Hotararea 106/2002 privind etichetarea alimentelor

Hotararea 106/2002 din 2002.02.27
Status: Acte în vigoare
Versiune de la: 11 August 2011

Intră în vigoare:
27 Februarie 2003 An

Hotararea 106/2002 privind etichetarea alimentelor
Dată act: 7-feb-2002
Emitent: Guvernul

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 6 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1

(1) Se aprobă:

a) Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa nr. 1;

b) Normele metodologice privind etichetarea nutriţională a alimentelor, prevăzute în anexa nr. 2;

c) [textul din Art. 1, alin. (1), litera C. a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. I, litera C. din Hotarirea 1822/2005]

(2) Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2

Nerespectarea prevederilor art. 4-6, art. 7 alin. (2), (3), (5) şi (7), art. 8 alin. (1) şi (4)-(6), art. 9 alin. (1)-(3), art. 10 alin. (1)-(4), art. 11, art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (2) şi (3), art. 14,15, art. 16 alin. (1) şi (3)-(6), art. 17, art. 18 alin. (1) şi ale art. 19, 21 şi 22 din normele metodologice prevăzute în anexa nr. 1, ale art. 2 alin. (2), art. 3, art. 4 alin. (4) şi ale art. 7 şi 8 din normele metodologice prevăzute în anexa nr. 2 constituie contravenţie şi se sancţionează conform art. 50 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3

(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi ai Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 2 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Art. 4

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor poate include în cadrul normelor metodologice privind alimentele prevederi suplimentare referitoare la etichetarea acestora.

Art. 5

Produsele aflate în stoc sau contractate înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri pot fi comercializate cu elementele de identificare şi caracterizare marcate iniţial, până la lichidarea acestor stocuri, dar nu mai târziu de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 6

(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 784/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 23 septembrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare.

-****-

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:
Ministrul sănătăţii şi familiei,
Daniela Bartoş

Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,
Ilie Sârbu

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor,
Rovana Plumb,

secretar de stat

ANEXA Nr. 1:

NORME METODOLOGICE privind etichetarea alimentelor

ANEXA Nr. 2:

NORME METODOLOGICE privind etichetarea nutriţională a alimentelor

*) Începând cu data de 31 octombrie 2012 se interzice comercializarea alimentelor care nu respectă prevederile anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 106/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ANEXA Nr. 3:

[textul din anexa 3 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. I, litera C. din Hotarirea 1822/2005]

Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 147 din data de 27 februarie 2002

Norme Metodologice din 2002 privind etichetarea alimentelor

Norme Metodologice
din 2002 din 2002.02.27
Status: Acte în vigoareVersiune de la: 2 Iulie 2009

Intră în vigoare:
27 Februarie 2003 An

Norme Metodologice din 2002 privind etichetarea alimentelor
Dată act: 7-feb-2002
Emitent: Guvernul

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

Prezentele norme metodologice reglementează modul de etichetare a alimentelor livrate ca atare consumatorului final, precum şi restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor agenţi economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie.

Dispoziţiile prezentelor norme metodologice se aplică şi anumitor aspecte referitoare la prezentarea şi publicitatea alimentelor.

Art. 2

În sensul prezentelor norme metodologice, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) etichetă - orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia;

b) aliment nepreambalat - aliment vrac care nu este supus operaţiunii de preambalare şi care, pentru vânzare, este măsurat sau cântărit în prezenţa consumatorului;

c) lot - un ansamblu de unităţi de vânzare dintr-un aliment fabricat, prelucrat sau ambalat în condiţii practic identice.

Art. 3

Scopul etichetării este de a da consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de comparat, astfel încât să per-mită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi posibilităţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.

Art. 4

(1)Informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, la achiziţionarea produselor, în privinţa:

a) caracteristicilor alimentului şi în special a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei sale, precum şi a metodelor de fabricaţie sau de producţie;

b) atribuirii de efecte sau proprietăţi alimentelor pe care acestea nu le posedă;

c) sugerării că alimentul are caracteristici speciale atunci când în realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici.

(2) Etichetarea şi metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie să atribuie alimentelor proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau să facă referirii la astfel de proprietăţi; sunt exceptate de la această interdicţie apele minerale naturale, precum şi orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale, autorizate în acest sens de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

(3) Interdicţiile sau restricţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică, de asemenea:

a) prezentării alimentelor, în special în ceea ce priveşte forma, aspectul sau ambalarea acestora, materialul de ambalare utilizat, felul cum sunt aranjate, precum şi modul în care alimentele sunt expuse;

b) publicităţii alimentelor.

CAPITOLUL II: Dispoziţii privitoare la alimente

SECŢIUNEA I: Generalităţi

Art. 5

Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

a) denumirea sub care este vândut alimentul;

b) lista cuprinzând ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;

d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;

e) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;

f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;

g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului sau ale ambalatorului sau ale distribuitorului înregistrat în Uniunea Europeană; în cazul produselor provenite din ţări din afara Uniunii Europene se înscriu denumirea şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România.

h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului;

i) instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor;

j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;

k) o menţiune care să permită identificarea lotului;

l) menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse, prevăzute în anexa nr. 1a).

