de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate

(JO L 157 15.6.2011, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

Rectificat prin:

▼B 

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 543/2011 AL COMISIEI

din 7 iunie 2011

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate

TITLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare și utilizarea termenilor

1.   

Prezentul regulament stabilește norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate.

Cu toate acestea, titlurile II și III din prezentul regulament se aplică numai în ceea ce privește produsele din sectorul fructelor și legumelor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și produsele de acest fel destinate doar prelucrării.

2.   

Termenii utilizați în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 au același sens atunci când sunt utilizați în prezentul regulament, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel.

▼M29 —————

▼B

TITLUL II

CLASIFICAREA PRODUSELOR

CAPITOLUL 1

Norme generale

Articolul 3

Standardele de comercializare; deținătorii

1.   

Cerințele prevăzute la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 constituie standardul de comercializare general. Standardul de comercializare general este prezentat în detaliu în partea A a anexei I la prezentul regulament.

Fructele și legumele care nu care fac obiectul unui standard de comercializare specific trebuie să se conformeze standardului de comercializare general. Cu toate acestea, atunci când deținătorul este în măsură să demonstreze că produsele sunt conforme cu oricare dintre standardele aplicabile adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), produsele sunt considerate conforme cu standardul de comercializare general.

2.   

Standardele de comercializare specifice prevăzute la articolul 113 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în partea B a anexei I la prezentul regulament, pentru următoarele produse:

(a) 

mere,

(b) 

citrice,

(c) 

fructe kiwi,

(d) 

salată, cicoare creață și cicoare de grădină cu frunze întregi,

(e) 

piersici și nectarine,

(f) 

pere,

(g) 

căpșuni,

(h) 

ardei,

(i) 

struguri de masă,

(j) 

tomate.

3.   

În sensul articolului 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin „deținător” se înțelege orice persoană fizică sau juridică care deține fizic produsele în cauză.

Articolul 4

Excepțiile și derogările de la aplicarea standardelor de comercializare

1.   

Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardelor de comercializare:

(a) 

dacă sunt etichetate clar cu mențiunea „destinat prelucrării”, „destinat consumului animal” sau orice altă mențiune similară, produsele:

(i) 

destinate prelucrării industriale sau

(ii) 

destinate consumului animal sau unei alte utilizări nealimentare;

(b) 

produsele transferate de producător pe exploatația sa către consumatori, pentru uzul personal al acestora;

▼M18

(c) 

produsele recunoscute printr-o decizie a Comisiei, adoptată la solicitarea unui stat membru în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, ca produse dintr-o anumită regiune care sunt vândute, prin comerț cu amănuntul în regiunea în cauză, sau, în cazuri excepționale și justificate, în statul membru în cauză, în cazul consumului local tradițional bine încetățenit;

▼B

(d) 

produse care au fost supuse unui proces de curățare sau tăiere, devenind „gata pentru consum” sau „gata pentru gătit”;

(e) 

produsele comercializate ca germeni comestibili, în urma germinării semințelor unor plante, clasificați ca fructe și legume în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (i) și al părții IX din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

2.   

Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardelor de comercializare în cadrul unei anumite zone de producție:

(a) 

produsele vândute sau livrate de cultivator către unitățile de condiționare și ambalare sau către spațiile de depozitare, ori expediate de la exploatația sa către unitățile respective și

(b) 

produsele expediate de la spațiile de depozitare către unitățile de condiționare și ambalare.

3.   

Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre pot excepta de la obligația de respectare a cerințelor standardelor de comercializare specifice produsele prezentate spre vânzare cu amănuntul consumatorilor pentru uzul personal al acestora și etichetate cu mențiunea „produs destinat prelucrării” sau cu orice altă mențiune similară și care sunt destinate prelucrării, altele decât cele menționate la alineatul (1) litera (a) punctul (i) din prezentul articol.

4.   

Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre pot excepta de la obligația de respectare a cerințelor standardelor de comercializare produsele vândute direct de producător consumatorului final, pentru uzul personal al acestuia, pe piețe rezervate doar producătorilor dintr-o anumită zonă de producție definită de statele membre.

5.   

Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în ceea ce privește standardele de comercializare specifice, fructele și legumele, altele decât cele din categoria „Extra”, pot prezenta, în etapele ulterioare expedierii, o ușoară lipsă de prospețime și turgescență și o ușoară alterare datorate dezvoltării și caracterului perisabil al acestora.

6.   

Prin derogare de la articolul 113a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, următoarele produse nu fac obiectul obligației de respectare a standardului de comercializare general:

(a) 

ciupercile necultivate clasificate la codul NC 0709 59 ,

(b) 

caperele clasificate la codul NC 0709 90 40 ,

(c) 

migdalele amare clasificate la codul NC 0802 11 10 ,

(d) 

migdalele decojite clasificate la codul NC 0802 12 ,

(e) 

alunele decojite clasificate la codul NC 0802 22 ,

(f) 

nucile comune decojite clasificate la codul NC 0802 32 ,

(g) 

semințele de pin dulce clasificate la codul NC 0802 90 50 ,

(h) 

fisticul clasificat la codul NC 0802 50 00 ,

(i) 

nucile de Macadamia clasificate la codul NC 0802 60 00 ,

(j) 

nucile Pecan clasificate la codul NC 0802 90 20 ,

(k) 

alte fructe cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 0802 90 85 ,

(l) 

bananele uscate din specia Musa paradisiaca (plantains) clasificate la codul NC 0803 00 90 ,

(m) 

citricele uscate clasificate la codul NC 0805 ,

(n) 

amestecurile de fructe tropicale cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 0813 50 31 ,

(o) 

amestecurile de alte fructe cu coajă lemnoasă clasificate la codul NC 0813 50 39 ,

(p) 

șofranul clasificat la codul NC 0910 20 .

