări de la obligația de diversificare a culturilor, prevăzută la articolul 44 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, aplicabilă terenurilor utilizate preponderent pentru producția de iarbă sau alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea de culturi de leguminoase sau cultivarea de culturi aflate sub apă sau care sunt predominant terenuri lăsate pârloagă sau pășuni permanente, și în vederea asigurării unui tratament egal pentru toți fermierii cu aceleași proporții de utilizare a terenurilor, limita superioară de 30 de hectare de teren arabil ar trebui să nu mai fie aplicabilă.

(37)

Pentru a ține cont de specificitatea sa agronomică, Triticum spelta ar trebui să fie considerată o cultură distinctă în sensul articolului 44 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(38)

Pentru a simplifica actualele derogări de la obligația privind zona de interes ecologic prevăzută la articolul 46 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, aplicabilă terenurilor utilizate preponderent pentru producția de iarbă sau alte plante furajere erbacee sau pentru cultivarea de culturi de leguminoase sau cultivarea de culturi aflate sub apă sau care sunt predominant terenuri lăsate pârloagă sau pășuni permanente, limita superioară de 30 de hectare de teren arabil ar trebui să nu mai fie aplicabilă.

(39)

Având în vedere potențialele beneficii ecologice indirecte pentru biodiversitate pe care le pot avea anumite culturi permanente, lista tipurilor de zone de interes ecologic prevăzută la articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar trebui să fie extinsă pentru a include Miscanthus și Silphium perfoliatum. Având în vedere că tipul de vegetație poate avea un efect pozitiv asupra contribuției la biodiversitate a terenurilor lăsate pârloagă, terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere ar trebui să fie recunoscute ca tip distinct de zonă de interes ecologic. În consecință, ar trebui stabiliți factori de ponderare pentru Miscanthus, Silphium perfoliatum și terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere. Factorii de ponderare ar trebui stabiliți în așa fel încât să reflecte gradele diferite de importanță pentru biodiversitate. Introducerea unor tipuri suplimentare de zone de interes ecologic impune adaptarea actualilor factori de ponderare pentru zonele cu culturi fixatoare de azot și pentru zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție, astfel încât să reflecte noul echilibru între toate tipurile de zone de interes ecologic.

(40)

Experiența dobândită în cadrul aplicării schemei de sprijin pentru tinerii fermieri în temeiul articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a arătat că, în unele cazuri, tinerii fermieri nu pot beneficia de sprijin pentru perioada completă de cinci ani. Cu toate că acest sprijin rămâne axat pe noile activități economice desfășurate de tineri care își încep activitățile agricole, statele membre ar trebui să faciliteze accesul tinerilor fermieri la perioada completă de cinci ani de plată pentru tinerii fermieri și în cazurile în care aceștia nu au solicitat sprijin imediat după înființare.

(41)

Unele state membre au constatat că plățile acordate tinerilor fermieri în temeiul articolului 50 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu sunt suficiente pentru a reacționa adecvat la dificultățile financiare legate de stabilirea inițială și adaptarea structurală a exploatațiilor agricole înființate de tinerii fermieri. Pentru a spori perspectivele de participare a tinerilor fermieri la activitățile agricole, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să majoreze procentajul aplicat pentru calcularea cuantumului plății pentru tinerii fermieri, în intervalul cuprins între 25 % și 50 % și indiferent de metoda de calcul aplicată. O astfel de decizie nu ar trebui să aducă atingere limitei de 2 % din plafonul lor național pentru plăți directe pentru finanțarea plății pentru tinerii fermieri.

(42)

Pentru a clarifica mai bine responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește caracterul de limitare a producției al sprijinului cuplat facultativ, este oportună reformularea articolului 52 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Întrucât reformularea reflectă practica actuală începând cu 1 ianuarie 2015 cu privire la dispozițiile în cauză, este oportun ca aceasta să se aplice începând cu anul de cerere 2015.