SECŢIUNEA II: Denumirea sub care este vândut alimentul

Art. 6

(1) Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului final sau agenţilor economici care prepară ori furnizează hrană pentru populaţie este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) în lipsa reglementărilor specifice, denumirea să fie cea obişnuită în România;

b) în lipsa denumirii obişnuite, prevăzută în situaţia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;

c) în toate situaţiile însă denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate în fabricaţie;

d) pentru alimentele provenite din spaţiul comunitar şi/sau extracomunitar este admisă utilizarea denumirii comerciale sub care alimentul este legal fabricat şi comercializat în ţara producătoare din spaţiul comunitar şi/sau extracomunitar; totodată, în cazul în care prin aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, în special ale art. 5, această denumire nu permite consumatorului cunoaşterea naturii reale a alimentului şi distingerea acestuia de alimente cu care s-ar putea confunda, denumirea comercială trebuie să fie însoţită de o altă informaţie descriptivă care să apară în vecinătatea acesteia;

e) în mod excepţional, nu se utilizează denumirea comercială din ţara producătoare din spaţiul comunitar şi/sau extracomunitar în cazul în care alimentul se diferenţiază în mod esenţial de cel cunoscut de consumator sub această denumire, în ceea ce priveşte compoziţia sau fabricaţia, iar prevederile lit. d) nu sunt suficiente pentru a asigura informarea corectă a acestuia.

(2) Marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut alimentul.

(3) Denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să includă sau să fie însoţită de informaţii privind starea fizică a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus, ca de exemplu: transformarea în pulbere, refrigerare, congelare, afumare, concentrare, dacă omiterea unor astfel de informaţii ar putea crea confuzii în rândul consumatorilor. Produsele care au fost tratate cu radiaţii ionizante trebuie să poarte inscripţionarea "iradiate" sau "tratate cu radiaţii ionizante".

(4) Utilizarea de termeni precum: "mod.", "tip", "gen" împreună cu denumirea sub care este vândut alimentul este interzisă.

SECŢIUNEA III: Ingredientele

Art. 7

(1) Prin ingredient se înţelege orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată.

(2) Atunci când un ingredient al unui aliment este constituit din mai multe ingrediente, acestea sunt considerate ingrediente ale alimentului respectiv.

(3) În sensul prezentelor norme metodologice, nu sunt considerate ingrediente următoarele:

a) componentele unui ingredient care, în cursul procesului de fabricaţie, au fost temporar separate pentru a fi reîncorporate ulterior în produs într-o cantitate care să nu o depăşească pe cea inţială;

b) aditivii a căror prezenţă într-un aliment este datorată exclusiv faptului că au fost conţinuţi în unul sau în mai multe ingrediente ale acestuia şi cu condiţia că aceştia nu îşi mai îndeplinesc funcţia tehnologică în produsul finit;

c) aditivii utilizaţi ca auxiliari tehnologici;

d) substanţele folosite în cantităţi strict necesare ca solvenţi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome.

e) substanţele care nu sunt aditivi, dar care sunt utilizate în acelaşi fel şi pentru acelaşi scop ca auxiliarii tehnologici şi care sunt încă prezente, chiar în formă modificată, în produsul finit.

(4) Lista cuprinzând ingredientele conţine toate ingredientele din alimente în ordinea descrescătoare a cantităţii, determinată în momentul introducerii în fabricaţie; vitaminele şi mineralele adăugate în alimente se menţionează în lista cuprinzând ingredientele.

(5)Lista cuprinzând ingredientele este precedată de un titlu corespunzător care include menţiunea "Ingrediente", cu următoarele precizări:

a) apa adăugată şi substanţele volatile vor fi indicate în ordinea greutăţii lor în produsul finit; cantitatea apei adăugate ca ingredient într-un aliment este determinată scăzându-se din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente folosite. Se exceptează menţionarea apei în cazul în care cantitatea ei nu depăşeşte 5% din greutatea produsului finit;

b) ingredientele folosite în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituite în momentul fabricării pot fi indicate în ordinea ponderală avută înaintea concentrării sau deshidratării lor;

c) în cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, ingredientele pot fi menţionate în ordinea proporţiilor din produsul reconstituit, cu condiţia ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoţită de o menţiune, precum: "ingrediente ale produsului reconstituit" sau "ingrediente ale produsului gata de consum";

d) în cazul în care fructele, legumele sau ciupercile, dintre care nici unele nu predomină cantitativ în mod semnificativ şi care sunt utilizate în proporţii care pot varia, sunt folosite în amestec, ca ingrediente ale produsului alimentar, ele pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea: «fructe», «legume» sau «ciuperci», după care se regăseşte expresia: «în proporţii variabile», urmată imediat de lista fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente; în acest caz amestecul se include în lista ingredientelor, în conformitate cu prevederile alin. (4), în funcţie de cantitatea totală a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente;

e) prevederile lit. d) se aplică şi în cazul mixturilor de condimente sau de plante aromatice.

f) ingredientele care constituie mai puţin de 2% din produsul finit pot fi înscrise într-o ordine diferită, după celelalte ingrediente;

g) în cazul în care ingrediente similare sau reciproc substituibile pot fi utilizate la fabricarea sau prepararea alimentului, fără a-i altera compoziţia, natura sau valoarea percepută, şi în măsura în care constituie mai puţin de 2% din produsul finit, menţionarea lor în lista ingredientelor poate fi realizată cu ajutorul expresiei «conţine ...şi/sau ... », în cazul în care cel puţin unul dintre cel mult două ingrediente este prezent în produsul finit. Această prevedere nu se aplică aditivilor sau ingredientelor prevăzute în anexa nr. 1f).

