(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” a examinat posibilele provocări, obiectivele și orientările pentru politica agricolă comună („PAC”) după 2013. În lumina dezbaterilor pe marginea comunicării respective, PAC ar trebui reformată începând cu 1 ianuarie 2014. Respectiva reformă ar trebui să cuprindă toate instrumentele principale ale PAC, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului (²). Experiența dobândită în urma punerii în aplicare a regulamentului menționat arată că anumite elemente ale mecanismului de finanțare și monitorizare trebuie ajustate. Având în vedere amploarea reformei, este oportun ca Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 să fie abrogat și înlocuit cu un text nou. De asemenea, reforma ar trebui să armonizeze, să raționalizeze și să simplifice dispozițiile acestuia, atât cât este posibil.

(2)

În vederea completării sau modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, obligațiile agențiilor de plăți în ceea ce privește intervenția publică, precum și normele privind conținutul responsabilităților de gestionare și control ale agențiilor respective, măsurile care urmează a fi finanțate din bugetul general al Uniunii Europene (denumit în continuare „bugetul Uniunii”) în cadrul intervenției publice și evaluarea operațiunilor legate de intervenția publică. Delegarea respectivă ar trebui să includă, de asemenea, derogările de la caracterul neeligibil al plăților efectuate de agențiile de plăți beneficiarilor înaintea primei date de plată posibile sau după ultima dată de plată posibilă și compensarea între cheltuieli și venituri în cadrul Fondului European de Garantare Agricolă („FEGA”) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală („FEADR”). În plus, delegarea respectivă ar trebui să includă metodele aplicabile angajamentelor și plății cuantumurilor dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului financiar sau dacă suma totală a angajamentelor programate depășește pragul stabilit la articolul 170 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (³).

Totodată, delegarea respectivă ar trebui să includă amânarea plăților lunare efectuate de Comisie către statele membre în ceea ce privește cheltuielile în cadrul FEGA și condițiile de reglementare a reducerii sau suspendării de către Comisie a plăților intermediare către statele membre în cadrul FEADR. Delegarea respectivă ar trebui să includă și suspendarea plăților lunare sau a plăților intermediare în cazul cărora nu au fost trimise la timp informațiile statistice relevante, obligațiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în ceea ce privește controalele, criteriile și metodologia pentru aplicarea corecțiilor în contextul procedurii de verificare și închidere a conturilor și recuperarea datoriilor. Delegarea respectivă ar trebui, de asemenea, să includă cerințele în materie de proceduri vamale, retragerea ajutorului și sancțiunile în cazul neîndeplinirii condițiilor de eligibilitate și angajamentele sau alte obligații care decurg din aplicarea legislației agricole sectoriale. Delegarea respectivă ar trebui să includă și măsurile de piață pentru care Comisia poate suspenda plățile lunare, normele referitoare la garanții, la funcționarea sistemului integrat de administrare și control, precum și măsurile excluse din controlul tranzacțiilor. Delegarea respectivă ar trebui, de asemenea, să includă modificarea sumei încasărilor sau redevențelor sub care documentele comerciale ale întreprinderilor nu ar trebui să facă în mod normal obiectul controlului în temeiul prezentului regulament, sancțiunile aplicate în cadrul ecocondiționalității, cerințele de control în sectorul vitivinicol, normele referitoare la întreținerea pășunilor permanente. În final, delegarea respectivă ar trebui să includă normele referitoare la faptul generator și cursul de schimb pe care trebuie să îl utilizeze statele membre care nu folosesc moneda euro, măsuri pentru a garanta aplicarea dreptului Uniunii dacă există posibilitatea ca această aplicare să fie periclitată de practici monetare excepționale legate de moneda națională, în ceea ce privește conținutul cadrului comun de monitorizare și de evaluare a măsurilor adoptate în cadrul PAC și în ceea ce privește măsurile tranzitorii.

Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(3)

PAC constă în diverse măsuri, unele dintre acestea vizând dezvoltarea rurală. Este important să se prevadă finanțarea acelor măsuri, pentru a se contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC. Deoarece măsurile respective au anumite elemente în comun și totodată diferă în privința anumitor aspecte, dispozițiile privind finanțarea lor ar trebui să fie reglementată în cadrul unui set unic de dispoziții. După caz, dispozițiile respective ar trebui să permită o abordare diferită. Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 a instituit două fonduri europene pentru agricultură, și anume FEGA și FEADR (denumite în continuare „Fondurile”). Aceste Fonduri ar trebui menținute.

(4)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia ar trebui să se aplice măsurilor stabilite de prezentul regulament. În special, prezentul regulament stabilește dispoziții referitoare la gestiunea partajată cu statele membre pe baza principiilor bunei gestiuni financiare, transparenței și nediscriminării, precum și dispoziții privind funcționarea organismelor acreditate, principiile bugetare, dispoziții care ar trebui respectate în cadrul prezentului regulament.

(5)

Pentru a asigura coerența dintre practicile statelor membre și aplicarea armonizată a clauzei de forță majoră de către statele membre, prezentul regulament ar trebui să prevadă, după caz, derogări în cazuri de forță majoră și în circumstanțe excepționale, precum și o listă neexhaustivă de cazuri posibile de forță majoră și de circumstanțe excepționale care trebuie recunoscute de autoritățile naționale competente. Autoritățile respective ar trebui să ia decizii cu privire la cazurile de forță majoră sau la circumstanțele excepționale de la caz la caz, pe baza dovezilor relevante, și aplicând conceptul de forță majoră în contextul dreptului Uniunii în domeniul agricol, inclusiv în lumina jurisprudenței Curții de Justiție.

(6)

Bugetul Uniunii ar trebui să finanțeze cheltuielile PAC, inclusiv cheltuielile aferente dezvoltării rurale, prin Fonduri, fie direct, fie în contextul gestiunii partajate cu statele membre. Ar trebui specificate tipurile de măsuri care pot fi finanțate prin intermediul fondurilor.

(7)

Ar trebui prevăzute dispoziții în ceea ce privește acreditarea agențiilor de plăți de către statele membre, stabilirea procedurilor de obținere a declarațiilor de gestiune și de obținere a certificării sistemelor de gestiune si monitorizare, precum și certificarea conturilor anuale de către organisme independente. În plus, pentru a se asigura transparența controalelor naționale, în special în ceea ce privește procedurile de autorizare, validare și plată, precum și pentru a se reduce sarcina administrativă și de audit pentru Comisie și pentru statele membre în cazurile în care este necesară acreditarea fiecărei agenții de plăți în parte, ar trebui restrâns numărul autorităților și organismelor cărora le sunt delegate respectivele responsabilități, respectându-se sistemul constituțional al fiecărui stat membru. Pentru evitarea costurilor de reorganizare inutile, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a menține agențiile de plăți care au fost acreditate înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament.

(8)

În cazul în care un stat membru acreditează mai multe agenții de plăți, este important să se desemneze un singur organism public de coordonare care să asigure consecvența în privința gestionării fondurilor, să stabilească o legătură între Comisie și diversele agenții de plăți acreditate și să se asigure că informațiile solicitate de Comisie referitoare la operațiunile mai multor agenții de plăți sunt puse foarte repede la dispoziția Comisiei. De asemenea, organismul public de coordonare ar trebui să întreprindă și să coordoneze acțiuni în vederea soluționării eventualelor deficiențe obișnuite și să informeze Comisia în legătură cu măsurile ulterioare. Totodată, organismul respectiv ar trebui să promoveze și, dacă este posibil, să asigure aplicarea omogenă a normelor și a standardelor comune.

(9)

Numai prin implicarea agențiilor de plăți care au fost acreditate de statele membre se oferă o garanție satisfăcătoare în ceea ce privește efectuarea controalelor necesare înainte ca ajutoarele din partea Uniunii să le fie acordate beneficiarilor. Prin urmare, ar trebui să se prevadă în mod explicit în prezentul regulament că din bugetul Uniunii pot fi rambursate doar cheltuielile efectuate de agențiile de plăți acreditate.

(10)

Pentru a ajuta beneficiarii să conștientizeze în mai mare măsură legătura dintre practicile agricole și gestionarea exploatațiilor, pe de o parte, și standardele legate de mediu, schimbările climatice, bunele condiții agricole ale terenurilor, siguranța alimentară, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor, pe de altă parte, este necesar ca statele membre să instituie un sistem cuprinzător de consiliere agricolă care să ofere consiliere beneficiarilor. Sistemul de consiliere agricolă respectiv nu ar trebui, în niciun caz, să afecteze obligația și responsabilitatea beneficiarilor de a respecta standardele respective. De asemenea, statele membre ar trebui să asigure o separare clară între consiliere și controale.

(11)

Sistemul de consiliere agricolă ar trebui să cuprindă cel puțin obligațiile la nivelul exploatației agricole rezultate din cerințele și standardele în materie de ecocondiționalitate. De asemenea, sistemul ar trebui să cuprindă cerințele necesar a fi respectate în privința practicilor agricole benefice pentru climă și mediu și întreținerii suprafeței agricole în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (⁴), precum și măsurile de la nivelul exploatației agricole prevăzute de programele de dezvoltare rurală care vizează modernizarea exploatațiilor agricole, consolidarea competitivității, integrarea sectorială, inovarea, orientarea către piață și promovarea antreprenoriatului.