(43)

Pentru a asigura un nivel optim de coerență între schemele Uniunii care vizează sectoare care, în anumiți ani, sunt marcate de dezechilibre structurale de pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate care să permită statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului cuplat facultativ până în 2020 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat un astfel de sprijin într-o perioadă de referință din trecut.

(44)

Pentru a spori flexibilitatea în ceea ce privește sprijinul cuplat facultativ, ar trebui permisă revizuirea anuală de către statele membre a deciziilor lor de sprijin începând cu anul de cerere 2019.

(45)

Unul dintre principalele obstacole în calea înființării de organizații de producători, în special în statele membre care au rămas în urmă în ceea ce privește gradul de organizare, pare a fi lipsa de încredere reciprocă și experiențele din trecut. În acest context, oferirea de îndrumare, care constă în faptul că organizațiile de producători care funcționează arată calea de urmat altor organizații de producători, grupuri de producători sau producători individuali de fructe și legume, ar putea elimina acest obstacol și ar trebui, prin urmare, să fie inclusă printre obiectivele organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor.

(46)

În plus față de retragerile de pe piață în vederea distribuirii gratuite, este, de asemenea, oportun să se asigure sprijin financiar pentru acțiunile de îndrumare profesională pentru a încuraja producătorii să înființeze organizații care respectă criteriile pentru a fi recunoscute, cu scopul de a beneficia de finanțare integrală din partea Uniunii în cadrul programelor operaționale ale organizațiilor de producători existente.

(47)

Măsurile de prevenire și gestionare a crizelor ar trebui extinse pentru a include realimentarea fondurilor mutuale care, fiind instrumente noi, ar putea contribui la combaterea crizelor, precum și activități de promovare și comunicare în vederea diversificării și consolidării piețelor fructelor și legumelor.

(48)

Pentru a simplifica procedura actuală care constă, într-o primă etapă, în autorizarea statelor membre să acorde asistență financiară națională suplimentară organizațiilor de producători în regiuni ale Uniunii în care gradul de organizare este deosebit de scăzut și, într-o a doua etapă, în rambursarea unei părți din asistența financiară națională dacă sunt respectate și alte condiții, ar trebui să se instituie un sistem nou pentru statele membre în care gradul de organizare este mult sub media Uniunii. Pentru a se asigura o tranziție fără probleme de la procedura actuală către noul sistem ar trebui să se asigure o perioadă de tranziție de un an. Prin urmare, noul sistem ar trebui să devină aplicabil de la 1 ianuarie 2019.

(49)

Pentru a asigura protecția distilatului de vin cu indicație geografică împotriva riscurilor de însușire frauduloasă a reputației, statele membre ar trebui să fie autorizate să aplice regulile de autorizare pentru plantări de viță-de-vie potrivite pentru obținerea vinurilor cu o indicație geografică și în cazul vinurilor potrivite pentru producția de distilat de vin cu indicație geografică.

(50)

Utilizarea contractelor în sectorul laptelui și al produselor lactate poate contribui la consolidarea responsabilității operatorilor și la o mai mare sensibilizare a acestora cu privire la necesitatea de a se ține cont într-o mai mare măsură de semnalele pieței, de a îmbunătăți repartiția prețurilor și de a adapta oferta la cerere, precum și la evitarea anumitor practici comerciale neloiale. Pentru a stimula utilizarea unor astfel de contracte în sectorul laptelui și al produselor lactate, precum și în alte sectoare, producătorii, organizațiile de producători sau asociațiile organizațiilor de producători ar trebui să aibă dreptul să ceară un contract scris, chiar dacă statul membru în cauză nu a prevăzut obligativitatea utilizării unor astfel de contracte.

(51)

Cu toate că părțile la un contract pentru livrarea de lapte crud sunt libere să negocieze elementele unor astfel de contracte, statelor membre care prevăd obligativitatea utilizării contractelor li s-a acordat posibilitatea să impună anumite clauze contractuale, în special în ceea ce privește durata minimă a acestora. Pentru a permite părților să obțină claritate contractuală cu privire la cantitățile furnizate și prețuri, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, de asemenea, să impună părților obligația de a conveni asupra raportului dintre o cantitate livrată și prețul plătit pentru respectiva livrare.