(6) Ingredientele nu se înscriu în cazul alimentelor menţionate în anexa nr. 1c).

(6¹) În cazul băuturilor cu concentraţia alcoolică mai mare de 1,2% în volume, indicarea ingredientelor se face în conformitate cu actele normative speciale.

(6²) Fără a încălca dispoziţiile normelor de etichetare stabilite în conformitate cu prevederile alin. (6¹), orice ingredient, definit la art. 7 alin. (1) şi prevăzut în anexa nr. 1f), se indică de fiecare dată când este prezent în băuturile la care se face referire în alin. (6¹). Această indicaţie trebuie să includă cuvântul «conţine», urmat de numele ingredientului/ingredientelor respectiv/respective. În cazul în care ingredientul se regăseşte deja în lista ingredientelor cu numele său specific sau în denumirea sub care este vândută băutura, această precizare nu este necesară.

(6³) După caz, se pot adopta reguli detaliate pentru prezentarea indicaţiilor la care se face referire la alin. (6²), în conformitate cu dispoziţiile Legii viei şi vinului nr. 244/2002 în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, ale Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 145/270/59/2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi calitatea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole, destinate comercializării pentru consumul uman, şi ale Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 268/117/441/2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase.

(7) În cazul în care ingredientele se înscriu cu denumirea specifică, descrierea se face în conformitate cu prevederile prezentului articol, cu următoarele precizări:

a) ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prezentate în anexa nr. 1e) şi sunt constituente ale unui alt aliment pot fi indicate numai prin denumirea categoriei respective;

b) ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prevăzute în anexa nr. 1d) se înscriu în listă cu denumirea categoriei, urmată de numele specific sau de codul numeric C.E.; în cazul unui ingredient care aparţine mai multor categorii se indică numai categoria corespunzătoare funcţiei sale principale în cadrul alimentului respectiv;

c) atunci când un ingredient conţine gluten, denumirile "amidon", respectiv "amidon modificat", prevăzute în anexele nr. 1e) şi 1d), se completează prin indicarea originii vegetale a acestuia;

d) indicarea aromelor se face prin menţionarea termenului "aromă/arome" ori a unei denumiri specifice sau printr-o descriere a acestora. Termenul "aromă naturală" sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aromele a căror componentă de aromatizare conţine exclusiv substanţele aromatizante şi/sau preparatele aromatizante definite în acte normative specifice. În cazul în care denumirea aromei conţine o referinţă la natura vegetală sau animală ori la originea substanţelor încorporate, termenul "natural" sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aroma la care componenta aromatizantă a fost izolată prin procedee fizice corespunzătoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedeele de preparare tradiţională a alimentelor obţinute în totalitate sau aproape în totalitate din alimentul sau din sursa aromatizantă respectivă.

e) prin excepţie de la prevederile lit. d), chinina şi/sau cofeina folosite ca arome în fabricarea sau prepararea alimentelor trebuie să fie menţionate, prin denumire, în lista ingredientelor prevăzută la art. 5 lit. b), după termenul «arome».

(8) Denumirea sub care este vândut un aliment poate fi însoţită de menţionarea unuia sau mai multor ingrediente, dacă acest lucru este prevăzut prin acte normative specifice.

(9) Un ingredient compus, definit la alin. (2), se poate înscrie în lista cuprinzând ingredientele cu denumirea proprie sub care figurează în actele normative în vigoare, în funcţie de ponderea sa cantitativă în aliment, cu condiţia ca aceasta să fie urmată imediat de lista propriilor ingrediente. Această listă nu este obligatorie:

a) în cazul în care compoziţia ingredientului compus este definită în actele normative în vigoare şi în măsura în care ingredientul compus constituie mai puţin de 2% din produsul finit; această prevedere nu se aplică aditivilor, cu respectarea prevederilor alin. (3);

b) pentru ingredientele compuse, constituite din amestecuri de condimente şi/sau plante aromatice în proporţie mai mică de 2% din produsul finit, cu excepţia aditivilor, cu respectarea prevederilor alin. (3);

c) în cazul în care ingredientul compus este un aliment pentru care lista ingredientelor nu este cerută de actele normative în vigoare.

(10) Menţionarea apei nu este necesară în cazul în care ea este folosită în procesul de fabricaţie ca unic mod pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat sub formă concentrată sau deshidratată ori în cazul în care aceasta serveşte ca mediu lichid, care în mod normal nu poate fi consumat.