7.   

Autorității competente din statul membru trebuie să i se prezinte dovada conform căreia produsele care fac obiectul dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) respectă condițiile stabilite, în special în ceea ce privește destinația acestora.

Articolul 5

Informațiile specifice

1.   

Informațiile specifice solicitate în temeiul prezentului capitol trebuie prezentate în mod lizibil și vizibil pe una dintre părțile ambalajului, fie imprimate direct pe ambalaj astfel încât să nu poată fi șterse, fie pe o etichetă care este parte integrantă din ambalaj sau este bine atașată acestuia.

2.   

În cazul mărfurilor expediate în vrac și încărcate direct într-un mijloc de transport, informațiile specifice menționate la alineatul (1) trebuie să figureze într-un document de însoțire a mărfurilor sau pe o fișă plasată într-un loc vizibil din interiorul mijlocului de transport.

3.   

În cazul contractelor la distanță în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( ¹ ), conformitatea cu standardele de comercializare impune ca informațiile specifice să fie disponibile înainte de efectuarea achiziționării.

4.   

Facturile și documentele însoțitoare, cu excepția chitanțelor destinate consumatorilor, trebuie să indice denumirea și țara de origine a produselor și, după caz, categoria, soiul sau tipul comercial, dacă acestea sunt cerute de un standard de comercializare specific, sau faptul că produsul este destinat prelucrării.

Articolul 6

Informațiile specifice în etapa vânzării cu amănuntul

1.   

În etapa vânzării cu amănuntul, informațiile specifice solicitate în temeiul prezentului capitol trebuie să fie lizibile și vizibile. Produsele pot fi prezentate spre vânzare cu condiția ca comerciantul cu amănuntul să afișeze în imediata apropiere a produselor și într-un mod vizibil și lizibil informațiile specifice privind țara de origine a produselor și, după caz, categoria și soiul sau tipul comercial, astfel încât cumpărătorii să nu fie induși în eroare.

2.   

În cazul produselor care sunt preambalate în sensul Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( ² ), în plus față de informațiile prevăzute de standardele de comercializare, trebuie indicată greutatea netă. Totuși, în cazul produselor comercializate la bucată, cerința de a indica greutatea netă nu se aplică dacă numărul articolelor poate fi observat clar, acestea putând fi ușor numărate prin ambalaj, sau dacă numărul este indicat pe etichetă.

▼M31

Articolul 7

Amestecurile

1.   

Comercializarea ambalajelor cu o greutate netă de maximum 5 kg care conțin amestecuri de diferite specii de fructe și legume este permisă dacă:

(a) 

produsele sunt uniforme calitativ și fiecare produs în cauză este conform cu standardul de comercializare specific relevant sau, în absența unui standard de comercializare specific pentru un anumit produs, cu standardul de comercializare general;

(b) 

ambalajul este etichetat în mod corespunzător, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol; și

(c) 

amestecul nu este de natură să inducă în eroare cumpărătorul.

2.   

Cerințele de la alineatul (1) litera (a) nu se aplică produselor din cadrul unui amestec care nu aparțin sectorului fructelor și legumelor menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( ³ ).

3.   

Dacă produsele din cadrul unui amestec provin din mai multe state membre sau țări terțe, numele întregi ale țărilor de origine pot fi înlocuite cu una dintre mențiunile următoare, după caz:

(a) 

„amestec de fructe originare din UE”, „amestec de legume originare din UE” sau „amestec de fructe și legume originare din UE”;

(b) 

„amestec de fructe originare din afara UE”, „amestec de legume originare din afara UE” sau „amestec de fructe și legume originare din afara UE”;

(c) 

„amestec de fructe originare din UE și din afara UE”, „amestec de legume originare din UE și din afara UE” sau „amestec de fructe și legume originare din UE și din afara UE”.

▼B

CAPITOLUL II

Controale privind conformitatea cu standardele de comercializare

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele aplicabile controalelor privind conformitatea, acestea fiind controalele efectuate asupra fructelor și legumelor pe parcursul tuturor etapelor de comercializare, în vederea verificării conformității acestora cu standardele de comercializare și cu alte dispoziții ale prezentului titlu și ale articolelor 113 și 113a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

Articolul 9

Autoritățile de coordonare și organismele de control

1.   

Fiecare stat membru desemnează:

(a) 

o singură autoritate competentă responsabilă cu coordonarea și contactele în domeniile la care se referă prezentul capitol, denumită în continuare „autoritatea de coordonare”, și

(b) 

unul sau mai multe organisme de control responsabile cu aplicarea prezentului capitol, denumite în continuare „organismele de control”.

Autoritățile de coordonare și organismele de control menționate la primul paragraf pot fi publice sau private. Totuși, în ambele cazuri, acestea se află sub responsabilitatea statelor membre.

2.   

Comisiei îi sunt notificate de către statele membre:

(a) 

denumirea, adresa poștală și adresa electronică ale autorității de coordonare pe care au desemnat-o în temeiul alineatului (1) litera (a);

(b) 

denumirea, adresa poștală și adresa electronică ale organismelor de control pe care le-au desemnat în conformitate cu alineatul (1) litera (b) și

(c) 

definirea exactă a domeniilor de competență ale organismelor de control pe care le-au desemnat.

3.   

Autoritatea de coordonare poate fi organismul de control sau unul dintre organismele de control sau orice alt organism desemnat în temeiul alineatului (1).

4.   

În modul pe care îl consideră adecvat, Comisia pune la dispoziția publicului lista autorităților de coordonare desemnate de statele membre.

Articolul 10

Baza de date cu privire la comercianți

1.   