De asemenea, sistemul ar trebui să reglementeze, de asemenea, cerințele impuse beneficiarilor de către statele membre în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor specifice ale Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (⁵) și în vederea punerii în aplicare a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (⁶), în special cerințele privind respectarea principiilor generale ale gestionării integrate a dăunătorilor menționată la articolul 14 din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (⁷).

(12)

Intrarea beneficiarilor în sistemul de consiliere agricolă ar trebui să fie pe bază de voluntariat. Ar trebui să li se permită tuturor beneficiarilor să participe la sistem, inclusiv fermierilor care nu primesc sprijin în cadrul PAC. Totuși, ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească criterii de prioritate. Având în vedere natura sistemului, este oportun ca informațiile obținute în cursul activității de consiliere să fie tratate în mod confidențial, cu excepția cazurilor de încălcare gravă a dreptului Uniunii sau a celui național. Pentru a se asigura eficiența sistemului, consilierii trebuie să fie calificați în mod corespunzător și să beneficieze de formare periodică.

(13)

Resursele financiare necesare pentru a acoperi cheltuielile efectuate de agențiile de plăți acreditate în ceea ce privește FEGA ar trebui puse la dispoziția statelor membre de către Comisie sub forma unor rambursări pentru cheltuielile contabilizate efectuate de agențiile respective. Până la momentul plății acestor rambursări, sub forma unor plăți lunare, resursele financiare urmează să fie mobilizate de statele membre în funcție de nevoile agențiilor de plăți acreditate. Costurile administrative și costurile cu personalul ale statelor membre și beneficiarii implicați în punerea în aplicare a PAC ar trebui să suportate de către aceștia.

(14)

Utilizarea sistemului agrometeorologic, precum și achiziționarea și îmbunătățirea imaginilor prin satelit ar trebui să ofere Comisiei, în special, o modalitate de a gestiona piețele agricole, de a facilita monitorizarea cheltuielilor agricole și de a monitoriza resursele agricole pe termen mediu și lung. De asemenea, având în vedere experiența acumulată prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 165/94 al Consiliului (⁸), unele dintre dispozițiile acestuia ar trebui să fie incluse în prezentul regulament, și, în consecință, Regulamentul (CE) nr. 165/94 ar trebui să fie abrogat.

(15)

În contextul respectării disciplinei bugetare, este necesară definirea plafonului anual al cheltuielilor finanțate de FEGA, ținând cont de cuantumurile maxime stabilite pentru fondul respectiv în cadrul financiar multianual prevăzut de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (⁹).

(16)

De asemenea, disciplina bugetară impune respectarea plafonului anual al cheltuielilor finanțate de FEGA în toate situațiile și în toate etapele procedurii bugetare și ale execuției bugetului. Prin urmare, este necesar ca plafonul național pentru plățile directe per stat membru stabilit de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 să fie considerat ca plafon financiar pentru plăți directe în cazul statului membru respectiv și ca rambursarea plăților respective să respecte acest plafon financiar. Mai mult, disciplina bugetară impune ca toate actele Uniunii în domeniul PAC care sunt propuse de Comisie sau care sunt adoptate de Uniune sau de Comisie și care sunt finanțate de FEGA să se încadreze în plafonul anual pentru cheltuielile finanțate din acest fond.

(17)

Pentru a se garanta încadrarea în plafoanele anuale a sumelor alocate finanțării PAC, ar trebui menținut mecanismul financiar menționat în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (¹⁰) prin care se ajustează nivelul sprijinului direct. În cazul în care Parlamentul European și Consiliul nu stabilesc ajustările respective până la data de 30 iunie a anului calendaristic pentru care se aplică, Comisia ar trebui autorizată să stabilească ajustările respective.

(18)

În vederea sprijinirii sectorului agricol în cazul unor crize majore care afectează producția sau distribuția agricolă, la începutul fiecărui an ar trebui stabilită o rezervă pentru situațiile de criză prin aplicarea unei reduceri la plățile directe prin intermediul mecanismului de disciplină financiară.

(19)

Articolul 169 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 prevede faptul că creditele neangajate referitoare la acțiunile menționate la articolul 4 alineatul (1) din prezentul regulament se pot reporta numai pentru exercițiul financiar următor și că această reportare poate genera o plată suplimentară numai către beneficiarii finali care au făcut obiectul, în cursul exercițiului financiar anterior, al unei ajustări a plăților directe menționate la articolul 25 din prezentul regulament. Prin urmare, în cazul în care creditele sunt astfel reportate pentru exercițiul financiar următor, administrațiile naționale ar trebui să efectueze plăți către două grupuri de beneficiari de plăți directe într-un exercițiu financiar: rambursarea, din cuantumul neutilizat din cadrul mecanismului de disciplină financiară care a fost reportat, către fermierii care au făcut obiectul disciplinei financiare în cursul exercițiului financiar precedent, pe de o parte, și efectuarea plăților directe în cursul exercițiului financiar N către fermierii care le-au solicitat, pe de altă parte. Pentru evitarea unei sarcini administrative excesive pentru administrațiile naționale, ar trebui prevăzută o derogare de la articolul 169 alineatul (3) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 care să permită administrațiilor naționale să ramburseze cuantumul reportat pentru exercițiul financiar N fermierilor care fac obiectul disciplinei financiare în anul N, în locul fermierilor care fac obiectul disciplinei financiare în anul N-1.

(20)

Măsurile luate pentru a determina contribuția financiară din Fonduri în ceea ce privește calcularea plafoanelor financiare nu aduc atingere competențelor autorității bugetare desemnate prin TFUE. Prin urmare, măsurile respective ar trebui să se bazeze pe cuantumurile de referință fixate în conformitate cu Acordul Interinstituțional din 19 noiembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013.

(21)

Disciplina bugetară impune, de asemenea, o examinare permanentă a situației bugetare pe termen mediu. Prin urmare, atunci când prezintă proiectul de buget pentru un anumit an, Comisia ar trebui să își prezinte previziunile și analizele în fața Parlamentului European și a Consiliului și să propună legiuitorului, dacă este necesar, măsurile potrivite. În plus, Comisia ar trebui în permanență să facă uz deplin de competențele sale de gestionare pentru a asigura respectarea plafonului anual și, dacă este necesar, să propună fie Parlamentului European și Consiliului, fie Consiliului măsurile potrivite pentru redresarea situației bugetare. Dacă, la sfârșitul unui exercițiu bugetar, plafonul anual nu poate fi respectat din cauza rambursărilor solicitate de statele membre, Comisia ar trebui să poată să ia masuri care să permită distribuirea provizorie a bugetului disponibil între statele membre, proporțional cu solicitările lor de rambursări încă neplătite, precum și măsuri care să asigure respectarea plafonului stabilit pentru anul respectiv. Plățile pentru anul respectiv ar trebui incluse în exercițiul bugetar următor, iar cuantumul total al finanțării din partea Uniunii per stat membru precum și compensarea între statele membre ar trebui stabilite definitiv, pentru a se asigura respectarea cuantumului stabilit.

(22)

În cursul execuției bugetare, Comisia ar trebui să opereze un sistem lunar de avertizare timpurie și de monitorizare în ceea ce privește plățile pentru agricultură, astfel încât, dacă există riscul depășirii plafonului anual, Comisia să poată lua cât mai repede măsurile adecvate, în temeiul competențelor de gestionare de care dispune și, dacă măsurile respective se dovedesc a fi insuficiente, să propună alte măsuri. Un raport periodic al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu ar trebui să compare evoluția cheltuielilor efectuate în raport cu estimările până la momentul respectiv și să ofere o evaluare, conform previziunilor, a execuției bugetare pentru restul exercițiului bugetar.

(23)

Rata de schimb folosită de Comisie în elaborarea documentelor bugetare ar trebui să reflecte cele mai recente informații disponibile, ținând seama de diferența de timp dintre momentul redactării și cel al depunerii documentelor.

(24)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (¹¹) prevede norme aplicabile sprijinului financiar din fondurile la care se referă regulamentul menționat, inclusiv FEADR. Normele respective acoperă eligibilitatea cheltuielilor, gestiunea financiară, precum și sistemele de gestionare și control. În ceea ce privește gestiunea financiară a FEADR, din motive de claritate juridică și de coerență între Fondurile care fac obiectul prezentului regulament, ar trebui să se facă referire la dispozițiile relevante privind angajamentele bugetare, termenele de plată și dezangajarea prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(25)

Programele de dezvoltare rurală sunt finanțate din bugetul Uniunii pe baza angajamentelor efectuate în tranșe anuale. Statele membre ar trebui să poată utiliza fondurile Uniunii de îndată ce demarează programele. Prin urmare, este necesar un sistem de prefinanțare restricționat în mod adecvat pentru a asigura un flux constant al fondurilor, astfel încât plățile către beneficiarii din cadrul programelor să fie efectuate la momentul potrivit.

(26)

În afara prefinanțării, este necesar să se facă o distincție între plățile efectuate de Comisie agențiilor de plăți acreditate, plăți intermediare și plata soldurilor și să se stabilească norme detaliate referitoare la efectuarea acestor plăți. Regula dezangajării automate ar trebui să contribuie la accelerarea derulării programelor și la o bună gestiune financiară. Normele privind cadrele naționale ale statelor membre care au optat pentru programe regionale, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (¹²), oferă totodată statelor membre un instrument pentru asigurarea execuției și a bunei gestiuni financiare.