(11) Prin derogare de la prevederile alin. (6), (7) şi (9), orice ingredient utilizat în producerea unui aliment şi care este încă prezent, chiar într-o formă modificată, în produsul finit şi prevăzut în anexa nr. 1f) sau care provine din unul dintre ingredientele prevăzute în anexa nr. 1f) se indică pe etichetă cu referire clară la numele acestui ingredient.

(12) Menţiunea de la alin. (11) nu este necesară în condiţiile în care denumirea sub care se vinde produsul se referă în mod clar la ingredientul respectiv.

(13) Prin derogare de la prevederile alin. (3) liţ. b), c), d) şi e), orice substanţă folosită la producerea unui aliment şi care este încă prezentă, chiar într-o formă modificată, în produsul finit şi care provine din ingredientele prevăzute în anexa nr. 1f) este considerată ca ingredient şi se indică pe etichetă cu referire clară la numele ingredientului din care provine.

(14) Lista din anexa nr. 1f) va fi sistematic reexaminată şi, dacă este necesar, reactualizată pe baza celor mai recente cunoştinţe ştiinţifice. Reactualizarea poate fi efectuată, de asemenea, prin ştergerea din anexa nr. 1f) a ingredientelor pentru care se stabileşte ştiinţific că nu este posibil să cauzeze reacţii adverse.

(15) Pentru interpretarea listei din anexa nr. 1f), autorităţile competente pot elabora norme tehnice specifice.

Art. 7¹

Ingredientele se înscriu în conformitate cu prevederile acestei secţiuni şi ale anexelor nr. 1c), 1d), 1e) şi 1f).

Art. 8

(1) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată în procente, determinată la momentul introducerii acestora în fabricaţie, se declară în următoarele situaţii:

a) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vândut ori este în mod obişnuit asociat cu această denumire de consumator; sau

b) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau

c) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului şi îl diferenţiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său.

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică:

a) ingredientelor sau categoriilor de ingrediente:

a₁) a căror cantitate netă se înscrie pe etichetă, în conformitate cu art. 9 alin. (3); sau

a₂)ale căror cantităţi sunt deja stabilite pentru a fi înscrise pe etichete, prin acte normative specifice;

a₃) care sunt utilizate în cantităţi mici în scop de aromatizare;

a₄) în cazul în care, deşi apar cu denumirea sub care este vândut alimentul, nu influenţează alegerea consumatorului, avându-se în vedere că variaţia în cantitate nu este esenţială pentru a caracteriza alimentul sau nu îl diferenţiază de produsele similare;

b) atunci când prin acte normative specifice se stabileşte în mod precis cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, fără a impune indicarea acesteia pe etichetă;

c) în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (5) lit. d) şi e).

(3) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică în cazul menţiunilor referitoare la adaosul de vitamine şi de minerale, atunci când acestea se supun etichetării nutriţionale.

(4) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente se înscrie cu denumirea sub care este vândut alimentul ori în imediata vecinătate a acesteia, sau în lista cuprinzând ingredientele, în continuarea denumirii ingredientului sau a categoriei de ingrediente respective.

(5) În cazul alimentelor care au pierdut din umiditate ca urmare a unor tratamente termice sau a altor tipuri de tratamente la care au fost supuse, cantitatea indicată a unui ingredient sau a ingredientelor, exprimată în procente, se raportează la produsul finit. Atunci când cantitatea unui ingredient sau cantitatea totală a ingredientelor înscrisă prin etichetare depăşeşte 100%, exprimarea procentuală se înlocuieşte cu cea a cantităţii ingredientului/ingredientelor utilizate la obţinerea a 100 grame de produs finit.

(6) Cantitatea ingredientelor volatile se indică corespunzător cantităţii din produsul finit.

(7) Cantitatea de ingrediente, utilizată în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituită pe parcursul procesului de fabricaţie, poate fi indicată corespunzător cantităţii dinaintea concentrării ori deshidratării. În cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, cantitatea de ingrediente poate fi indicată corespunzător cantităţii din produsul reconstituit.

(8) Prevederile acestui articol nu exclud aplicarea reglementărilor referitoare la etichetarea nutriţională.

SECŢIUNEA IV: Cantitatea netă

Art. 9

(1) Înscrierea cantităţii nete a alimentelor preambalate se face în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi de masă pentru celelalte produse, utilizându-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul.

(2) a) Prevederile referitoare la indicarea cantităţii nete se aplică şi în cazul în care prin acte normative specifice se impune indicarea cantităţii nominale minime sau medii.

b) În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe articole conţinând aceeaşi cantitate din acelaşi produs, ambalate individual, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete conţinute de un ambalaj individual şi a numărului total al acestora. Aceste menţiuni nu sunt obligatorii atunci când numărul total de ambalaje individuale poate fi numărat cu uşurinţă din exterior şi atunci când cel puţin o indicaţie privind cantitatea netă individuală poate fi citită clar din exteriorul produsului.

c) În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe produse ambalate individual, care nu sunt considerate unităţi de vânzare, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete totale şi a numărului total de ambalaje individuale.