Statele membre instituie o bază de date cu privire la comercianții din sectorul fructelor și legumelor, în care să fie înscriși, în condițiile stabilite de prezentul articol, comercianții implicați în comercializarea fructelor și legumelor pentru care s-au stabilit standarde în temeiul articolului 113 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

În acest scop, statele membre pot folosi orice altă bază sau baze de date constituite deja în alte scopuri.

2.   

În sensul prezentului regulament, prin „comerciant” se înțelege orice persoană fizică sau juridică:

(a) 

ce deține fructe și legume care fac obiectul standardelor de comercializare, în scopul:

(i) 

expunerii sau punerii lor în vânzare,

(ii) 

vânzării lor sau

(iii) 

comercializării în orice alt mod sau

(b) 

ce desfășoară efectiv oricare dintre activitățile menționate la litera (a) în ceea ce privește fructele și legumele care fac obiectul standardelor de comercializare.

Activitățile menționate la primul paragraf litera (a) cuprind:

(a) 

vânzarea la distanță, inclusiv pe internet,

(b) 

activitățile de agest gen desfășurate de persoana fizică sau juridică în nume propriu sau în numele unei părți terțe și

(c) 

activitățile de acest gen desfășurate pe teritoriul Uniunii și/sau în cadrul exporturilor către țări terțe și/sau în cadrul importurilor din țări terțe.

3.   

Statele membre stabilesc condițiile în care următorii comercianți sunt sau nu sunt incluși în baza de date:

(a) 

comercianții ale căror activități sunt exceptate de la obligația de conformitate cu standardele de comercializare în temeiul articolului 4 și

(b) 

persoanele fizice sau juridice ale căror activități în sectorul fructelor și legumelor sunt limitate fie la transportul mărfurilor, fie la vânzarea cu amănuntul.

4.   

Atunci când baza de date cu privire la comercianți este compusă din mai multe elemente distincte, autoritatea de coordonare asigură omogenitatea bazei, a elementelor sale, precum și a actualizării acestora. Actualizarea bazei de date se efectuează în special pe baza informațiilor adunate în timpul controalelor de conformitate.

5.   

Cu privire la fiecare comerciant, baza de date conține:

(a) 

numărul de înregistrare, numele și adresa;

(b) 

informațiile necesare pentru clasificarea sa într-una dintre categoriile de risc menționate la articolul 11 alineatul (2), în special poziția în lanțul de comercializare și informațiile referitoare la importanța firmei;

(c) 

informațiile privind constatările din timpul controalelor precedente efectuate asupra fiecărui comerciant;

(d) 

orice alte informații considerate necesare în vederea controalelor, de exemplu informațiile referitoare la existența unui sistem de asigurare a calității sau a unui sistem de autocontrol legat de conformitatea cu standardele de comercializare.

Actualizarea bazei de date se efectuează în special pe baza informațiilor adunate în timpul controalelor de conformitate.

6.   

Comercianții trebuie să furnizeze informațiile considerate necesare de către statele membre pentru instituirea și actualizarea bazei de date. Statele membre stabilesc condițiile în care sunt cuprinși în baza de date comercianții care nu sunt stabiliți pe teritoriul lor, dar care operează pe acesta.

Secțiunea 2

Controale de conformitate efectuate de statele membre

Articolul 11

Controalele de conformitate

1.   

În vederea asigurării conformității cu standardele de comercializare și cu alte dispoziții ale prezentului titlu și ale articolelor 113 și 113a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, statele membre se asigură că controalele de conformitate sunt efectuate în mod selectiv, pe baza unei analize a riscului și cu o frecvență corespunzătoare.

Criteriile de evaluare a riscurilor cuprind existența unui certificat de conformitate, menționat la articolul 14, eliberat de o autoritate competentă dintr-o țară terță ale cărei controale de conformitate au fost aprobate în temeiul articolului 15. Existența unui astfel de certificat este considerată un factor de reducere a riscului de neconformitate.

Criteriile de evaluare a riscurilor pot, de asemenea, include:

(a) 

natura produsului, perioada de producție, prețul produsului, condițiile climatice, operațiunile de ambalare și manipulare, condițiile de depozitare, țara de origine, mijloacele de transport sau volumul lotului;

(b) 

dimensiunea comercianților, poziția acestora în lanțul de comercializare, volumul sau valoarea produselor comercializate de aceștia, gama produselor lor, zona de livrare sau tipul de operațiuni desfășurate, cum ar fi depozitarea, sortarea, ambalarea sau vânzarea;

(c) 

constatările din timpul controalelor precedente, inclusiv numărul și tipul defectelor constatate, calitatea obișnuită a produselor comercializate, nivelul echipamentelor tehnice utilizate;

(d) 

fiabilitatea sistemelor de asigurare a calității sau a sistemelor de autocontrol ale comercianților legate de conformitatea cu standardele de comercializare;

(e) 

locul de desfășurare a controlului, în special dacă este vorba de punctul de primă intrare în Uniune sau de locul unde sunt ambalate sau încărcate produsele;

(f) 

orice alte informații care ar putea indica un risc de neconformitate.

2.   

Analiza riscului este efectuată pe baza informațiilor conținute în baza de date cu privire la comercianți menționată la articolul 10 și clasifică comercianții în funcție de categoriile de risc.

Statele membre stabilesc în prealabil:

(a) 

criteriile de evaluare a riscurilor de neconformitate a loturilor;

(b) 

pe baza unei analize a riscurilor pentru fiecare categorie de risc, proporțiile minime de comercianți sau loturi și/sau cantități care vor fi supuse unor controale de conformitate.

Pe baza analizei riscurilor, statele membre pot decide să nu efectueze controale selective asupra produselor care nu fac obiectul standardelor de comercializare specifice.

3.   