(27)

Ajutoarele din partea Uniunii ar trebui plătite la timp către beneficiari, astfel încât aceștia să le poată folosi eficient. Nerespectarea de către statele membre a termenelor de efectuare a plăților stabilite în dreptul Uniunii ar putea crea dificultăți serioase pentru beneficiari și periclita anualitatea bugetului Uniunii. Prin urmare, cheltuielile efectuate fără respectarea termenelor de plată ar trebui excluse de la finanțarea din partea Uniunii. Principiul proporționalității prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 ar trebui menținut și aplicat în cazul ambelor Fonduri. Pentru a respecta principiul proporționalității, Comisia ar trebui să poată prevedea excepții de la această regulă generală.

(28)

Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 prevede reduceri și suspendări ale plăților lunare sau intermediare în ceea ce privește Fondurile. În pofida formulării destul de generale a dispozițiilor respective, în practică, acestea sunt utilizate mai ales în scopul reducerii plăților din cauza nerespectării termenelor de plată și a plafoanelor, precum și din cauza „problemelor contabile” similare care pot fi constatate cu ușurință în declarațiile de cheltuieli. De asemenea, dispozițiile respective permit aplicarea unor reduceri și suspendări în cazul unor deficiențe grave și persistente ale sistemelor de control naționale. Totuși, impunerea reducerilor și suspendărilor respective face obiectul unor condiții de fond destul de restrictive în acest sens și prevăd o procedură specială, în două etape, care trebuie urmată. Parlamentul European și Consiliul au solicitat în mod repetat Comisiei suspendarea plăților către statele membre care nu respectă normele. Având în vedere aceste motive, este necesar să se clarifice sistemul prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 pentru reduceri și suspendări și să se grupeze într-un singur articol normele privind reducerile și suspendările, în ceea ce privește ambele Fonduri. Sistemul reducerilor generate de „problemele contabile” ar trebui menținut în conformitate cu practica administrativă existentă. Posibilitatea de reducere sau suspendare a plăților în cazul unor deficiențe semnificative și persistente ale sistemelor de control naționale ar trebui consolidată pentru a da Comisiei posibilitatea de a suspenda rapid plățile în cazul în care sunt depistate deficiențe grave. Această posibilitate ar trebui, de asemenea, să fie extinsă pentru a include neglijența în sistemul pentru recuperarea plăților neconforme.

(29)

Legislația sectorială agricolă impune statelor membre să transmită informații privind numărul controalelor efectuate și rezultatul acestora, până la termenele specificate. Respectivele statistici privind controalele sunt utilizate pentru a stabili nivelul de eroare la nivelul statelor membre și, mai general, pentru verificarea gestionării Fondurilor. Statisticile privind controalele constituie o sursă importantă de informații pentru Comisie, care permit Comisiei să stabilească dacă Fondurile sunt gestionate corect și, totodată, sunt un element esențial al declarației anuale de asigurare. Având în vedere caracterul esențial al statisticilor privind controalele și în scopul garantării faptului că statele membre își îndeplinesc obligația de a le transmite la timp, este necesară prevederea unei dispoziții care să descurajeze furnizarea cu întârziere a datelor necesare, într-un mod proporțional cu gravitatea deficitului de date. Prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții care să permită Comisiei să suspende o parte a plăților lunare sau intermediare în cazul cărora nu au fost trimise la timp informațiile statistice relevante.

(30)

Pentru a permite reutilizarea disponibilităților din Fonduri, sunt necesare norme privind alocarea unor sume specifice. Lista conținută în Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 ar trebui completată prin adăugarea sumelor aferente plăților întârziate și verificării și închiderii conturilor în ceea ce privește cheltuielile din cadrul FEGA. De asemenea, Regulamentul (CEE) nr. 352/78 al Consiliului (¹³) stabilește norme privind destinațiile sumelor rezultate din garanțiile nerestituite. Dispozițiile respective ar trebui armonizate și fuzionate cu dispozițiile existente referitoare la veniturile alocate. Regulamentul (CEE) nr. 352/78 ar trebui, prin urmare, abrogat.

(31)

Regulamentul (CE) nr. 814/2000 al Consiliului (¹⁴) și normele de punere în aplicare a acestuia definesc acțiunile de informare cu privire la PAC care pot fi finanțate în temeiul articolului 5 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005. Regulamentul (CE) nr. 814/2000 conține o listă a respectivelor acțiuni și a obiectivelor acestora și stabilește normele privind finanțarea lor și punerea în aplicare a proiectelor care le corespund. După adoptarea regulamentului menționat, prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 au fost adoptate norme în ceea ce privește granturile și achizițiile publice. Normele respective ar trebui să se aplice și acțiunilor de informare din cadrul PAC. Din motive de simplificare și coerență, Regulamentul (CE) nr. 814/2000 ar trebui abrogat, însă ar trebui menținute dispozițiile specifice referitoare la obiectivele și tipurile de acțiuni care trebuie finanțate. De asemenea, acțiunile respective ar trebui să țină cont de nevoia de a asigura o eficiență sporită în comunicarea cu publicul larg și sinergii mai puternice între activitățile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei precum și de nevoia de a garanta că prioritățile politice ale Uniunii sunt comunicate cu eficacitate. Prin urmare, acțiunile respective ar trebui să cuprindă și măsurile de informare relevante pentru PAC în cadrul comunicării instituționale menționate în Comunicarea Comisiei intitulată Un buget pentru Europa 2020 („Comunicarea Comisiei asupra bugetului pentru Europa 2020”) – Partea a II-a: Fișe de politică.

(32)

Finanțarea măsurilor și operațiunilor în cadrul PAC implică, în parte, o gestiune partajată. Pentru a se asigura că fondurile Uniunii sunt gestionate corect, Comisia ar trebui să desfășoare controale privind gestionarea Fondurilor de către autoritățile statelor membre responsabile cu efectuarea plăților. Este oportun să se definească natura controalelor efectuate de Comisie, să se specifice limitele responsabilității acesteia în ceea ce privește execuția bugetară și să se clarifice obligațiile statelor membre referitoare la cooperare.

(33)

Pentru a permite Comisiei să își îndeplinească obligația de a controla existența și buna funcționare a sistemelor de gestionare și inspecție pentru cheltuielile Uniunii în statele membre, ar trebui să se prevadă, indiferent de inspecțiile efectuate de statele membre, controale efectuate de persoane delegate autorizate de Comisie să acționeze în numele său, care ar trebui să poată solicita asistență din partea statelor membre în activitatea lor.

(34)

Este nevoie ca tehnologia informației să fie utilizată la o scară cât mai largă pentru producerea informațiilor care urmează să fie trimise Comisiei. Atunci când efectuează controale, Comisia ar trebui să aibă acces imediat și deplin la informațiile referitoare la cheltuieli înregistrate atât pe hârtie, cât și în format electronic.

(35)

În vederea stabilirii relației financiare dintre agențiile de plăți acreditate și bugetul Uniunii, Comisia ar trebui să verifice și să închidă, anual, conturile agențiilor de plăți respective („verificarea și închiderea conturilor din punct de vedere financiar”). Decizia de verificare și închidere a conturilor ar trebui să vizeze caracterul complet, acuratețea și veridicitatea conturilor, dar nu conformitatea cheltuielilor cu dreptul Uniunii.

(36)

Comisia este responsabilă cu execuția bugetului Uniunii Europene în cooperare cu statele membre, în conformitate cu articolul 317 din TFUE. Pentru a asigura condiții uniforme de execuție a bugetului respectiv, Comisia este împuternicită să decidă, prin acte de punere în aplicare, dacă cheltuielile efectuate de statele membre sunt în conformitate cu dreptul Uniunii. Statelor membre ar trebui să li se acorde dreptul de a-și justifica deciziile de efectuare a plăților și de a recurge la conciliere în cazul în care intră în dezacord cu Comisia. Pentru a oferi statelor membre garanții juridice și financiare în ceea ce privește cheltuielile efectuate în trecut, ar trebui stabilită o perioadă maximă în care Comisia să decidă consecințele financiare care ar trebui să derive din nerespectarea normelor. În ceea ce privește FEADR, procedura de verificare și închidere a conturilor ar trebui aliniată la dispozițiile privind corecțiile financiare aplicate de Comisie, dispoziții prevăzute în partea a 2-a a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

(37)

În ceea privește FEGA, sumele recuperate ar trebui restituite fondului în cazul în care cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii și sunt neîntemeiate. Pentru a se aloca suficient timp pentru toate procedurile administrative necesare, inclusiv pentru controale interne, statele membre ar trebui să solicite recuperarea de la beneficiar, în termen de 18 de luni de la aprobarea și, după caz, primirea de către o agenție de plăți sau organismul responsabil de recuperare, a unui raport de control sau a unui document similar care constată existența unei nereguli. Ar trebui prevăzut un sistem de răspundere financiară în cazul în care au avut loc nereguli și sumele totale nu au fost recuperate. În această privință, ar trebui stabilită o procedură care să permită Comisiei să apere interesele bugetului Uniunii, luând decizia de a imputa parțial statului membru în cauză sumele care au fost pierdute ca urmare a neregulilor și nu au fost recuperate într-un termen rezonabil. De asemenea, în anumite cazuri de neglijență din partea statului membru, este just ca întreaga sumă să fie imputată statului membru respectiv. Cu toate acestea, sub rezerva respectării de către statele membre a obligațiilor în conformitate cu procedurile lor interne, pierderile financiare ar trebui împărțite în mod echitabil între Uniune și statul membru. Aceleași norme ar trebui să se aplice în cazul FEADR, însă sub rezerva cerinței ca sumele recuperate sau anulate ca urmare a neregulilor ar trebui să rămână disponibile pentru programele de dezvoltare rurală aprobate ale statului membru respectiv, deoarece sumele în cauză au fost alocate statului membru respectiv. De asemenea, ar trebui stabilite dispoziții privind obligația de raportare a statelor membre.