(52)

Organizațiile de producători și asociațiile acestora pot juca un rol util în concentrarea ofertei, ameliorarea comercializării, planificarea și adaptarea producției la cerere, optimizarea costurilor de producție și stabilizarea prețurilor de producție, efectuarea de cercetări, promovarea bunelor practici și furnizarea de asistență tehnică, gestionarea produselor secundare și a instrumentelor de gestionare a riscurilor disponibile pentru membrii lor, contribuind astfel la consolidarea poziției de negociere a producătorilor în lanțul alimentar. Prin urmare, activitățile lor, inclusiv negocierile contractuale pentru furnizarea de produse agricole de către astfel de organizații de producători și asociații ale acestora la concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor membrilor lor, contribuie la îndeplinirea obiectivelor PAC prevăzute la articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), întrucât consolidează poziția fermierilor în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare și pot contribui la o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare. Reforma PAC în 2013 a consolidat rolul organizațiilor de producători. Prin derogare de la articolul 101 din TFUE, posibilitatea de a desfășura activități cum ar fi planificarea producției, optimizarea costurilor, introducerea pe piață a produselor membrilor producători și desfășurarea de negocieri contractuale, ar trebui să fie reglementată în mod expres ca drept al organizațiilor de producători recunoscute din toate sectoarele pentru care Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (¹⁰) stabilește o organizare comună a piețelor. Respectiva derogare ar trebui să se refere numai la organizațiile de producători care desfășoară efectiv o activitate care vizează integrarea economică și care concentrează oferta și introduc pe piață produse ale membrilor lor. Cu toate acestea, pe lângă aplicarea articolului 102 din TFUE la astfel de organizații de producători, ar trebui instituite garanții pentru a asigura că astfel de activități nu exclud concurența și nu pun în pericol îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE. Autoritățile de concurență ar trebui să aibă dreptul de a interveni în astfel de situații și de a decide dacă, în viitor, astfel de activități ar trebui modificate, ar trebui să înceteze sau nu ar trebui să aibă loc deloc. Până la adoptarea deciziei autorității de concurență, activitățile desfășurate de organizațiile de producători ar trebui să fie considerate legale. Asociațiile organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui să se poată baza, pentru activitățile pe care le desfășoară ele însele, pe derogarea menționată, în aceeași măsură și în aceleași condiții ca și organizațiile de producători.

(53)

Organizațiile de producători sunt recunoscute într-un anumit sector menționat la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, întrucât organizațiile de producători își pot desfășura activitatea în mai multe sectoare și pentru a se evita sarcina administrativă ca urmare a obligației acestora de a crea mai multe organizații de producători în scopuri de recunoaștere, ar trebui să fie posibil ca o organizație de producători să poată obține mai mult de o recunoaștere. Cu toate acestea, în asemenea cazuri organizația de producători în cauză ar trebui să îndeplinească condițiile de recunoaștere pentru fiecare sector în cauză.

(54)

Ținând seama de rolul pe care organizațiile interprofesionale îl pot juca pentru mai buna funcționare a lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, lista posibilelor obiective pe care aceste organizații interprofesionale le pot urmări ar trebui extinsă pentru a include, de asemenea, măsuri menite să prevină și să gestioneze riscurile legate de sănătatea animalelor, protecția plantelor și mediul înconjurător.

(55)

Organizațiile interprofesionale sunt recunoscute într-un anumit sector menționat la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cu toate acestea, întrucât organizațiile interprofesionale își pot desfășura activitatea în mai multe sectoare, și pentru a se evita sarcina administrativă ca urmare a obligației acestora de a crea mai multe organizații interprofesionale în scopuri de recunoaștere, ar trebui să fie posibil ca o organizație interprofesională să poată obține mai mult de o recunoaștere. Cu toate acestea, în asemenea cazuri organizația interprofesională în cauză ar trebui să îndeplinească condițiile de recunoaștere pentru fiecare sector în cauză.