Atunci când, în urma controalelor, se constată nereguli semnificative, statele membre cresc frecvența controalelor privind comercianții, produsele, originea acestora sau alți parametri.

4.   

Comercianții trebuie să comunice organismelor de control toate informațiile pe care acestea din urmă le consideră necesare pentru organizarea și efectuarea controalelor de conformitate.

Articolul 12

Comercianții autorizați

1.   

Comercianții care se încadrează în categoria celui mai scăzut nivel de risc și care prezintă garanții speciale privind conformitatea cu standardele de comercializare pot fi autorizați de statele membre să utilizeze modelul prevăzut în anexa II la etichetarea fiecărui ambalaj în etapa expedierii și/sau să semneze certificatul de conformitate menționat la articolul 14.

2.   

Autorizarea se acordă pentru o perioadă de cel puțin un an.

3.   

Comercianții care beneficiază de această posibilitate:

(a) 

dispun de personal de control care a beneficiat de o formare profesională aprobată de statele membre;

(b) 

dispun de echipamente adecvate pentru condiționarea și ambalarea produselor;

(c) 

se angajează să efectueze un control de conformitate a mărfurilor pe care le expediază și să țină un registru conținând evidența tuturor controalelor efectuate.

4.   

În cazul în care un comerciant autorizat nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru autorizare, statul membru retrage autorizația.

5.   

Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), comercianții autorizați pot continua să utilizeze, până la epuizarea stocurilor, modelele care erau conforme cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 la data de ►M18   21 iunie 2011 ◄ .

Autorizațiile acordate comercianților înainte de ►M18   22 iunie 2011 ◄ rămân valabile pe parcursul perioadei pentru care au fost acordate.

Articolul 13

Acceptarea declarațiilor de către autoritatea vamală

1.   

Autoritatea vamală poate accepta declarațiile de export și/sau declarațiile de punere în liberă circulație pentru produsele care fac obiectul standardelor de comercializare specifice doar dacă:

(a) 

mărfurile sunt însoțite de un certificat de conformitate sau

(b) 

organismul de control competent a informat autoritatea vamală că a fost eliberat un certificat de conformitate pentru loturile în cauză sau

(c) 

organismul de control competent a informat autoritatea vamală că nu a eliberat un certificat de conformitate pentru loturile în cauză deoarece acestea nu trebuie controlate, având în vedere analiza riscurilor menționată la articolul 11 alineatul (1).

Dispozițiile de mai sus nu aduc atingere altor controale de conformitate pe care statele membre le pot efectua în temeiul articolului 11.

2.   

De asemenea, alineatul (1) se aplică produselor care fac obiectul standardului de comercializare general prevăzut în anexa I partea A și produselor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (a), dacă statul membru în cauză consideră că acest lucru este necesar, având în vedere analiza riscurilor menționată la articolul 11 alineatul (1).

Articolul 14

Certificatul de conformitate

1.   

Pentru a confirma că produsele în cauză sunt conforme cu standardul de comercializare relevant, o autoritate competentă poate elibera certificate de conformitate (denumite în continuare „certificat”). Modelul de certificat destinat autorităților competente din Uniune figurează în anexa III.

În locul certificatelor eliberate de autoritățile competente din Uniune, țările terțe menționate la articolul 15 alineatul (4) pot utiliza certificate proprii, cu condiția ca acestea să conțină cel puțin informațiile echivalente celor din certificatul Uniunii. Prin mijloacele pe care le consideră adecvate, Comisia pune la dispoziție modele ale unor astfel de certificate ale țărilor terțe.

2.   

Certificatele pot fi eliberate fie pe hârtie, cu semnătură originală, fie în format electronic, cu semnătură electronică.

3.   

Fiecare certificat trebuie să poarte ștampila autorității competente și semnătura persoanei sau persoanelor autorizate în acest scop.

4.   

Certificatul se eliberează în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

5.   

Fiecare certificat trebuie să poarte un număr de serie după care poate fi identificat. Autoritatea competentă reține o copie a fiecărui certificat eliberat.

6.   

Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1) primul paragraf, statele membre pot continua să utilizeze, până la epuizarea stocurilor, certificatele care erau conforme cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1580/2007 la data de 30 iunie 2009.

Secțiunea 3

Controale de conformitate efectuate de țările terțe

Articolul 15

Aprobarea controalelor de conformitate efectuate de țările terțe înaintea importului în Uniune

▼M18

1.   

La cererea unei țări terțe, Comisia poate aproba, în conformitate cu procedura menționată la articolul 195 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, controalele privind conformitatea cu standardele de comercializare efectuate de respectiva țară terță înaintea importului în Uniune.

▼B

2.   

Aprobarea menționată la alineatul (1) poate fi acordată țărilor terțe în care, în ceea ce privește produsele exportate către Uniune, sunt respectate standardele de comercializare ale Uniunii sau cel puțin standarde echivalente.

Aprobarea trebuie să specifice autoritatea oficială din țara terță sub responsabilitatea căreia se efectuează controalele menționate la alineatul (1). Autoritatea respectivă răspunde de contactele cu Uniunea. De asemenea, aprobarea trebuie să specifice organismele de control din țara terță care sunt responsabile cu controalele efective.

Aprobarea nu se poate referi decât la produse originare din țara terță respectivă și poate fi limitată la anumite produse.

3.   

Organismele de control din țara terță sunt fie organisme oficiale, fie organisme recunoscute oficial de autoritatea menționată la alineatul (2), care oferă garanții satisfăcătoare și care dispun de personalul, echipamentele și spațiile necesare efectuării controalelor în conformitate cu metodele menționate la articolul 17 alineatul (1) sau cu metode echivalente.

4.   

Lista țărilor ale căror controale de conformitate au fost aprobate în temeiul prezentului articol, precum și produsele respective figurează în anexa IV.

