Cercetătorii de la Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) au realizat o evaluare detaliată a riscurilor pe care bacteriile din genul Vibrio spp. le pot reprezenta pentru sănătatea publică atunci când sunt asociate cu consumul de fructe de mare. Această evaluare a fost parte a unei investigații mai ample privind efectele schimbărilor climatice asupra siguranței alimentare, inclusiv asupra răspândirii bacteriilor din genul Vibrio în ecosistemele acvatice.

Ce este Vibrio spp. și cum se transmit infecțiile?

Vibrio spp. este un gen de bacterii care se dezvoltă în mod natural în apele marine de coastă și în zonele salmastre, acolo unde apa dulce se întâlnește cu cea sărată. Aceste bacterii preferă temperaturi moderate spre ridicate și concentrații medii de sare, ceea ce le face mai răspândite în apele calde și temperate.

Oamenii pot contracta infecții cu Vibrio spp. prin consumul de fructe de mare crude sau insuficient preparate termic, cum ar fi stridiile. În plus, contactul direct cu apă care conține bacterii din acest gen poate provoca infecții ale pielii sau ale urechii, în special în cazul persoanelor care au răni deschise sau un sistem imunitar slăbit.

Infecțiile cu Vibrio sunt frecvent asociate cu simptome gastrointestinale, dar anumite specii pot cauza și infecții severe, cu potențial letal, în special la persoanele vulnerabile.

Speciile de Vibrio relevante pentru sănătatea publică

În Uniunea Europeană, cele mai importante specii de Vibrio care prezintă un risc pentru sănătatea publică sunt:

1. Vibrio parahaemolyticus – Cea mai frecventă specie asociată cu infecțiile cauzate de consumul de fructe de mare. Această bacterie provoacă gastroenterită, cu simptome precum diaree, greață, crampe abdominale și, uneori, febră. Persoanele sănătoase pot dezvolta simptome ușoare, dar cazurile mai grave apar la cei cu sistem imunitar slăbit.

2. Vibrio vulnificus – Aceasta este una dintre cele mai periculoase specii de Vibrio, deoarece poate cauza infecții severe ale pielii și chiar sepsis, mai ales la indivizii vulnerabili, cum ar fi cei cu boli cronice sau cu un sistem imunitar compromis. Mortalitatea în cazurile de infecție cu V. vulnificus poate fi ridicată, în special dacă nu este tratată rapid.

3. Vibrio cholerae non-O1/non-O139 – Deși tulpinile clasice de Vibrio cholerae sunt asociate cu epidemiile de holeră, tulpinile non-O1 și non-O139 sunt responsabile de infecții izolate care pot duce la gastroenterite severe și, în cazuri rare, la sepsis. Aceste infecții sunt mai frecvente în zonele costiere și la consumatorii de fructe de mare crude.

Nivelurile de apariție și concentrație ale Vibrio în fructele de mare plasate pe piața UE

Studiile recente efectuate asupra fructelor de mare plasate sau destinate să fie introduse pe piața UE au relevat următoarele niveluri de contaminare:

- Vibrio parahaemolyticus a fost găsit în aproximativ 20% din probele testate, dintre care una din cinci probe conținea tulpini patogene.
- Vibrio vulnificus a fost detectat în aproximativ 6% din probele testate, iar toate tulpinile identificate au fost considerate potențial patogene.
- Vibrio cholerae non-colergenic a fost identificat în aproximativ 4% din probele de fructe de mare testate.

Factorii care favorizează supraviețuirea și creșterea Vibrio în mediile acvatice

Creșterea și supraviețuirea bacteriilor Vibrio în mediile acvatice sunt influențate de mai mulți factori critici, printre care:

- Temperatura: Bacteriile Vibrio se dezvoltă optim în ape calde. Creșterea temperaturii apei favorizează proliferarea acestor bacterii.
- Salinitatea: Vibrio spp. necesită o anumită concentrație de sare pentru o dezvoltare optimă. Apele cu salinitate scăzută sau salmastre, unde râurile se întâlnesc cu marea, oferă condiții ideale pentru supraviețuirea și proliferarea lor.

Starea actuală a rezistenței antimicrobiene (AMR) la speciile de Vibrio

Rezistența antimicrobiană (AMR) la bacteriile Vibrio izolate din fructele de mare și din infecțiile transmise de fructe de mare reprezintă o preocupare majoră pentru sănătatea publică.

Cercetările recente realizate de EFSA au arătat că există tulpini de Vibrio care prezintă rezistență la mai multe antimicrobiene, inclusiv la cele utilizate în cazurile severe de infecție. Rezistența la antimicrobiene de ultimă instanță, precum și la alte tratamente de bază, a fost observată atât în tulpinile izolate din fructele de mare, cât și în cele responsabile de infecții alimentare în Europa.

Datorită dovezilor limitate disponibile, EFSA recomandă efectuarea unor sondaje suplimentare pentru a colecta date comparabile și a evalua mai bine riscurile pentru sănătatea consumatorilor europeni.