(3) a) În cazul alimentelor solide livrate în mediu lichid se indică pe etichetă şi masa netă a componentei solide.

b) Prin mediu lichid se înţelege: apă, soluţii apoase de săruri, saramură, soluţii apoase de acizi alimentari, oţet, soluţii apoase de zahăr sau înlocuitori, sucuri de fructe sau de legume, în cazul fructelor sau legumelor.

c) Substanţele care se constituie ca mediu lichid pot fi singure sau în amestec, ca atare ori congelate, cu condiţia ca acestea să fie numai un element auxiliar al componentei solide şi astfel să nu reprezinte un factor de decizie pentru cumpărător.

(4) Indicarea cantităţii nete nu este obligatorie pentru:

a) alimentele vândute cu bucata, cu condiţia ca numărul de articole să poată fi văzut cu claritate şi să poată fi numărat cu uşurinţă din exteriorul produsului; în caz contrar se indică numărul pe etichetă;

b) alimentele care pot înregistra pierderi considerabile de volum sau de masă şi care sunt vândute la bucată sau cântărite în prezenţa cumpărătorului;

c) alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau de 5 mililitri; această prevedere nu se aplică condimentelor şi plantelor aromatice.

SECŢIUNEA V: Data durabilităţii minimale/termenul de valabilitate, condiţii de păstrare, de conservare şi de folosire

Art. 10

(1) Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare.

(2) Data va fi precedată de menţiunea:

- "A se consuma, de preferinţă, înainte de ... ", dacă în dată este inclusă ziua; sau

- "A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul ... ", dacă se indică luna şi anul sau numai anul.

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt însoţite fie de dată, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau ambalaj. Menţiunile sunt completate, după caz, cu indicarea condiţiilor de păstrare şi conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilităţii minimale.

(4) Data se compune din indicarea clară a zilei, lunii şi a anului, într-o formă cronologică necodificată; în cazul alimentelor:

- a căror durabilitate este mai mică de 3 luni, este suficient să se indice ziua şi luna;

- a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mică de 18 luni, este suficient să se indice luna şi anul;

- a căror durabilitate este mai mare de 18 luni, este suficient să se indice anul.

(5) Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale produsele menţionate în anexa nr. 1b).

Art. 11

(1) Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului data durabilităţii minimale este înlocuită de data limită de consum. Data înscrisă de producător este precedată de menţiunea "expiră la data de ... ", indicându-se în ordine ziua, luna şi eventual anul, în formă necodificată.

(2) Menţiunea prevăzută la alin. (1) este însoţită fie de dată, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau pe ambalaj.

(3) Menţiunea cuprinsă în alin. (1) se completează cu indicarea condiţiilor de depozitare ce trebuie respectate.

Art. 12

(1) Informaţiile privind modul de preparare a alimentelor se indică în aşa fel încât să permită utilizarea corectă a acestora.

(2)Pentru anumite alimente, în cazul în care producătorul nu stabileşte instrucţiuni precise de utilizare, acestea pot fi impuse prin acte normative specifice.

SECŢIUNEA VI: Concentraţia alcoolică

Art. 13

(1) Prezenta secţiune se referă la indicarea concentraţiei alcoolice în volum pe etichetele băuturilor ce conţin alcool mai mult de 1,2% în volum, exceptându-se cele prevăzute la poziţiile tarifare 22.04 şi 22.05 din Tariful vamal de import al României.

(2) Concentraţia alcoolică se exprimă în procente de volum, la temperatura de referinţă de 20⁰C;

valoarea concentraţiei alcoolice se înscrie în cifre cu cel mult o zecimală urmată de simbolul "% vol." şi poate fi precedată de cuvântul "alcool" sau de abrevierea "alc.".

(3) Toleranţele pozitive şi negative, exprimate în valoare absolută, permise la indicarea concentraţiei alcoolice, raportată în procente de volum, sunt următoarele:

*) La anexa nr. 1 "Norme metodologice privind etichetarea alimentelor", la articolul 13 alineatul (3), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(4)Toleranţele stabilite la alin. (3) lit. a)-h) nu exclud aplicarea toleranţelor ce derivă din metoda de analiză utilizată la determinarea concentraţiei alcoolice.

SECŢIUNEA VII:Dispoziţii referitoare la alimente preambalate

Art. 14

(1) Pentru alimentele preambalate menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu pe ambalaj sau pe o etichetă ataşată de acesta.

(2) Menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu numai pe documentele de însoţire, atunci când alimentele preambalate sunt:

a) comercializate într-o formă intermediară celei de vânzare către consumatorul final şi nu fac obiectul vânzării către agenţii economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie;

b) destinate aprovizionării agenţilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie, supunându-le unor procese de prelucrare.

(3) În cazul produselor prevăzute la alin. (2), pe ambalajul exterior în care acestea sunt prezentate spre comercializare se înscriu elementele prevăzute la art. 5 lit. a), e) şi g) şi, după caz, cele prevăzute la art. 11.