(38)

Procedurile de recuperare utilizate de statele membre pot avea ca efect întârzierea recuperării cu mai mulți ani, neexistând garanții că rezultatul va fi cel dorit. De asemenea, costul punerii în aplicare a acestor proceduri poate fi disproporționat față de sumele care sunt sau ar putea fi recuperate. În consecință, statelor membre ar trebui să li se permită să oprească procedurile de recuperare în anumite cazuri.

(39)

Pentru a proteja interesele financiare ale bugetului Uniunii, statele membre ar trebui să ia măsuri prin care să se asigure că tranzacțiile finanțate din Fonduri sunt realizate efectiv și executate corect. De asemenea, statele membre ar trebui să prevină, să constate și să trateze eficient orice neregulă sau nerespectare a obligațiilor comisă de beneficiari. În acest scop, ar trebui să se aplice Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (¹⁵). În cazurile de încălcare a legislației agricole sectoriale, acolo unde actele juridice ale Uniunii nu prevăd norme detaliate privind sancțiunile administrative, statele membre ar trebui să aplice sancțiuni naționale care să fie eficace, disuasive și proporționale.

(40)

Ar trebui evitată finanțarea, în cadrul PAC, a activităților care generează costuri suplimentare în alte domenii de politică acoperite de bugetul general al Uniunii Europene, în special în domeniul mediului și al sănătății publice. În plus, introducerea unor noi sisteme de plată și a unor sisteme de monitorizare și sancționare conexe nu ar trebui să genereze mai multă birocrație sau proceduri administrative suplimentare complicate și redundante.

(41)

Diverse regulamente agricole sectoriale conțin norme legate de principiile generale aplicabile în ceea ce privește controalele, retragerile de plăți necuvenite și aplicarea unor sancțiuni. Dispozițiile respective ar trebui reunite într-un singur cadru juridic la nivel orizontal. Acestea ar trebui să reglementeze obligațiile statelor membre cu privire la controalele administrative și la controalele la fața locului, al căror scop este de a verifica respectarea dispozițiilor măsurilor din cadrul PAC, și ar trebui să privească normele privind recuperarea și reducerea ajutoarelor și excluderea de la ajutoare. De asemenea, ar trebui stabilite norme referitoare la controalele privind îndeplinirea obligațiilor care nu sunt neapărat legate de plata unui ajutor.

(42)

Legislația sectorială agricolă conține diverse dispoziții care impun depunerea unei garanții pentru a se asigura plata sumei datorate în cazul neîndeplinirii unei obligații. În vederea consolidării cadrului pentru garanții, ar trebui să se aplice o singură normă orizontală în cazul tuturor acelor dispoziții.

(43)

Statele membre ar trebui să înființeze și să gestioneze un sistem integrat de administrare și control („sistem integrat”) pentru anumite plăți prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Pentru a îmbunătăți eficacitatea și monitorizarea sprijinului acordat de Uniune, statele membre ar trebui să fie autorizate să utilizeze sistemul integrat pentru alte sisteme de sprijin ale Uniunii.

(44)

Ar trebui menținute elementele principale ale sistemului integrat și, în special, dispozițiile privind o bază de date electronică, un sistem de identificare a parcelelor agricole, cererile de ajutor sau de plată și un sistem pentru identificarea și înregistrarea drepturilor la plată, ținându-se totodată seama de evoluția politicii, în special de introducerea plăților pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu și de beneficiile ecologice ale particularităților peisajelor. Statele membre ar trebui să utilizeze tehnologia în mod corespunzător la înființarea acestor sisteme, cu scopul de a reduce sarcina administrativă și de a asigura controale eficiente și eficace.

(45)

În scopul stabilirii unui nivel de referință în cadrul sistemului de identificare a parcelelor agricole care să fie adaptat la zonele de interes ecologic, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare informații specifice care pot fi solicitate fermierilor în cuprinsul cererilor transmise de aceștia pentru anii de cerere 2015 - 2017, cum ar fi identificarea acelor particularități ale peisajului sau a altor zone care pot fi încadrate în categoria de zone de interes ecologic și, după caz, amploarea respectivelor particularități sau dimensiunea celorlalte zone.

(46)

Autoritățile naționale competente ar trebui să efectueze integral plățile către beneficiari prevăzute în cadrul schemelor de sprijin din partea Uniunii cuprinse în sistemul integrat, sub rezerva reducerilor prevăzute de prezentul regulament și în perioadele stabilite. În scopul creșterii flexibilității gestionării plăților directe, statelor membre ar trebui să li se permită să efectueze plăți cuprinse în sistemul integrat în până la două tranșe pe an.

(47)

Controlul documentelor comerciale ale întreprinderilor care primesc sau efectuează plăți poate constitui un mijloc foarte eficace de supraveghere a tranzacțiilor care fac parte din sistemul de finanțare din FEGA. Dispozițiile privind controlul documentelor comerciale sunt prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 485/2008 al Consiliului (¹⁶). Respectivul control completează alte controale efectuate deja de statele membre. În plus, dispozițiile regulamentului respectiv nu aduc atingere dispozițiilor naționale referitoare la control care sunt mai cuprinzătoare decât cele prevăzute în acesta.

(48)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 485/2008, statele membre ar trebui să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura protejarea cu eficacitate a intereselor financiare ale bugetului Uniunii și mai ales pentru a verifica dacă operațiunile finanțate din FEGA sunt veritabile și conforme. În scopuri de claritate și raționalizare, dispozițiile relevante ar trebui integrate în același act. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 485/2008 ar trebui abrogat.

(49)

Documentele pe baza cărora se efectuează controlul în cauză ar trebui să fie alese în așa fel încât să permită un control complet. Întreprinderile care urmează a fi controlate ar trebui să fie selectate pe baza caracterului tranzacțiilor desfășurate sub responsabilitatea lor, precum și pe baza repartizării pe sectoare a întreprinderilor care primesc sau efectuează plăți în funcție de importanța lor financiară în cadrul sistemului de finanțare din FEGA.

(50)

Ar trebui să se definească atribuțiile funcționarilor însărcinați cu controalele, precum și obligația întreprinderilor de a pune documentele comerciale la dispoziția respectivilor funcționari, pe o perioadă determinată, și de a le furniza acestora informațiile solicitate. Ar trebui fie posibilă confiscarea documentelor comerciale în anumite cazuri.

(51)

Având în vedere structura internațională a comerțului agricol și în interesul funcționării pieței interne, este necesară organizarea cooperării între statele membre. De asemenea, este necesar să se instituie, la nivelul Uniunii, un sistem centralizat de documentare cu privire la întreprinderile care primesc sau efectuează plăți stabilite în țări terțe.

(52)

Statele membre au responsabilitatea de a-și adopta programele de control, dar este necesar ca programele respective să fie comunicate Comisiei, astfel încât aceasta să poată să-și asume rolul de supraveghere și de coordonare, pentru a se asigura că programele sunt adoptate pe baza criteriilor corespunzătoare și pentru a garanta concentrarea controlului asupra sectoarelor sau întreprinderilor care prezintă un risc de fraudă ridicat. Este esențial ca fiecare stat membru să aibă un departament special responsabil cu monitorizarea controlului documentelor comerciale prevăzută de prezentul regulament sau cu coordonarea controlului. Respectivele departamente speciale ar trebui organizate independent de departamentele care desfășoară controlul înaintea efectuării plății. Informațiile colectate în timpul controlului respectiv ar trebui protejate de secretul profesional.

(53)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (¹⁷), care a fost înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009, a stabilit principiul conform căruia plata integrală către beneficiari a unor ajutoare în cadrul PAC ar trebui să fie legată de respectarea normelor referitoare la gestionarea terenurilor, producția agricolă și activitatea agricolă. Principiul respectiv a fost cuprins ulterior în Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (¹⁸) și în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (¹⁹).

În temeiul acestui sistem de ecocondiționalitate, statele membre au obligația de a aplica sancțiuni sub forma unor reduceri ale sprijinului primit în cadrul PAC sau a unor excluderi de la acesta, în întregime sau parțial.

(54)

Sistemul de ecocondiționalitate încorporează în PAC standarde de bază pentru mediu, schimbările climatice, bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Scopul sistemului de ecocondiționalitate este de a contribui la dezvoltarea unei agriculturi sustenabile, printr-o sensibilizare mai puternică a beneficiarilor în legătură cu necesitatea respectării standardelor de bază. De asemenea, vizează să ofere o contribuție pentru ca PAC să devină mai compatibilă cu așteptările societății, prin îmbunătățirea coerenței între politica agricolă comună și politicile privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Sistemul de ecocondiționalitate este parte integrantă a PAC și, prin urmare, ar trebui menținut. Totuși, domeniul său de aplicare, care constă deocamdată în liste separate cu cerințe de reglementare în materie de gestionare și standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, ar trebui simplificat, astfel încât să se asigure coerența sistemului de ecocondiționalitate și să devină mai vizibil. În acest scop, cerințele și standardele ar trebui organizate într-o singură listă și grupate în funcție de domenii și aspecte. De asemenea, experiența a demonstrat că unele dintre cerințele din domeniul de aplicare al ecocondiționalității nu sunt suficient de pertinente pentru activitatea agricolă sau pentru suprafața exploatației agricole sau vizează mai degrabă autoritățile naționale decât beneficiarii. Prin urmare, domeniul de aplicare al ecocondiționalității ar trebui ajustat. Mai mult, ar trebui să se prevadă o dispoziție referitoare la întreținerea pășunilor permanente în 2015 și 2016.