(56)

Pentru a facilita o mai bună transmitere a semnalelor pieței și a consolida legăturile dintre prețurile de producție și valoarea adăugată de-a lungul lanțului de aprovizionare, fermierii, inclusiv asociațiile fermierilor, ar trebui să aibă posibilitatea să convină cu primul lor cumpărător cu privire la clauzele de repartizare a valorii, inclusiv în ceea ce privește câștigurile și pierderile de pe piață. Întrucât pot juca un rol important în facilitarea dialogului între operatorii din lanțul de aprovizionare și în promovarea celor mai bune practici și a transparenței pieței, organizațiile interprofesionale ar trebui să aibă posibilitatea să stabilească clauze standard de repartizare a valorii. Cu toate acestea, utilizarea clauzelor de repartizare a valorii de către fermieri, asociații ale fermierilor și primul lor cumpărător ar trebui să rămână facultativă.

(57)

Experiența dobândită în contextul aplicării articolului 188 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a dovedit că necesitatea de a adopta acte de punere în aplicare pentru gestionarea proceselor matematice simple legate de modul în care sunt alocate cotele este anevoioasă și consumă multe resurse, fără a oferi vreun avantaj specific legat de o astfel de abordare. Comisia nu are, de fapt, nicio marjă de apreciere în acest context, având în vedere că formula corespunzătoare este deja stabilită prin articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei (¹¹). În scopul reducerii sarcinii administrative aferente și al raționalizării procedurii, ar trebui să se prevadă publicarea de către Comisie a rezultatelor alocării contingentelor tarifare, prin intermediul unui site web corespunzător. În plus, ar trebui inclusă o dispoziție specifică care să prevadă faptul că statele membre nu ar trebui să elibereze licențe decât în urma publicării rezultatelor alocării de către Comisie.

(58)

Pentru a asigura utilizarea eficace de către organizațiile de fermieri sau de producători sau de către asociațiile acestora a articolului 209 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui introdusă posibilitatea de a solicita avizul Comisiei cu privire la compatibilitatea acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale organizațiilor de fermieri sau de producători sau a asociațiilor acestora cu obiectivele prevăzute în articolului 39 din TFUE.

(59)

Pentru a asigura faptul că dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care permit acordurilor și deciziilor colective să stabilizeze temporar sectoarele vizate în perioadele de dezechilibre grave de pe piețe pot fi puse în aplicare într-un mod eficace și în timp util, posibilitățile unor astfel de acțiuni colective ar trebui să fie extinse la fermieri și asociații ale fermierilor. În plus, astfel de măsuri temporare nu ar trebui să mai fie autorizate ca măsuri de ultimă instanță, în schimb ar putea veni în completarea acțiunii Uniunii în cadrul intervenției publice, al depozitării private și al măsurilor excepționale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(60)

Întrucât este oportun să se continue ajutorul acordat sectorului laptelui și al produselor lactate în procesul său de tranziție ca urmare a eliminării sistemului de cote și să fie încurajat să reacționeze mai eficient la fluctuațiile prețurilor și ale pieței, dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care consolidează relațiile contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate nu ar trebui să mai aibă o dată finală.

(61)

Piețele agricole ar trebui să fie transparente, iar informațiile cu privire la prețuri ar trebui să fie accesibile și utile pentru toate părțile implicate.

(62)

Experiența dobândită în contextul aplicării anexei VIII partea II secțiunea A la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a dovedit că necesitatea de a adopta acte de punere în aplicare pentru aprobarea unor creșteri limitate ale limitelor de îmbogățire a vinurilor, având o natură tehnică și necontroversată, este anevoioasă și consumă multe resurse, fără a oferi vreun avantaj specific legat de o astfel de abordare. În scopul reducerii sarcinii administrative aferente și al raționalizării procedurii, ar trebui să se prevadă că statele membre care decid să utilizeze respectiva derogare trebuie să informeze Comisia cu privire la orice astfel de decizie.