(4) Menţiunile prevăzute la art. 5 se înscriu astfel încât să fie uşor de înţeles, sunt marcate vizibil pentru a putea fi văzute cu uşurinţă, lizibil şi într-un mod ce nu permite ştergerea; acestea nu vor fi în nici un fel mascate, nu se inscripţionează în locuri obscure sau întrerupte prin inscripţii ori imagini.

(5) Menţiunile prevăzute la art. 5 lit. a), d), e) şi j) se înscriu în acelaşi câmp vizual.

(6) În cazul ambalajelor din sticlă destinate reutilizării, marcate într-un mod ce nu permite ştergerea, precum şi al amabalajelor sau recipientelor care nu au nici una dintre feţe cu suprafaţa mai mare de 10 cm² se înscriu pe etichete doar elementele prevăzute la art. 5 lit. a), d) şi e). În acest caz nu se aplică prevederile alin. (5).

SECŢIUNEA VIII:Dispoziţii referitoare la alimentele nepreambalate

Art. 15

(1) Orice aliment nepreambalat, prezentat spre comercializare consumatorului final ori operatorilor economici care prepară hrană pentru populaţie, sau alimentele ambalate la locurile de vânzare la cererea cumpărătorului ori preambalate în vederea vânzării lor imediate trebuie să aibă înscrise denumirea conform prevederilor art. 5, data durabilităţii minimale sau data limită de consum şi ingredientele cuprinse în anexa nr. 1f). Înscrierea se face pe produs, pe un afiş, anunţ sau în orice altă formă, fără risc de confuzie.

(2) Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale alimentele cuprinse în anexa nr. 1b).

SECŢIUNEA IX:Indicarea lotului

Art. 16

(1) Alimentele nu pot fi comercializate dacă nu sunt însoţite de o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte.

(2) Indicarea lotului nu este obligatorie pentru următoarele alimente sau în următoarele condiţii:

a) produse agricole care în momentul transferării din spaţiul de depozitare sunt vândute sau livrate de la producător la unităţi în scopul depozitării temporare, condiţionării sau ambalării, dirijate către organizaţii de producători ori achiziţionate în vederea introducerii imediate într-un sistem de pregătire operaţională sau de transformare;

b) atunci când la locurile de vânzare către consumatorul final alimentele nepreambalate sunt ambalate la cererea consumatorului sau preambalate în vederea vânzării imediate;

c) pentru ambalajele şi recipientele a căror faţă mare are o suprafaţă mai mică de 10 cm²;

d) porţiile individuale de îngheţată; în acest caz indicarea lotului de fabricaţie se face pe ambalajul colectiv;

e) atunci când data durabilităţii minimale sau termenul de valabilitate este indicat prin menţionarea clară şi necodificată cel puţin a zilei şi lunii, în această ordine.

(3) Răspunderea în ceea ce priveşte stabilirea şi înscrierea lotului revine, după caz, producătorului sau ambalatorului ori agentului economic înregistrat în România, care comercializează pentru prima oară produsul.

(4) Indicarea lotului este precedată de litera L, cu excepţia cazurilor în care aceasta se distinge cu claritate faţă de alte indicaţii de pe etichetă.

(5) În cazul alimentelor preambalate indicarea lotului conform alin. (4) se face pe ambalaj sau pe eticheta ataşată de acesta; în cazul alimentelor nepreambalate această indicaţie apare pe ambalaj sau pe container ori, în lipsa acestora, pe documentele comerciale însoţitoare.

(6) Înscrierea lotului se face în aşa fel încât să poată fi văzută cu uşurinţă, să poată fi citită cu claritate şi să nu permită ştergerea.

CAPITOLUL III:Dispoziţii finale

Art. 17

În cazul alimentelor comercializate în ambalaje atractive, precum figurinele sau suvenirurile, se înscriu elementele prevăzute la art. 5 lit. a), d) şi g).

Art. 18

(1) Etichetarea trebuie să includă una sau mai multe menţiuni suplimentare pentru următoarele categorii de alimente:

(2)Menţiunile prevăzute la alin. (1) nr. crt. 2 şi 3 nu se supun prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi b).

Art. 19

Toate menţiunile ce se înscriu pe etichete, prospecte sau, după caz, în documente însoţitoare, în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, trebuie să fie redactate în limba română, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.

Art. 20

Prezentele norme metodologice nu restricţionează aplicarea actelor normative specifice pentru alimentelor specificate.

Art. 21

Se interzice modificarea datei durabilităţii minimale sau a termenului de valabilitate înscris prin etichetarea originară.

Art. 22

(1) Se interzice utilizarea în etichetare, afişarea în vecinătatea alimentelor sau înscrierea în documentele însoţitoare ori în prospectele de prezentare a denumirilor, indicaţiilor, reprezentărilor, semnelor şi a oricăror alte forme de prezentare de natură să inducă în eroare consumatorul, în special în ceea ce priveşte calitatea, originea sau provenienţa alimentului.