(55)

Pentru a deveni operaționale la nivelul exploatației agricole și pentru a asigura tratamentul egal necesar al fermierilor, este necesar ca cerințele de reglementare în materie de gestionare să fie aplicate integral de statele membre.

(56)

În conformitate cu articolul 22 din Directiva 2000/60/CE, Directiva 80/68/CEE a Consiliului (²⁰) urmează să se abroge la 23 decembrie 2013. Pentru păstrarea acelorași norme de ecocondiționalitate referitoare la protecția apelor subterane, precum cele prevăzute în Directiva 80/68/CEE în forma din ultima zi de valabilitate a acesteia, este oportun să se ajusteze domeniul de aplicare a ecocondiționalității și să se definească un standard de bune condiții agricole și de mediu care să cuprindă cerințele prevăzute la articolele 4 și 5 din respectiva Directivă.

(57)

Sistemul de ecocondiționalitate implică anumite constrângeri administrative atât pentru beneficiari, cât și pentru administrațiile naționale, deoarece trebuie asigurată evidența, trebuie desfășurate controale și trebuie aplicate sancțiuni atunci când este necesar. Sancțiunile respective ar trebui să fie proporționale, eficace și disuasive. Aceste sancțiuni nu ar trebui să aducă atingere altor sancțiuni stabilite în temeiul altor dispoziții cuprinse în dreptul Uniunii sau în dreptul intern. Din motive de coerență, este oportună fuzionarea dispozițiilor relevante ale Uniunii într-un singur instrument juridic. Fermierii care participă la schema pentru micii fermieri menționată în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar putea considera că eforturile care trebuie depuse în temeiul sistemului de ecocondiționalitate depășesc beneficiul menținerii fermierilor în cadrul sistemului respectiv. Prin urmare, din motive de simplificare, fermierii respectivi ar trebui scutiți de participarea la sistemul de ecocondiționalitate și mai ales la sistemul de control al ecocondiționalității și scutiți de riscul sancțiunilor aferente ecocondiționalității. Totuși, această scutire nu ar trebui să aducă atingere nici obligației de respectare a dispozițiilor aplicabile din legislația sectorială, nici posibilității de a face obiectul unor controale și sancțiuni în temeiul legislației respective.

(58)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a instituit un cadru de standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, în care statele membre trebuie să adopte standarde naționale ținând seama de caracteristicile specifice ale zonelor în cauză, inclusiv de condițiile climatice și ale solurilor, de sistemele agricole existente (utilizarea terenurilor, rotația culturilor, practicile agricole) și de structurile exploatațiilor. Scopul respectivelor standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor este de a contribui la prevenirea eroziunii solurilor, la menținerea materiei organice din sol și a structurii solului, la asigurarea unui nivel minim de întreținere, la evitarea deteriorării habitatelor, precum și la protecția și gestionarea apelor. Prin urmare, domeniul de aplicare mai amplu al sistemului de ecocondiționalitate stabilit de prezentul regulament ar trebui să includă un cadru în care statele membre urmează să adopte standarde naționale privind bunele condiții agricole și de mediu. De asemenea, cadrul Uniunii ar trebui să includă, de asemenea, norme care să abordeze mai bine aspectele legate de apă, sol, stocurile de carbon, biodiversitate și peisaj, precum și nivelul minim de întreținere a terenurilor.

(59)

Beneficiarii ar trebui să înțeleagă obligațiile care le revin în legătură cu normele privind ecocondiționalitatea. În acest scop, statele membre ar trebui să comunice în mod cuprinzător, inteligibil și explicativ, inclusiv, dacă este posibil, prin mijloace electronice, toate cerințele și standardele care fac parte din normele respective.

(60)

Punerea în aplicare cu eficacitate a ecocondiționalității impune verificarea îndeplinirii obligațiilor la nivelul beneficiarilor. În cazul în care un stat membru decide să folosească opțiunea de a nu aplica o reducere sau o excludere dacă suma în cauză este mai mică de 100 EUR, autoritatea de control competentă ar trebui să verifice, pentru un eșantion de beneficiari, în anul următor, dacă problema a fost remediată.

(61)

Pentru a se asigura o colaborare armonioasă între Comisie și statele membre în privința finanțării cheltuielilor PAC și, în special, pentru a permite Comisiei să monitorizeze gestionarea financiară realizată de statele membre, precum și să verifice și să închidă conturile agențiilor de plăți acreditate, este necesar ca anumite informații să fie transmise Comisiei de către statele membre sau să fie ținute la dispoziția Comisiei.

(62)

În scopul compilării datelor care urmează să fie transmise Comisei și pentru a permite Comisiei să aibă acces total și imediat la datele privind cheltuielile atât în format tipărit, cât și în format electronic, este necesar să fie stabilite norme corespunzătoare privind prezentarea și transmiterea datelor, inclusiv norme privind termenele.

(63)

Deoarece este posibil ca în aplicarea sistemelor naționale de control și a verificării conformității să fie implicate date personale sau secrete comerciale, statele membre și Comisia ar trebui să garanteze confidențialitatea informațiilor primite în acel context.

(64)

În interesul unei bune gestionări financiare a bugetului Uniunii și în scopul imparțialității tratamentului atât la nivel de stat membru, cât și la nivel de beneficiar, ar trebui stabilite norme privind folosirea monedei euro.

(65)

Cursul de schimb al monedei euro în raport cu moneda națională poate fluctua pe perioada desfășurării unei operațiuni. Prin urmare, cursul aplicabil cuantumurilor în cauză ar trebui stabilit ținând cont de factorul generator prin care este îndeplinit obiectivul economic al operațiunii. Cursul de schimb aplicat ar trebui să fie cel valabil la data la care a survenit acest factor generator. Este necesar să se specifice acest fapt generator sau să se renunțe la aplicarea sa, cu respectarea anumitor criterii și, în special, a rapidității repercusiunilor mișcărilor monetare. Criteriile respective sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2799/98 al Consiliului (²¹) și completează dispozițiile similare din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005. În scopuri de claritate și raționalitate, dispozițiile relevante ar trebui integrate în același act. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2799/98 ar trebui abrogat.

(66)

Ar trebui să se stabilească norme speciale care să permită luarea de măsuri în cazul unor situații monetare excepționale care apar fie în Uniune, fie pe piața mondială și care impun o reacție imediată, pentru a se asigura buna funcționare a mecanismelor stabilite în cadrul PAC.

(67)

Pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro, ar trebui să existe opțiunea de a efectua plăți mai degrabă în euro decât în moneda națională, în cazul cheltuielilor rezultate din legislația PAC. Sunt necesare norme specifice pentru a se garanta că această opțiune nu creează avantaje nejustificate pentru părțile care efectuează sau primesc plăți.

(68)

Fiecare măsură din cadrul PAC ar trebui să fie suspusă monitorizării și evaluării în vederea îmbunătățirii calității și pentru demonstrarea eficacității sale. În acest context, Comisia ar trebui să stabilească o listă a indicatorilor și să evalueze performanța PAC în raport cu obiectivele de politică privind producția viabilă de produse alimentare, gestionarea durabilă a resurselor naturale, acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, precum și dezvoltarea teritorială echilibrată. La evaluarea îndeosebi a evoluției PAC în raport cu obiectivul privind producția viabilă de produse alimentare, ar trebui luați în considerare toți factorii relevanți, inclusiv evoluția prețului factorilor de producție. Comisia ar trebui să instituie un cadru pentru un sistem comun de monitorizare și evaluare, cadru care să garanteze, printre altele, disponibilitatea la timp a datelor relevante, inclusiv a informațiilor primite de la statele membre. Totodată, Comisia ar trebui să țină cont de nevoile de date și de sinergiile dintre potențialele surse de date. În plus, Comunicarea Comisiei privind Un buget pentru Europa 2020 – Partea a II-a preciza că cheltuielile legate de politicile climatice ar trebui să crească până la o pondere minimă de 20 % din bugetul general al Uniunii, cu contribuția diverselor politici. Prin urmare, Comisia ar trebui să poată evalua impactul sprijinului oferit de Uniune în cadrul PAC în privința îndeplinirii obiectivelor legate de climă.

(69)

Este aplicabil dreptul Uniunii referitor la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (²²) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (²³).

(70)

În hotărârea sa din 9 noiembrie 2010 în cauzele conexate C-92/09 și C-93/09 (²⁴) Volker și Markus Schecke GbR și Hartmuti Eifert/landul Hessen, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat nulitatea articolului 42 punctul (8b) și a articolului 44a din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, precum și a Regulamentului (CE) nr. 259/2008 al Comisiei (²⁵), în măsura în care, în ceea ce privește persoanele fizice care beneficiază de fonduri, aceste dispoziții impun obligația de a publica datele cu caracter personal referitoare la fiecare beneficiar fără să se facă o distincție în funcție de criterii pertinente, cum ar fi perioadele în care aceste persoane au primit astfel de ajutoare, frecvența acestor ajutoare sau natura și valoarea acestora.