Prin mijloacele pe care le consideră adecvate, Comisia pune la dispoziție coordonatele autorităților oficiale și ale organismelor de control în cauză.

Articolul 16

Suspendarea aprobării controalelor de conformitate

Comisia poate suspenda aprobarea controalelor de conformitate dacă se constată că, într-un număr semnificativ de loturi și/sau cantități, mărfurile nu corespund cu informațiile din certificatele de conformitate emise de organismele de control din țara terță.

Secțiunea 4

Metode de control

Articolul 17

Metodele de control

1.   

Controalele de conformitate prevăzute de prezentul capitol, cu excepția celor efectuate în etapa vânzării cu amănuntul către consumatorul final, se efectuează în conformitate cu metodele de control prevăzute în anexa V, în afara cazului în care prezentul regulament prevede dispoziții contrare.

Statele membre stabilesc modalități specifice pentru verificarea conformității în etapa vânzării cu amănuntul către consumatorul final.

2.   

Dacă inspectorii constată că mărfurile sunt conforme cu standardele de comercializare, organismul de control poate elibera certificatul de conformitate prevăzut în anexa III.

3.   

În cazul în care mărfurile nu sunt conforme cu standardele, organismul de control emite o constatare de neconformitate la adresa comerciantului sau a reprezentanților acestuia. Mărfurile care au făcut obiectul unei constatări de neconformitate nu pot fi deplasate fără autorizarea organismului de control care a emis constatarea în cauză. Respectiva autorizare poate depinde de îndeplinirea unor condiții stabilite de organismul de control.

Comercianții pot decide să pună în conformitate toate mărfurile sau o parte a acestora. Mărfurile care au fost puse în conformitate nu pot fi comercializate înainte ca organismul de control competent să se asigure prin toate mijloacele adecvate că mărfurile au fost efectiv puse în conformitate. Organismul de control competent eliberează, după caz, certificatul de conformitate prevăzut în anexa III, pentru lot sau pentru o parte a acestuia, doar după ce mărfurile au fost puse în conformitate.

În cazul în care un organism de control acceptă cererea unui comerciant de a pune mărfurile în conformitate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat controlul care a stabilit neconformitatea lor, comerciantul notifică existența lotului neconform organismului de control competent din statul membru de destinație. Statul membru care emite constatarea de neconformitate trimite celorlalte state membre în cauză, inclusiv statului membru de destinație a lotului neconform, o copie a respectivei constatări.

În cazul în care mărfurile nu pot fi nici puse în conformitate, nici destinate consumului animal, prelucrării industriale sau oricărei alte utilizări nealimentare, organismul de control poate să ceară comercianților, dacă acest lucru este necesar, să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că produsele în cauză nu sunt comercializate.

Comercianții furnizează toate informațiile considerate necesare de statele membre în scopul aplicării prezentului alineat.

Secțiunea 5

Notificări

Articolul 18

Notificările

1.   

Un stat membru în care se constată că un transport care provine dintr-un alt stat membru nu este conform cu standardele de comercializare din cauza unor defecte sau deteriorări care ar fi putut fi detectate la momentul ambalării, notifică fără întârziere Comisia și statele membre care ar putea fi afectate.

2.   

Un stat membru în care, din cauza neconformității cu standardele de comercializare, a fost refuzată punerea în liberă circulație a unui lot de mărfuri provenind dintr-o țară terță notifică fără întârziere Comisia, statele membre care ar putea fi afectate, precum și țara terță în cauză, menționată în anexa IV.

3.   

Statele membre notifică Comisiei dispozițiile pe care le-au prevăzut referitoare la controale și la sistemele de analiză a riscurilor și informează Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale acestor sisteme.

4.   

Statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre rezultatele sintetizate ale controalelor efectuate în toate etapele de comercializare dintr-un anumit an, până la data de 30 iunie a anului următor.

5.   

Comisia specifică modalitățile de efectuare a notificărilor menționate la alineatele (1) - (4).

TITLUL III

ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Cerințe și recunoaștere

▼M29 —————

▼B

Secțiunea 4

Grupuri de producători

Articolul 36

Prezentarea planurilor de recunoaștere

1.   

O entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice prezintă planul de recunoaștere menționat la articolul 125e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 autorității competente din statul membru în care entitatea juridică își are sediul social.

2.   

Statele membre stabilesc:

(a) 

criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească entitatea juridică sau partea clar definită a unei entități juridice pentru a putea prezenta un plan de recunoaștere;

(b) 

normele privind elaborarea, conținutul și punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere;

(c) 

perioada în cursul căreia unui fost membru al unei organizații de producători, după renunțarea la calitatea de membru al organizației de producători, i se interzice să adere la un grup de producători în ceea ce privește produsele pentru care a fost recunoscută organizația de producători;

(d) 

procedurile administrative în vederea aprobării, monitorizării și realizării planurilor de recunoaștere și

▼M8

(e) 

normele pentru a evita ca un producător să beneficieze mai mult de 5 ani de ajutorul acordat de Uniune grupurilor de producători.

▼B

Articolul 37

Conținutul planurilor de recunoaștere

Un proiect de plan de recunoaștere trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(a) 

o descriere a situației inițiale, în special cu referire la numărul de producători membri, cu detalii complete privind membrii, producția, inclusiv valoarea producției comercializate, comercializarea și infrastructura aflată la dispoziția grupului de producători, inclusiv infrastructura deținută de membri individuali ai grupului de producători;

(b) 

data propusă pentru începerea punerii în aplicare a planului și durata estimată a acestuia, care nu trebuie să depășească cinci ani și

(c) 

activitățile și investițiile care trebuie realizate pentru obținerea recunoașterii.