(2) Ilustrarea de fructe, legume şi/sau porţiuni vegetale şi/sau orice alte ingrediente pe etichete, ambalaje de prezentare, cataloage sau prin publicitate nu este permisă decât în cazul în care fructele sau părţi din fruct - suc de fructe, pulpă de fruct, legumele şi/sau porţiuni vegetale şi/sau orice alte ingrediente apar în denumirea sub care se vinde produsul şi sunt înscrise în lista cuprinzând ingredientele, urmate de cantitatea acestora exprimată în procente. În cazul utilizării la fabricarea alimentelor numai a aromelor se interzic ilustrarea, desenarea sau orice alte forme de reprezentare a fructelor, legumelor şi/sau a porţiunilor vegetale şi/sau a oricăror alte ingrediente.

Art. 22¹

(1) În cazul băuturilor care sunt destinate consumului uman, ca atare, fără alte modificări, sau după reconstituirea din produse concentrate ori uscate, care conţin cofeină, din orice sursă, în proporţie mai mare de 150 mg/l, următoarea menţiune trebuie să figureze pe etichete în acelaşi câmp vizual cu denumirea sub care se vinde produsul: «Conţinut ridicat de cofeină». După această menţiune se înscrie între paranteze conţinutul de cofeină exprimat în mg/100 ml.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică băuturilor pe bază de cafea, ceai sau extract de cafea ori de ceai în cazul în care denumirea sub care se vinde produsul include termenul «cafea» sau «ceai».

Art. 23

Anexele nr. 1a) - 1e) fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

ANEXA Nr. 1^a): MENŢIUNI SUPLIMENTARE de etichetare pe grupe de produse

Prevederile art. 5 lit. a)-l) din anexa nr. 1 vor fi completate cu menţiunile specifice fiecărei grupe de produse, după cum urmează:

1.

[textul din punctul 1. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

2. Sortimente de lapte concentrat sau praf

a) în cazul produselor: lapte concentrat neîndulcit, lapte concentrat îndulcit, lapte normalizat concentrat neîndulcit, lapte normalizat concentrat îndulcit, lapte smântânit concentrat îndulcit, lapte smântânit concentrat neîndulcit:

- menţiunea "tratat la temperatură ultraînaltă (UHT)" sau "tratat la temperatură ultraînaltă", dacă acestea au fost supuse la un astfel de tratament şi ambalate aseptic;

- conţinutul de grăsime, exprimat în procente;

- conţinutul de substanţă uscată, exprimat în procente;

- recomandări privind modul de utilizare şi condiţiile de diluţie;

b) în cazul sortimentelor de lapte praf:

- menţiunea "produs instant" - pentru produsele cu solubilitate instantanee;

- conţinutul de grăsime, exprimat în procente;

- conţinutul de substanţă uscată, exprimat în procente;

- recomandări privind metoda de reconstituire şi diluare, precum şi conţinutul în grăsime al produsului astfel reconstituit.

3. Produse lactate acide (iaurt, smântână, lapte bătut, kefir, sana)

- conţinutul de grăsime, exprimat în procente pentru fiecare tip de produs.

4. Brânzeturi

Pentru diferite tipuri de sortimente din această grupă: brânzeturi proaspete, maturate, topite, fermentate, aromatizate:

a) conţinutul de grăsime raportat la substanţa uscată, exprimat în procente;

b) procedeul de tratament termic la care au fost supuse materiile prime sau produsele finite (pasteurizare, topire, afumare);

c) o menţiune precum "pe bază de lapte crud", dacă s-a utilizat numai lapte crud pentru fabricare;

d) în cazul brânzeturilor aromatizate, menţionarea aromatizantului adăugat.

5.

[textul din punctul 5. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

6.

[textul din punctul 6. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

7.Carne şi produse din carne

a) menţionarea speciilor de animale de la care provine carnea (inclusiv organele);

b) denumirea speciei pentru peşte, crustacee, moluşte;

c) menţionarea procedeelor de fabricaţie sau natura tratamentelor utilizate, ca de exemplu:

- produs pe bază de carne tocată;

- produs crud-uscat;

- produs afumat;

- produs sărat;

- cârnaţi proaspeţi pentru fript, prăjit;

- preparate din carne proaspete (fierte);

- preparate din carne fierte şi afumate;

- preparate din carne crude şi afumate;

- preparate din carne fierte, afumate şi uscate;

- preparate din carne fierte şi dublu afumate;

- preparate din carne prelucrate prin coacere;

- produs pasteurizat (semiconserve tratate termic la o temperatură mai mică de 100⁰C);

- produs refrigerat;

- produs congelat;

- semipreparate culinare (pentru produsele netratate termic);

- produs pe bază de peşte ... , cu specificarea speciei şi a tratamentului termic la care a fost supus (pasteurizare, sterilizare, prăjire, afumare);

- produs sterilizat;

- produs obţinut prin injectare;

d) informaţia privind specia de animale nu este necesară pentru produsele pe bază de carne alcătuite numai din carne de bovină, porcină, şi nici atunci când este utilizată denumirea lor tradiţională. Dacă una dintre cele două specii este menţionată în denumirea sub care este vândut alimentul, proporţia de carne trebuie să fie mai mare de 50% din compoziţie;

e) nu este necesară menţionarea speciei de animale pentru slănină, şorici, sânge, plasmă;

f) menţionarea tipului de membrană utilizat:

- membrane naturale;

- membrane artificiale comestibile;

- membrane artificiale necomestibile;

g) extractul şi supa de carne care nu provin din carne de bovină trebuie să poarte indicaţia privind carnea utilizată (de exemplu, extract din carne de porc).