(71)

În urma acestei hotărâri și până la adoptarea unor norme noi, care să țină cont de obiecțiile formulate de Curtea de Justiție, Regulamentul (CE) nr. 259/2008 a fost modificat de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 410/2011 al Comisiei (²⁶) în scopul de a prevedea în mod explicit că obligația de a publica informații nu se aplică persoanelor fizice.

(72)

În septembrie 2011, Comisia a organizat o consultare a părților interesate, reunind reprezentanți ai organizațiilor profesionale agricole sau comerciale și reprezentanți ai industriei alimentare și ai salariaților, precum și reprezentanți ai societății civile și ai instituțiilor Uniunii. În acest cadru au fost propuse diverse opțiuni posibile în ceea ce privește publicarea datelor privind persoanele fizice care beneficiază de fondurile agricole ale Uniunii și respectarea principiului proporționalității cu ocazia publicării informațiilor respective. În cadrul conferinței respective s-a discutat despre eventuala nevoie de a publica numele persoanelor fizice cu scopul de a răspunde obiectivului de a asigura o protecție mai bună a intereselor financiare ale Uniunii, de a spori transparența și de a sublinia realizările beneficiarilor în furnizarea de bunuri publice, asigurându-se în același timp faptul că prin publicarea respectivă nu se depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective legitime.

(73)

În hotărârea sa în cauzele conexate Volker și Markus Schecke GbR și Hartmuti Eifert/landul Hessen, Curtea nu a contestat legitimitatea obiectivului de consolidare a controlului public asupra utilizării sumelor plătite din Fonduri. Cu toate acestea, Curtea a evidențiat necesitatea de a lua în considerare metode de publicare a informațiilor referitoare la beneficiarii în cauză care sunt coerente cu obiectivul acestei publicări și care, în același timp, să interfereze într-o mai mică măsură cu dreptul beneficiarilor respectivi de a li se respecta viața privată, în general, și dreptul la protecția datelor lor cu caracter personal, în special.

(74)

Obiectivul consolidării controlului public în ceea ce privește beneficiarii individuali ar trebui să fie analizat din perspectiva noului cadru privind gestiunea financiară și controlul care urmează să fie aplicat începând cu 1 ianuarie 2014 și pe baza experienței acumulate de statele membre. În acest nou cadru, controalele realizate de către administrațiile naționale nu pot fi exhaustive, în special datorită faptului că pentru aproape toate schemele de ajutoare doar o parte limitată a populației poate fi verificată la fața locului, În plus, noul cadru prevede că, în anumite condiții, statele membre pot reduce numărul de controale la fața locului.

O creștere suficientă a ratelor minime de control ar adăuga, în contextul actual, o sarcină financiară și administrativă suplimentară atât de mare pentru administrațiile naționale, încât acestea nu ar putea să o gestioneze.

(75)

În acest context, publicarea numelor beneficiarilor Fondurilor oferă o modalitate de consolidare a controlului public al utilizării Fondurilor și, prin urmare, reprezintă o completare utilă a cadrului de gestionare și control existent, care este necesară pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a intereselor financiare ale Uniunii. Acest lucru este realizat parțial prin efectul preventiv și de descurajare al acestei publicări, parțial prin descurajarea beneficiarilor individuali de la implicarea în activități ilegale și, în același timp, prin creșterea răspunderii personale a fermierilor în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice primite.

(76)

În acest context, rolul jucat de societatea civilă, inclusiv de mass-media și de organizațiile neguvernamentale, și contribuția acestora la consolidarea cadrului de control al administrațiilor împotriva fraudei și a oricărei utilizări abuzive a fondurilor publice ar trebui recunoscute în mod adecvat.

(77)

Publicarea informațiilor relevante este, de asemenea, coerentă cu abordarea prevăzută în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(78)

Ca alternativă, consolidarea controlului public în ceea ce privește beneficiarii individuali ar putea fi posibilă prin impunerea obligației pentru statele membre de a asigura, la cerere, accesul publicului la informațiile relevante, fără publicarea acestora. Totuși, această alternativă ar fi mai puțin eficace și ar genera riscul creării unor divergențe nedorite în punerea în aplicare. Prin urmare, autoritățile naționale ar trebui să aibă posibilitatea de a se baza pe controlul public în ceea ce privește beneficiarii individuali prin publicarea numelor acestora și a altor date relevante.

(79)

Pentru ca obiectivul controlului public al utilizării banilor proveniți din Fonduri să fie atins, este necesar ca o anumită cantitate de informații despre beneficiari să fie adusă la cunoștința publicului. Informațiile respective ar trebui să includă date privind identitatea beneficiarului, suma acordată și sursa din care provine, scopul și natura măsurii în cauză. Publicarea acestor informații ar trebui să fie realizată astfel încât să interfereze cât mai puțin cu dreptul beneficiarilor de a li se respecta viața privată, în general, și cu dreptul beneficiarilor la protecția datelor lor cu caracter personal, în special, ambele drepturi fiind recunoscute prin articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(80)

Pentru a asigura faptul că prezentul regulament respectă principiul proporționalității, legiuitorul a studiat toate modalitățile alternative de realizare a obiectivului privind controlul public al utilizării banilor proveniți din Fonduri, conform analizei furnizate într-un memorandum prevăzut în anexa la documentul Consiliului 6370/13, și a ales modalitatea care ar interfera în cea mai mică măsură cu drepturile individuale în cauză.

(81)

Publicarea detaliilor cu privire la măsura care îi dă dreptul fermierului să primească ajutor sau sprijin și cu privire la natura și scopul ajutorului sau sprijinului oferă publicului informații concrete cu privire la activitatea sprijinită și la scopul pentru care a fost acordat ajutorul sau sprijinul. Acest lucru ar contribui, de asemenea, la efectul preventiv și de descurajare a fraudei pe care îl are controlul public în ceea ce privește protejarea intereselor financiare.

(82)

Pentru a respecta un echilibru între, pe de o parte, obiectivul vizat al controlului public al utilizării banilor proveniți din Fonduri și, pe de altă parte, dreptul beneficiarilor la respectarea vieții lor private în general și la protecția datelor lor cu caracter personal, ar trebui să se ia în considerare importanța sprijinului. După o analiză aprofundată și consultarea cu părțile interesate, a rezultat că, în vederea consolidării eficacității unor astfel de publicări și a limitării interferențelor cu drepturile beneficiarilor, este necesar să se stabilească un prag exprimat în cuantumul sprijinului primit, numele beneficiarului care a primit un cuantum mai mic decât acest cuantum nefiind publicat.

(83)

Pragul respectiv ar trebui să fie de minimis și ar trebui să reflecte și să se bazeze pe nivelul schemelor de sprijin stabilit în cadrul PAC. Dat fiind că structurile economiilor agricole ale statelor membre variază în mod considerabil și că pot să difere în mod semnificativ de structura agricolă medie din Uniune, ar trebui să se permită aplicarea unor praguri minime diferite care să reflecte situațiile specifice ale statelor membre. Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește o schemă simplă și specifică pentru exploatațiile agricole mici. Articolul 63 din regulamentul respectiv prevede criterii de calcul al cuantumului ajutorului. Din rațiuni de coerență, în cazul statelor membre care aplică schema, pragul luat în calcul ar trebui stabilit la același nivel cu sumele fixate de statul membru, astfel cum sunt menționate la articolul 63 alineatul (1) al doilea paragraf sau la articolul 63 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul(UE) nr. 1307/2013 respectiv. În cazul statelor membre care decid să nu aplice schema respectivă, pragul luat în calcul ar trebui stabilit la același nivel cu cuantumul maxim posibil al ajutorului în cadrul schemei, conform dispozițiilor articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. În cazul situării sub acest prag specific, publicarea ar trebui să conțină toate informațiile relevante, cu excepția numelui, pentru a le permite contribuabililor să aibă o imagine exactă a PAC.

(84)

Punerea acestor informații la dispoziția publicului, alături de informațiile generale aduse la cunoștința publicului conform prezentului regulament, îmbunătățește transparența în ceea ce privește utilizarea fondurilor Uniunii în cadrul PAC, contribuind astfel la vizibilitatea și la mai buna înțelegere a acestei politici. Acest lucru le permite cetățenilor să participe mai îndeaproape la procesul de decizie și garantează faptul că administrația se bucură de o mai mare legitimitate și este mai eficace și mai responsabilă față de cetățeni. De asemenea, aduce în atenția cetățenilor exemple concrete ale furnizării de „bunuri publice” prin intermediul agriculturii, susținând astfel legitimitatea sprijinului din partea statului pentru sectorul agricol.

(85)

Prin urmare, trebuie să se considere că publicarea generală a informațiilor relevante nu depășește ceea ce este necesar într-o societate democratică având în vedere necesitatea de a proteja interesele financiare ale Uniunii, precum și importanța primordială a obiectivului controlului public asupra utilizării banilor proveniți din Fonduri.

(86)

În vederea conformării la cerințele privind protecția datelor, beneficiarii Fondurilor ar trebui informați, anterior publicării, cu privire la publicarea datelor. De asemenea, ar trebui să fie informați și cu privire la faptul că datele respective pot fi prelucrate de către organisme de audit și de investigare ale Uniunii și ale statelor membre în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii. În plus, beneficiarii ar trebui să fie informați cu privire la drepturile care le revin în temeiul Directivei 95/46/CE, precum și cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi.

(87)

În consecință, după o analiză aprofundată și o evaluare acelor mai adecvate modalități de a respecta dreptul beneficiarilor la protecția datelor cu caracter personal, luând în considerare și informațiile furnizate de Comisie în cursul negocierilor pe marginea prezentului regulament, în prezentul regulament ar trebui să fie stabilite noi norme privind publicarea informațiilor referitoare la toți beneficiarii Fondurilor.