▼M8

Investițiile menționate la primul paragraf litera (c) nu includ investițiile enumerate în anexa Va.

▼B

Articolul 38

Aprobarea planurilor de recunoaștere

▼M8

1.   

Autoritatea competentă din statul membru ia una dintre deciziile menționate la alineatul (3) în termen de trei luni de la primirea unui proiect de plan de recunoaștere însoțit de toate documentele justificative. Statele membre pot prevedea un termen limită mai scurt.

▼B

2.   

Statele membre pot adopta norme suplimentare privind eligibilitatea operațiunilor și a cheltuielilor în temeiul planurilor de recunoaștere, inclusiv norme privind eligibilitatea investițiilor, pentru ca grupurile de producători să îndeplinească criteriile de recunoaștere a organizațiilor de producători, menționate la articolul 125b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

▼M8

3.   

După efectuarea controalelor de conformitate menționate la articolul 111, autoritatea competentă din statul membru, după caz:

(a) 

acceptă provizoriu planul și acordă recunoașterea preliminară;

(b) 

solicită modificarea planului, inclusiv în privința duratei sale. În special, statul membru evaluează dacă etapele propuse nu sunt nejustificat de lungi și solicită modificări dacă un grup de producători ar putea îndeplini criteriile de recunoaștere a organizațiilor de producători înaintea încheierii perioadei de cinci ani menționate la articolul 125e alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(c) 

respinge planul, mai ales în cazul în care entitățile juridice sau părțile clar definite ale unor entități juridice care depun cereri de recunoaștere preliminară ca grupuri de producători îndeplinesc deja criteriile de recunoaștere a organizațiilor de producători.

Se poate acorda acceptarea provizorie, dacă este necesar, numai dacă modificările solicitate în temeiul literei (b) au fost incluse în plan.

▼M8

4.   

Autoritatea competentă din statul membru notifică Comisiei, până la data de 1 iulie a fiecărui an, deciziile de acceptare provizorie a planurilor de recunoaștere și implicațiile financiare ale planurilor respective, folosind modelele incluse în anexa Vb.

5.   

Odată stabiliți coeficienții de atribuire menționați la articolul 47 alineatul (4) al doilea paragraf, autoritatea competentă din statul membru oferă grupurilor de producători în cauză posibilitatea de a-și modifica sau de a-și retrage planul de recunoaștere. Dacă un grup de producători nu își retrage planul, autoritatea competentă îl acceptă cu titlu definitiv sub rezerva unor modificări pe care autoritatea competentă le poate considera necesare.

6.   

Autoritatea competentă din statul membru notifică entitatea juridică sau o parte clar definită dintr-o entitate juridică cu privire la deciziile menționate la alineatele (3) și (5).

▼B

Articolul 39

Punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere

1.   

Planul de recunoaștere se pune în aplicare în segmente anuale, începând cu data de 1 ianuarie. Statele membre pot permite grupurilor de producători să efectueze o defalcare a acestor segmente anuale în segmente semestriale.

În primul an de punere în aplicare, în conformitate cu data propusă menționată la articolul 37 litera (b), planul de recunoaștere începe:

(a) 

la 1 ianuarie, după data acceptării planului de către autoritatea competentă din statul membru sau

(b) 

în prima zi calendaristică următoare datei acceptării planului.

În orice caz, primul an de punere în aplicare a planului de recunoaștere se încheie la data de 31 decembrie a aceluiași an.

▼M8

2.   

Statele membre stabilesc condițiile în care grupurile de producători pot solicita modificări ale planurilor în timpul aplicării acestora. Solicitările respective trebuie să fie însoțite de toate documentele justificative necesare.

Statele membre stabilesc condițiile în care planurile de recunoaștere pot fi modificate în cursul unui segment anual sau semestrial fără aprobarea prealabilă a autorității competente din statul membru. Pentru a fi eligibile în vederea ajutorului, modificările respective trebuie să fie comunicate imediat de grupul de producători autorității competente din statul membru.

Grupurile de producători pot fi autorizate de autoritatea competentă a statului membru, pe durata unui anumit an și pentru anul respectiv, să crească suma totală prevăzută pentru cheltuieli într-un plan de recunoaștere cu maximum 5 % din suma aprobată inițial sau să reducă suma respectivă cu un procentaj maxim care urmează a fi stabilit de statele membre, în ambele cazuri cu condiția să fie menținute obiectivele generale ale planului de recunoaștere și cu condiția ca cheltuielile globale ale Uniunii la nivelul statului membru în cauză să nu depășească suma contribuției din partea Uniunii alocate statului membru respectiv în conformitate cu articolul 47 alineatul (4).

În cazul fuziunilor între grupuri de producători menționate la articolul 48, limita de 5 % se aplică sumei totale a cheltuielilor prevăzute în planurile de recunoaștere ale grupurilor care fuzionează.

▼B

3.   

Autoritatea competentă din statul membru ia o decizie în privința modificărilor planului în termen de trei luni de la primirea cererii de modificare, după examinarea justificărilor prezentate. Este considerată respinsă orice cerere de modificare în legătură cu care nu s-a luat o decizie în intervalul de timp menționat. Statele membre pot prevedea un termen limită mai scurt.

Articolul 40

Cererile de recunoaștere ca organizație de producători

1.   

Grupurile de producători care pun în aplicare un plan de recunoaștere pot depune, în orice moment, o cerere de recunoaștere în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Aceste cereri trebuie depuse, în orice caz, înainte de sfârșitul perioadei tranzitorii menționate la articolul 125e alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

2.   

Începând cu data depunerii unei astfel de cereri, grupul în cauză poate prezenta un proiect de program operațional în temeiul articolului 63.

Articolul 41

Principalele activități ale grupurilor de producători

1.   