Impactul schimbărilor climatice asupra apariției Vibrio în fructele de mare

Schimbările climatice, în special încălzirea globală și evenimentele meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură, au dus la o creștere a infecțiilor cu Vibrio în Europa în ultimele două decenii. Apele de coastă mai calde permit proliferarea bacteriilor Vibrio în zone mai largi, inclusiv în apele salmastre sau cu salinitate scăzută.

Zonele cu risc crescut de apariție a bacteriilor Vibrio includ regiunile de coastă cu ape salmastre, precum Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Nordului, dar și alte regiuni de coastă afectate de influențele climatice.

Legislația relevantă

  1.  Regulamentul (CE) nr. 853/2004 stabilește definiții și cerințe de igienă pentru moluștele bivalve și produsele pescărești. Moluștele bivalve sunt moluște lamelibranche filtrante. Produsele tipice într-un context UE includ midii ( Mytilus edulis ), stridiile ( Crassostrea gigas ) și scoici ( Pectenus maximus ). Produse pescărești înseamnă toate animalele de apă de mare sau de apă dulce (cu excepția moluștelor bivalve vii, a echinodermelor vii, a tunicatelor vii și a gasteropodelor marine vii și a tuturor mamiferelor, reptilelor și broaștelor), indiferent dacă sunt sălbatice sau de crescătorie, inclusiv toate formele, părțile și produsele comestibile ale unor astfel de animale.
  2. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/627 clasifică zonele de producție de moluște bivalve vii în funcție de nivelurile indicatorilor fecali ( Escherichia coli ) din carnea de moluște și lichidul intravalvular într-una din trei categorii, Clasele A, B și C.
  3. Conform Regulamentului (CE) nr. 853/2004 , moluștele de clasa A pot fi introduse pe piață direct pentru consumul uman, în timp ce moluștele din zonele de clasa B trebuie tratate într-un centru de purificare sau retransmise, în timp ce cele din zonele de clasa C trebuie retransmise pe o perioadă lungă de timp ( minim 2 luni); după tratament, acestea trebuie să respecte standardele de sănătate din clasa A înainte de a fi introduse pe piață. Moluștele din zonele de clasă B și clasa C pot fi, de asemenea, tratate termic folosind una dintre metodele prevăzute de lege. Moluștele bivalve nu trebuie recoltate din zone neclasificate, adică zone fără date sau care depășesc limita indicatorului fecal. Aceste cerințe se aplică și echinodermelor, tunicatelor și gasteropodelor marine.

Prevenire

Pentru a preveni și controla Vibrio în fructele de mare, menținerea lanțului de frig în timpul procesării, transportului și depozitării este crucială, în special pentru fructele de mare destinate a fi consumate crude. Măsurile posibile de reducere a Vibrio sunt procesarea la presiune înaltă , iradierea și congelarea (fulger) urmate de depozitarea congelată pe termen lung. Depurarea, care presupune plasarea moluștelor vii în rezervoare cu apă de mare curată, circulantă pentru a filtra microbii, este recomandată în condiții controlate pentru consumul de stridii vii. Recomandările pentru consumatori includ asigurarea manipulării și gătirii corespunzătoare a fructelor de mare și evitarea consumului de produse crude sau insuficient gătite, în special pentru persoanele vulnerabile.

În concluzie

Evaluarea recentă a EFSA sugerează că, odată cu încălzirea apelor și creșterea valurilor de căldură, nivelurile de contaminare cu Vibrio în fructele de mare vor continua să crească, sporind riscurile pentru sănătatea publică.

Evaluarea realizată de oamenii de știință de la EFSA subliniază riscurile pe care bacteriile Vibrio spp. le prezintă pentru consumatorii de fructe de mare, în special în contextul schimbărilor climatice. Speciile de Vibrio pot provoca de la simptome ușoare de gastroenterită până la infecții severe, cu potențial letal. Prin urmare, este esențial să fie aplicate măsuri de siguranță alimentară, precum o pregătire adecvată a fructelor de mare și monitorizarea calității apelor marine, pentru a preveni răspândirea acestor bacterii și pentru a proteja sănătatea publică.

Linkuri utile

Dacă sunteți interesat de subiect și doriți să aprofundați găsiti studiul complet aici: Public health aspects of Vibrio spp. related to the consumption of seafood in the EU

Autorul articolului

Author Name
Bianca Hrib
Specialist Codex
Spune opinia ta Comunității
 

 

 


Informații importante despre acest subiect sunt și în:

 

Caracterizare a riscurilor

Denumire dată etapei finale a evaluării riscurilor, în care probabilitatea ca o anumită substanță să provoace daune este calculată în funcție de natura pericolului și de măsura în care oamenii,...

Evaluare a riscurilor cumulative

Denumire dată metodei de evaluare a riscurilor pentru sănătate sau mediu prezentate de mai multe substanțe chimice.

Gestionare a riscurilor

Denumire dată procesului de gestionare a riscurilor identificate în urma evaluării riscurilor, incluzând planificarea, realizarea și evaluarea acțiunilor necesare pentru a proteja consumatorii,...

Fructe de mare

Acesta cuprinde o varietate de produse alimentare, inclusiv unii pești, crustacee, moluște (cu clasele cefalopode, moluște bivalve și gasteropode), tunicate și echinoderme (de exemplu arici de mare...