(88)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei.

(89)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare referitoare la: procedurile de acordare, retragere și revizuire a acreditării agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, precum și de supraveghere a acreditării agențiilor de plăți; normele privind activitatea și controalele care stau la baza declarației de gestiune a agențiilor de plăți, funcționarea organismului de coordonare și notificarea către Comisie a informațiilor de respectivul organism de coordonare; normele privind sarcinile organismelor de certificare, inclusiv controalele, și privind certificatele și rapoartele, împreună cu documentele însoțitoare, întocmite de organismele respective. Competențele de executare respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (²⁷).

(90)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să cuprindă: principii de audit pe care să se bazeze avizele organismelor de certificare, inclusiv o evaluare a riscurilor, controale interne și nivelul necesar al elementelor doveditoare ale auditului, metodele de audit folosite de organismele de certificare, având în vedere standardele internaționale în materie de audit, pentru emiterea avizelor lor, incluzând, după caz, utilizarea unui eșantion integrat unic pentru fiecare populație și, după caz, posibilitatea participării la verificările la fața locului a agențiilor de plăți.

(91)

De asemenea, ar trebui să cuprindă: norme privind punerea în aplicare uniformă a sistemului de consiliere agricolă, determinarea plăților lunare din FEGA către statele membre; stabilirea cuantumurilor pentru finanțarea măsurilor de intervenție; norme referitoare la finanțarea achiziționării de către Comisie a imaginilor prin satelit necesare pentru controale și la măsurile luate de Comisie prin intermediul aplicațiilor de teledetecție utilizate pentru monitorizarea resurselor agricole; procedura privind derularea achiziționării de către Comisie a respectivelor imagini prin satelit și privind monitorizarea resurselor agricole, cadrul prin care se reglementează achiziționarea, îmbunătățirea și utilizarea imaginilor prin satelit și a datelor meteorologice, precum și termenele limită aplicabile.

(92)

De asemenea, ar trebui să cuprindă: în contextul procedurii de disciplină financiară, rata de ajustare pentru plățile directe, precum și adaptarea sa și termenii și condițiile aplicabile creditelor reportate în conformitate cu articolul 169 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în vederea finanțării plăților directe; în contextul procedurii de disciplină bugetară, stabilirea cu titlu provizoriu a cuantumului plăților și distribuirea provizorie a bugetului disponibil între statele membre.

(93)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să cuprindă, de asemenea: stabilirea perioadei în care agențiile de plăți acreditate trebuie să întocmească și să transmită Comisiei declarațiile intermediare de cheltuieli aferente programelor de dezvoltare rurală; reducerea sau suspendarea plăților intermediare către statele membre; detalii privind ținerea unor contabilități separate de către agențiile de plăți; condițiile specifice care se aplică informațiilor care trebuie înregistrate în contabilitățile ținute de agențiile de plăți; normele referitoare la finanțarea și contabilizarea măsurilor de intervenție sub forma depozitării publice, precum și în ceea ce privește alte cheltuieli finanțate din Fonduri, clauzele și condițiile de aplicare a procedurii de dezangajare automată, procedura și alte modalități practice privind funcționarea corespunzătoare a suspendării de către Comisie a plăților către statele membre în situația în care acestea întârzie transmiterea informațiilor.

(94)

În plus, competențele de executare ale Comisiei ar trebui să cuprindă: procedurile legate de obligațiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în legătură cu controalele; procedurile privind obligațiile de cooperare aplicabile statelor membre în privința controalelor la fața locului realizate de Comisie și accesul la informații; procedurile și alte modalități practice referitoare la obligația de a raporta neregulile și fraudele, condițiile în care trebuie păstrate documentele justificative referitoare la plățile efectuate și documentele referitoare la desfășurarea controalelor administrative și fizice impuse de dreptul Uniunii; procedura de verificare și închiderea conturilor, excluderea de la finanțarea din partea Uniunii a sumelor imputate bugetului Uniunii, procedurile privind recuperarea plăților necuvenite și a dobânzilor aferente și formularele privind notificarea și comunicarea care trebuie efectuate de statele membre către Comisie în ceea ce privește neregulile.

(95)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească, de asemenea: norme care vizează aplicarea uniformă a obligațiilor statelor membre cu privire la protecția intereselor financiare ale Uniunii; norme care vizează aplicarea uniformă a sistemelor de control din Uniune, aplicarea și calcularea retragerii parțiale sau totale a plăților sau a drepturilor la plată; recuperarea plăților necuvenite și a sancțiunilor, precum și cu privire la drepturile la plată alocate în mod necuvenit și la aplicarea dobânzilor. De asemenea, acestea ar trebui să privească: aplicarea și calcularea sancțiunilor administrative, normele detaliate pentru identificarea neconformității minore, normele care definesc cazurile în care, ca urmare a naturii sancțiunilor, statele membre pot reține sancțiunile recuperate, și suspendarea plăților către statele membre în cazuri specifice vizate de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(96)

În mod similar, competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească: forma garanției care trebuie depusă și procedura pentru depunerea garanției, pentru acceptarea acesteia și pentru înlocuirea garanției inițiale; procedurile pentru eliberarea garanției și notificarea pe care trebuie să o transmită statele membre sau Comisia în contextul garanției. De asemenea, acestea ar trebui să privească normele care sunt în același timp necesare și justificabile pentru soluționarea în regim de urgență a unor probleme specifice, în legătură cu perioadele de plată și cu plata avansurilor; normele privind cererile de ajutor și de plată și privind cererile de alocare a drepturilor la plată, inclusiv termenul limită de depunere a cererilor, cerințele referitoare la informațiile minime care trebuie furnizate în cereri, dispozițiile privind modificarea sau retragerea cererilor de ajutor, scutirea de obligația de a depune o cerere de ajutor și dispoziții care permit statelor membre să aplice proceduri simplificate sau să corecteze erorile evidente.

(97)

Totodată, competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească: norme privind efectuarea de controale pentru a se verifica îndeplinirea obligațiilor și corectitudinea și exhaustivitatea informațiilor furnizate în cererea de ajutor sau de plată, inclusiv norme privind toleranțele măsurătorilor în cazul verificărilor la fața locului, specificațiile tehnice necesare pentru aplicarea uniformă a sistemului integrat de administrare și control; norme privind situațiile de transfer al exploatațiilor agricole însoțit de transferul oricărei obligații referitoare la eligibilitate pentru ajutorul în cauză care încă trebuie îndeplinită; și normele privind plata avansurilor. De asemenea, acestea ar trebui să privească: normele care vizează aplicarea uniformă a normelor privind controlul documentelor comerciale; procedurile referitoare la băncile de date ale statelor membre și la banca analitică de date izotopice care vor contribui la detectarea fraudelor; procedurile referitoare la cooperarea și asistența dintre autoritățile și organismele de control, normele de efectuare a controalelor de conformitate cu standardele de marketing, normele privind autoritățile responsabile cu efectuarea controalelor, precum și privind conținutul, frecvența și etapa de comercializare care urmează să facă obiectul controalelor respective.

(98)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească, de asemenea: în contextul controalelor legate de denumirile de origine și de indicațiile geografice, precum și de mențiunile tradiționale protejate, comunicările pe care statele membre trebuie să le transmită Comisiei; normele privind autoritatea responsabilă cu verificarea respectării caietului de sarcini al produsului, inclusiv în cazul în care aria geografică se află într-o țară terță; acțiunile care trebuie întreprinse de statele membre pentru a preveni utilizarea ilicită a denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a mențiunilor tradiționale protejate, controalele și verificările care trebuie efectuate de statele membre, inclusiv testările.

De asemenea, acestea ar trebui să privească normele privind efectuarea de controale pentru a se verifica îndeplinirea obligațiilor de ecocondiționalitate; normele detaliate de procedură și tehnice cu privire la calcularea și aplicarea sancțiunilor administrative pentru nerespectarea cerințelor de ecocondiționalitate; normele referitoare la comunicarea informațiilor de către statele membre Comisiei, astfel cum este menționat la articolul 104 și măsurile de garantare a aplicării dreptului Uniunii dacă există posibilitatea ca această aplicare să fie periclitată de practici monetare excepționale legate de moneda națională;

(99)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească și: stabilirea de indicatori specifici pentru monitorizarea și evaluarea PAC; normele privind transmiterea de informații de către statele membre către Comisie în scopul monitorizării și evaluării PAC; normele privind formatul și calendarul publicării beneficiarilor Fondurilor, aplicarea în mod uniform a obligației de a informa beneficiarii în legătură cu faptul că datele lor vor fi făcute publice și cooperarea dintre Comisie și statele membre în contextul publicării beneficiarilor Fondurilor.

(100)

Pentru adoptarea anumitor acte de punere în aplicare ar trebui utilizată procedura de consultare. În ceea ce privește actele de punere în aplicare ce presupun calcularea unor cuantumuri de către Comisie, procedura de consultare permite Comisiei să își asume întreaga responsabilitate pentru gestionarea bugetului și vizează o eficiență, o previzibilitate și o rapiditate sporite, ținând cont de limitele temporale și de procedurile bugetare. În ceea ce privește actele de punere în aplicare în cadrul plăților efectuate către statele membre și funcționarea procedurii de verificare și închidere a conturilor, procedura de consultare permite Comisiei să își asume întreaga responsabilitate pentru gestionarea bugetului și verificarea conturilor anuale ale agențiilor de plăți naționale în vederea acceptării acestor conturi sau, în cazul cheltuielilor care nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, în vederea excluderii cheltuielilor respective de la finanțarea din partea Uniunii. În alte cazuri, pentru adoptarea actelor de punere în aplicare ar trebui utilizată procedura de examinare.