Activitatea principală a unui grup de producători se referă la concentrarea ofertei și la comercializarea produselor membrilor săi pentru care este recunoscută preliminar.

2.   

Un grup de producători poate vinde produse de la producători care nu sunt membri ai unui grup de producători dacă este recunoscut pentru produsele respective și cu condiția ca valoarea economică a activității respective să fie inferioară valorii producției comercializate a membrilor grupului de producători și a membrilor altor grupuri de producători.

Articolul 42

Valoarea producției comercializate

1.   

Articolul 50 alineatele (1)-(4) și (7) și alineatul (6) prima teză se aplică mutatis mutandis grupurilor de producători.

2.   

În cazul diminuării cu cel puțin 35 % a valorii producției comercializate, din motive justificate în mod corespunzător statului membru și care nu depind de responsabilitatea și de controlul grupului de producători, se consideră că valoarea totală a producției comercializate reprezintă 65 % din valoarea totală declarată în cererea sau cererile de ajutor precedente referitoare la segmentul anual cel mai recent, verificată de statul membru, iar în absența acestor cereri, din valoarea declarată inițial în planul de recunoaștere aprobat.

3.   

Valoarea producției comercializate este cea calculată în temeiul legislației aplicabile în ceea ce privește perioada pentru care se solicită ajutorul.

Articolul 43

Finanțarea planurilor de recunoaștere

1.   

Ratele ajutorului menționate la articolul 103a alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se reduc la jumătate în raport cu producția comercializată care depășește valoarea de 1 000 000 EUR.

▼C1

2.   

Ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 face obiectul unui plafon anual de 100 000 EUR pentru fiecare grup de producători.

▼B

3.   

Ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se plătește:

(a) 

în tranșe anuale sau semestriale la sfârșitul fiecărei perioade anuale sau semestriale de aplicare a planului de recunoaștere sau

(b) 

în tranșe care acoperă o parte dintr-o perioadă anuală, în cazul în care planul demarează în cursul unei perioade anuale sau în cazul în care recunoașterea se acordă în temeiul articolului 125b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 înainte de încheierea unei perioade anuale. În cazul respectiv, plafonul menționat la alineatul (2) al prezentului articol se reduce proporțional.

Pentru calcularea cuantumului tranșelor, statele membre pot utiliza ca punct de pornire producția comercializată corespunzătoare unei perioade diferite de cea pentru care este plătită tranșa, dacă acest lucru este necesar din motive de control. Diferența dintre perioade trebuie să fie mai mică decât perioada în cauză.

4.   

Cursul de schimb care se aplică sumelor menționate la alineatele (1) și (2) este ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană înainte de prima zi a perioadei pentru care se acordă ajutorul respectiv.

Articolul 44

Ajutorul pentru investițiile necesare în vederea recunoașterii

Investițiile legate de punerea în aplicare a planurilor de recunoaștere menționate la articolul 37 litera (c) din prezentul regulament, pentru care se prevede un ajutor la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, sunt finanțate proporțional cu utilizarea acestora pentru produsele membrilor unui grup de producători pentru care se acordă recunoaștere preliminară.

Investițiile care ar putea denatura concurența în privința celorlalte activități economice ale grupului de producători sunt excluse de la acordarea de ajutor din partea Uniunii.

▼M8

Pot fi realizate investiții în exploatații individuale și/sau la sediile unor membri producători ai grupului de producători, cu condiția ca investițiile respective să contribuie la realizarea obiectivelor planului de recunoaștere. Dacă un membru părăsește grupul de producători, statele membre se asigură că este recuperată investiția sau valoarea reziduală a acesteia, în cazul în care încă nu a expirat perioada de amortizare.

▼B

Articolul 45

Cererea de ajutor

1.   

Un grup de producători depune o singură cerere pentru ajutorul menționat la articolul 103a alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, în termen de trei luni de la sfârșitul fiecărei perioade anuale sau semestriale menționate la articolul 43 alineatul (3) din prezentul regulament. Cererea include o declarare a valorii producției comercializate pentru perioada pentru care se solicită ajutorul.

2.   

Pot fi depuse cereri de ajutor care se referă la perioade semestriale numai dacă planul de recunoaștere este defalcat în perioade semestriale, în conformitate cu articolul 39 alineatul (1). Orice cerere de ajutor trebuie însoțită de o declarație scrisă a grupului de producători din care se deduce că acesta:

(a) 

respectă și va respecta dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 și ale prezentului regulament și

(b) 

nu a beneficiat, nu beneficiază și nu va beneficia, direct sau indirect, de o dublă finanțare națională sau din partea Uniunii pentru acțiunile puse în aplicare în temeiul planului său de recunoaștere pentru care se acordă finanțare din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

3.   

Statele membre stabilesc termenul limită pentru plata ajutorului, termen care nu poate depăși în niciun caz șase luni de la primirea cererii.

Articolul 46

Eligibilitatea

Statele membre evaluează eligibilitatea grupurilor de producători pentru acordarea ajutorului în temeiul prezentului regulament, pentru a stabili dacă acordarea unui ajutor este justificată în mod corespunzător, ținând cont de condițiile și de data acordării unui eventual ajutor public anterior organizațiilor sau grupurilor de producători din care provin membrii grupului de producători în cauză, precum și de eventualele mutări ale unor membri între organizațiile de producători și grupurile de producători.

▼M8

Articolul 47

Contribuția Uniunii

1.   

Sub rezerva alineatului (4) din prezentul articol, contribuția Uniunii la ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 este de:

(a) 

75 % în regiunile care pot beneficia de obiectivul „convergență”; și

(b) 

50 % în alte regiuni.

