Acrilamida este o substanță chimică ce se formează natural în alimentele bogate în amidon în timpul gătitului la temperaturi ridicate (prăjire, coacere, rumenire și, de asemenea, procesare industrială la peste 120°C și umiditate scăzută). Aceasta se formează în principal din zaharuri și aminoacizi (în special unul numit asparagină) care sunt prezenți în mod natural în multe alimente. Procesul chimic care determină această formare este cunoscut sub numele de Reacția Maillard; acesta este, de asemenea, responsabil de “rumenirea” alimentelor și de influențarea gustului acestora.

Acrilamida, o substanță chimică cu potențial genotoxic și carcinogen, reprezintă o preocupare majoră pentru sănătatea publică datorită formării sale naturale în alimentele bogate în amidon, gătite la temperaturi înalte. Pentru a aborda această problemă, Regulamentul (UE) 2017/2158 al Comisiei Europene, adoptat la 20 noiembrie 2017, stabilește un cadru clar pentru reducerea prezenței acrilamidei în lanțul alimentar. Regulamentul introduce măsuri de atenuare obligatorii pentru operatorii din sectorul alimentar și niveluri de referință menite să asigure monitorizarea și controlul efectiv al riscurilor asociate. Aceste orientări urmăresc să sprijine implementarea corectă și eficientă a regulamentului, oferind îndrumări detaliate privind măsurile preventive, metodele de procesare, selecția ingredientelor și practicile de gătire care pot contribui la reducerea formării acrilamidei. Scopul principal este protejarea sănătății consumatorilor și reducerea expunerii la această substanță, menținând în același timp calitatea și siguranța alimentelor. Documentul evidențiază responsabilitățile operatorilor din sectorul alimentar și importanța implicării acestora în gestionarea riscurilor asociate acrilamidei, contribuind astfel la îmbunătățirea siguranței alimentare pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Denumire dată oricărei substanțe prezente în alimente care nu a fost adăugată intenționat. Contaminanții pot apărea în urma ambalării, a procesării și a transportului alimentelor, în urma practicilor agricole sau a utilizării medicamentelor pentru animale. Termenul nu include contaminarea de la insecte sau rozătoare.

Orice agent biologic, chimic, corpuri străine sau alte substanțe care pot compromite siguranța alimentelor și valoarea de utilizare, fie prin natura lui, fie prin acțiunea și/sau respectiv durata lui de acțiune asupra alimentelor.

Conform Ghid-ului de bune practici de igienă și producție culinară în Punctele Gastronomice Locale

Denumire dată procesului prin care microbii sunt transferați neintenționat de la o substanță sau un obiect la altul, cu efect dăunător.

Scopul acestei revizuiri este de a oferi o imagine de ansamblu a tipurilor de pericole chimice care pot apărea în alimentele în completarea studiului : Contaminarea chimică a alimentelor - vol 1, pentru a indica modul în care apar și modul în care sunt măsurate și controlate. Exemplele date sunt reprezentative pentru numeroasele tipuri de probleme cu care industria alimentară trebuie să se confrunte zilnic. 

Într-o lume în care siguranța alimentară este esențială, înțelegerea contaminării chimice a alimentelor devine o prioritate pentru consumatori și afaceri din industria alimentară. Acest articol detaliat vă oferă o imagine completă asupra pericolelor chimice, surselor lor și metodelor eficiente de prevenire, fiind o resursă esențială pentru cei care doresc să asigure calitatea și siguranța produselor alimentare.

Norovirusul (NoV) este principala cauză a gastroenteritei virale la om în întreaga lume. Este foarte contagios datorită dozei sale infecțioase foarte scăzute, stabilității în mediu și rezistenței la mulți dezinfectanți comuni.

privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006

de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții din alimente