(101)

Comisia ar trebui împuternicită să adopte acte de punere în aplicare fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011 referitoare la stabilirea soldului net disponibil pentru cheltuielile FEGA și la efectuarea unor plăți sau deduceri suplimentare în cadrul procedurii privind plățile lunare.

(102)

Deoarece tranziția de la sistemul stabilit în temeiul regulamentelor abrogate prin prezentul regulament spre sistemul stabilit în temeiul prezentului regulament ar putea genera dificultăți practice și specifice, ar trebui stabilite dispoziții care să permită Comisiei să adopte măsurile necesare și bine justificate.

(103)

Datorită necesității urgente de a pregăti punerea în aplicare a măsurilor vizate, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(104)

Deoarece perioada de programare pentru programele de dezvoltare rurală finanțate pe baza prezentului regulament începe la 1 ianuarie 2014, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la respectiva dată. Totuși, deoarece exercițiul financiar agricol include cheltuielile plătite și veniturile primite și înregistrate în contabilitatea bugetului Fondurilor de către agențiile de plăți pentru exercițiul financiar „N” care începe la data de 16 octombrie a anului „N-1” și se încheie la data de 15 octombrie a anului „N”, dispozițiile referitoare la acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare și competențele corespunzătoare ale Comisiei, la gestionarea financiară a Fondurilor, cum ar fi plafonul bugetar, rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol, disciplina financiară și alocarea veniturilor ar trebui să se aplice de la o dată anterioară, care să corespundă cu începutul exercițiului financiar 2014, și anume 16 octombrie 2013. Din aceleași considerente, dispozițiile referitoare la procedura privind plățile lunare efectuate de Comisie către statele membre și respectarea de către agențiile de plăți a termenelor de plată ar trebui să se aplice cheltuielilor efectuate începând cu anul financiar 2014, și anume 16 octombrie 2013.

(105)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată și a adoptat un aviz (²⁸).

(106)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, datorită legăturilor dintre acesta și celelalte instrumente ale PAC și resurselor financiare limitate ale statelor membre într-o Uniune extinsă, dar, având în vedere garanția multianuală a finanțării din partea Uniunii și concentrarea asupra priorităților sale, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,

(a)

finanțarea cheltuielilor în cadrul politicii agricole comune („PAC”), inclusiv a cheltuielilor privind dezvoltarea rurală;

(b)

sistemul de consiliere agricolă;

(c)

sistemele de gestionare și control care urmează să fie instituite de statele membre;

(d)

sistemul de ecocondiționalitate;

(e)

verificarea și închiderea conturilor.

(a)

„fermier” înseamnă fermier în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(b)

„activitate agricolă” înseamnă activitate agricolă în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(c)

„suprafață agricolă” înseamnă suprafață agricolă în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(d)

„exploatație agricolă” înseamnă exploatație agricolă în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, cu excepția dispozițiilor de la articolul 91 alineatul (3);

(e)

„plăți directe” înseamnă plăți directe în înțelesul articolului 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(f)

„legislație agricolă sectorială” înseamnă orice act aplicabil adoptat în cadrul PAC în temeiul articolului 43 din TFUE, precum și, după caz, orice act delegat sau de punere în aplicare adoptat în temeiul unor astfel de acte, precum și partea a doua a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, în măsura în care aceasta se aplică FEADR;

(g)

„neregulă” înseamnă orice neregulă în înțelesul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.

(a)

decesul beneficiarului;

(b)

incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului;

(c)

o catastrofă naturală gravă care afectează puternic exploatația agricolă;

(d)

distrugerea accidentală a clădirilor destinate creșterii animalelor, aflate pe exploatația agricolă;

(e)

o epizootie sau o boală a plantelor care afectează parțial sau integral șeptelul sau, respectiv, culturile beneficiarului;

(f)

exproprierea întregii exploatații agricole sau a unei mari părți a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii.

(a)

Fondul european de garantare agricolă („FEGA”);

(b)

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală („FEADR”).

(a)

măsurile de reglementare sau sprijinire a piețelor agricole;

(b)

plățile directe către fermieri în cadrul PAC;

(c)

contribuția financiară a Uniunii la măsurile de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă a Uniunii și în țările terțe, întreprinse de statele membre pe baza unor programe selectate de Comisie, altele decât cele menționate la articolul 5;

(d)

contribuția financiară a Uniunii la programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, menționat la articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la măsurile privind bolile animalelor și pierderea încrederii consumatorilor astfel cum sunt menționate la articolul 155 din regulamentul menționat.

(a)

promovarea produselor agricole, efectuate fie direct de către Comisie, fie prin intermediul unor organizații internaționale;

(b)

măsurile, luate în conformitate cu dreptul Uniunii, de asigurare a conservării, caracterizării, colectării și utilizării resurselor genetice în agricultură;

(c)

crearea și întreținerea sistemelor de informații contabile agricole;

(d)

sistemele de investigare agricolă, inclusiv investigațiile privind structura exploatațiilor agricole.

(a)

măsurile necesare pentru analiza, gestionarea, monitorizarea, schimbul de informații și punerea în aplicare a PAC, precum și măsurile referitoare la punerea în aplicare a sistemelor de control și la asistența tehnică și administrativă;

(b)

achiziționarea de către Comisie a imaginilor prin satelit necesare pentru controale în conformitate cu articolul 21;

(c)

măsurile luate de Comisie prin intermediul aplicațiilor de teledetecție utilizate pentru monitorizarea resurselor agricole în conformitate cu articolul 22;

(d)

măsurile necesare pentru menținerea și dezvoltarea metodelor și a mijloacelor tehnice de informare, interconectare, monitorizare și control al gestionării financiare a fondurilor utilizate pentru finanțarea PAC;

(e)

furnizarea de informații privind PAC, în conformitate cu articolul 45;

(f)

studiile privind PAC și evaluările măsurilor finanțate de Fonduri, inclusiv îmbunătățirea metodelor de evaluare și schimburile de informații privind practicile din cadrul PAC;

(g)

dacă este cazul, agențiile executive înființate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului (²⁹), agenții care acționează în legătură cu PAC;

(h)

măsurile legate de diseminarea informațiilor, sensibilizare, promovarea cooperării și schimburile de experiență la nivelul Uniunii, adoptate în contextul dezvoltării rurale, inclusiv rețele ale părților implicate;

(i)

măsurile necesare pentru dezvoltarea, înregistrarea și protejarea logourilor în cadrul politicilor în materie de calitate ale Uniunii și pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală legate de acestea, precum și progresele necesare ale tehnologiei informației (IT).

(a)

conturile anuale pentru cheltuielile efectuate în cursul îndeplinirii sarcinilor care revin respectivei agenții de plăți acreditate, însoțite de informațiile necesare pentru verificarea și închiderea conturilor respective în conformitate cu articolul 51;

(b)

o declarație de gestiune privind exhaustivitatea, exactitatea și veridicitatea conturilor, precum și buna funcționare a sistemelor de control intern, pe baza unor criterii obiective, precum și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente;

(c)

un rezumat anual al rapoartelor finale de audit și al controalelor efectuate, inclusiv o analiză a naturii și a gravității erorilor și deficiențelor de sistem identificate, precum și măsurile corective care urmează să fie luate sau planificate.

(a)

să culeagă informațiile care urmează să fie puse la dispoziția Comisiei și să trimită Comisiei informațiile respective;

(b)

să ia sau să coordoneze, după caz, măsuri în vederea soluționării eventualelor deficiențe obișnuite și să informeze Comisia cu privire la urmări;

(c)

să promoveze și, după caz, să asigure aplicarea armonizată a normelor Uniunii.

(a)

condițiile minime pentru acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, astfel cum sunt menționate la articolul 7 alineatul (2) și, respectiv, la articolul 7 alineatul (4);

(b)

obligațiile agențiilor de plăți privind intervenția publică, precum și normele referitoare la conținutul responsabilităților lor de gestionare și control.

(a)

procedurile de acordare, retragere și revizuire a acreditării agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, precum și procedurile de supraveghere a acreditării agențiilor de plăți;

(b)

activitatea și controalele care stau la baza declarației de gestiune a agențiilor de plăți;

(c)

funcționarea organismului de coordonare și notificarea către Comisie a informațiilor în conformitate cu articolul 7 alineatul (4).

(a)

principii de audit pe care să se bazeze avizele organismelor de certificare, incluzând o evaluare a riscurilor, controale interne și un nivel adecvat al elementelor doveditoare ale auditului;

(b)

metodele de audit care trebuie folosite de organismele de certificare pentru emiterea avizelor lor, având în vedere standardele internaționale în materie de audit, incluzând, după caz, utilizarea unui eșantion integrat unic pentru fiecare populație și, după caz, posibilitatea participării la verificările la fața locului a agențiilor de plăți.

(a)

obligațiile de la nivelul exploatației agricole rezultate din cerințele de reglementare în materie de gestionare și standardele privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor stabilite în titlul VI capitolul I;

(b)

practicile agricole benefice pentru climă și mediu menționate în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și întreținerea suprafeței agricole menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;