Statul membru poate acorda ajutoarele naționale ca plată forfetară. Nu este necesar ca cererea de ajutoare să includă dovezi referitoare la utilizarea ajutoarelor.

2.   

Contribuția Uniunii la ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) No 1234/2007, exprimată ca subvenție de capital sau echivalent de subvenție de capital, nu depășește, ca procentaj din costurile eligibile de investiții:

(a) 

50 % în regiunile care pot beneficia de obiectivul „convergență”; și

(b) 

30 % în alte regiuni.

Statele membre în cauză se angajează să contribuie cu cel puțin 5 % din costurile eligibile de investiții.

Beneficiarii ajutoarelor pentru costurile eligibile de investiții plătesc cel puțin:

(a) 

25 % în regiunile care pot beneficia de obiectivul „convergență”; și

(b) 

45 % în alte regiuni.

3.   

Sub rezerva alineatului (4) din prezentul articol, contribuția Uniunii la ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se stabilește în cazul fiecărui grup de producători pe baza valorii producției comercializate a acestuia și respectă următoarele reguli:

(a) 

în privința grupurilor de producători din statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată, nu se aplică niciun plafon în primii doi ani de aplicare a planului lor de recunoaștere, iar în al treilea, al patrulea și al cincilea an de aplicare a planului lor de recunoaștere se aplică un plafon de 70 %, 50 % și, respectiv, 20 % din valoarea producției comercializate;

(b) 

în privința grupurilor de producători din regiunile ultraperiferice ale Uniunii menționate la articolul 349 din tratat sau din insulele mici din Marea Egee menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului ( ⁴ ), contribuția Uniunii este plafonată la 25 %, 20 %, 15 %, 10 % și, respectiv, 5 % din valoarea producției comercializate în primul, al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea an de aplicare al planului lor de recunoaștere.

4.   

Cheltuielile totale pentru contribuția Uniunii la ajutoarele menționate la articolul 103a din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu depășesc 10 000 000 EUR pe an calendaristic.

Pe baza notificărilor menționate la articolul 38 alineatul (4), Comisia stabilește coeficienții de atribuire și contribuția totală a Uniunii disponibilă pe stat membru pe an pe baza coeficienților respectivi. Dacă suma totală rezultată din notificările menționate la articolul 38 alineatul (4) nu depășește, pentru niciun an, suma maximă a contribuției Uniunii, coeficientul de atribuire este fixat la 100 %.

Contribuția Uniunii este acordată în conformitate cu coeficientul de atribuire menționat la al doilea paragraf. Nu se acordă nicio contribuție din partea Uniunii în privința planurilor de recunoaștere care nu au fost notificate în conformitate cu articolul 38 alineatul (4).

Rata de schimb aplicabilă contribuției Uniunii pe stat membru este rata publicată cel mai recent de Banca Centrală Europeană înaintea datei prevăzute la articolul 38 alineatul (4).

▼B

Articolul 48

Fuziunile

1.   

Pot beneficia sau continua să beneficieze de ajutorul prevăzut la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 grupurile de producători cărora li s-a acordat o recunoaștere preliminară și care rezultă din fuziunea dintre două sau mai multe grupuri de producători cărora li s-a acordat o recunoaștere preliminară.

2.   

În scopul calculării cuantumului ajutorului care poate fi plătit în temeiul alineatului (1), grupul de producători care rezultă din fuziune înlocuiește grupurile care au fuzionat.

3.   

În cazul în care două sau mai multe grupuri de producători fuzionează, noua entitatea preia drepturile și obligațiile grupului de producători căruia i s-a acordat recunoașterea preliminară mai întâi.

4.   

Dacă un grup de producători căruia i s-a acordat recunoașterea preliminară fuzionează cu o organizație de producători recunoscută, entitatea care rezultă din fuziune nu mai este eligibilă pentru recunoaștere preliminară ca grup de producători și nici pentru ajutoarele menționate la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Entitatea rezultată este considerată în continuare organizație de producători recunoscută, cu condiția să respecte cerințele aplicabile. Dacă este necesar, organizația de producători solicită o modificare a programului său operațional și, în acest scop, dispozițiile articolului 29 se aplică mutatis mutandis.

Cu toate acestea, activitățile desfășurate de grupurile de producători înaintea unei astfel de fuziuni continuă să fie eligibile în conformitate cu condițiile stabilite în planul de recunoaștere.

Articolul 49

Consecințele recunoașterii

1.   

Acordarea ajutorului prevăzut la articolul 103a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 încetează din momentul acordării recunoașterii.

2.   

Dacă este prezentat un program operațional în temeiul prezentului Regulament, statul membru în cauză ia măsuri pentru a evita dubla finanțare a măsurilor stabilite în planul de recunoaștere.

3.   

Investițiile eligibile pentru ajutoarele sau costurile menționate la articolul 103a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pot fi transferate spre programele operaționale, cu condiția ca acestea să fie în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

4.   

Statele membre stabilesc perioada, începând după punerea în aplicare a planului de recunoaștere, în cursul căreia grupul de producători trebuie recunoscut ca organizație de producători. Această perioadă nu poate depăși patru luni.

▼M29 —————

▼B

TITLUL V

DISPOZIȚII GENERALE, TRANZITORII ȘI FINALE

▼M29 —————

▼B

Articolul 149

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se abrogă.

Totuși, articolul 134 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se aplică în continuare până la 31 august 2011.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și, după caz, se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIX.

Articolul 150

Dispoziții tranzitorii

1.   

Programele operaționale care beneficiază de articolul 203a alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 pot continua până la încheierea lor, cu condiția să respecte normele aplicabile înaintea datei de 1 ianuarie 2008.

Descărcă textul

Poți descărca textul prezent, sau întreg textul dacă acesta are dimensiuni mai mari, folosind butonul de mai jos.