8.

[textul din punctul 8. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

9.

[textul din punctul 9. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

10.

[textul din punctul 10. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

11.

[textul din punctul 11. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

12.

[textul din punctul 12. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

13.

[textul din punctul 13. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

14.

[textul din punctul 14. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

15. Cafea, derivaţi din cafea

a) menţionarea denumirii varietăţilor de cafea, în cazul comercializării acesteia sub formă verde sau prăjită, în vrac;

b) în cazul în care conţinutul de cafeină este sub 0,1%, raportat la substanţa uscată, se înscrie menţiunea "cafea decafeinizată";

c) se interzice comercializarea sub denumirea de "cafea" a amestecurilor de cafea cu substituenţi ai acesteia;

d) în cazul amestecurilor de cafea cu substituenţi de cafea se indică substituenţii utilizaţi şi procentul de cafea din amestec.

16.

[textul din punctul 16. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

17.

[textul din punctul 17. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

18.

[textul din punctul 18. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

19.

[textul din punctul 19. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

20.

[textul din punctul 20. din anexa 1^A) a fost abrogat la 07-feb-2006 de Art. I, punctul 2. din Hotarirea 1870/2005]

21.Ape îmbuteliate, altele decât apa minerală şi apa de izvor

a) se inscripţionează cu denumirea "apă de masă gazoasă" sau apă de masă carbogazoasă" apa potabilă la care s-a adăugat dioxid de carbon alimentar;

b) se inscripţionează cu denumirea "apă de masă mineralizată artificial" apa potabilă la care s-au adăugat săruri minerale. Acestea se înscriu în lista cuprinzând ingredientele în ordinea descrescătoare a importanţei lor cantitative în momentul introducerii în fabricaţie.

În cazul în care produsul conţine dioxid de carbon alimentar, denumirea sub care se vinde produsul se completează cu menţiunea "carbogazoasă".

Cele trei cuvinte "apă mineralizată artificial" se înscriu unele lângă altele, cu caractere de aceeaşi mărime şi cu aceeaşi culoare.

În cazurile menţionate la lit. a) şi b) eticheta nu va conţine referiri, semne sau figuri care să creeze confuzii de orice fel cu apa minerală naturală, să inducă în eroare consumatorul asupra localizării geografice a apei, să îi atribuie apei efecte sau recomandări terapeutice ori să facă precizări asupra compoziţiei chimice a acesteia.

22.Informaţiile prevăzute la art. 5 din anexa nr. 1 se completează, după caz:

- în cazul alimentelor congelate, cu menţiunile "produs congelat" şi "a nu se recongela după decongelare".

ANEXA Nr. 1^b): LISTA cuprinzând alimentele scutite de indicarea datei durabilităţii minimale

1. Fructele şi legumele proaspete, incluzând cartofii, care nu au făcut obiectul unei curăţări, tăieri sau altor tratamente similare. Această derogare nu se aplică seminţelor pentru germinaţie şi produselor similare.

2. Vinuri, vinuri spumoase, vinuri spumante, vinuri licoroase, vinuri aromatizate şi produse similare obţinute din fructe, altele decât struguri

3. Băuturile conţinând 10% sau mai mult în volum alcool

4. Băuturi răcoritoare, sucuri de fructe, nectaruri din fructe şi băuturi alcoolice în recipiente individuale mai mari de 5 l, destinate agenţilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie

5. Pâinea, produsele de panificaţie, patiserie şi de cofetărie, care prin natura lor sunt consumate în 24 de ore de la fabricare

6. Oţetul de fermentaţie

7. Sarea de bucătărie

8. Zahărul solid

9. Produsele zaharoase care sunt alcătuite aproape în totalitate din zahăr aromatizat şi/sau colorat

10. Guma de mestecat şi produsele similare de mestecat

11. Porţiile individuale de îngheţată.

ANEXA Nr. 1^c):LISTA cuprinzând alimentele scutite de obligaţia indicării ingredientelor

1. Fructele şi legumele proaspete, inclusiv cartofii, care nu au făcut obiectul unei curăţări, tăieri sau altor tratamente similare

2. Apele carbogazoase în a căror denumire apare această caracteristică

3. Oţetul de fermentaţie care provine în mod exclusiv dintr-un singur produs de bază şi care nu a suferit adăugarea nici unui alt ingredient

4. Brânzeturi, untul, laptele şi smântâna fermentată, în măsura în care nu au suferit decât adăugări de produse lactate, enzime şi culturi de microorganisme necesare fabricării sau de sare, în cazul brânzeturilor, altele decât cea proaspătă sau topită

5.Produsul constituit dintr-un singur ingredient, atunci când:

a)denumirea comercială a acestuia este identică cu cea a ingredientului; sau

b)denumirea comercială permite identificarea clară a naturii ingredientului.

ANEXA Nr. 1^d): LISTA cuprinzând ingredientele care trebuie să fie înscrise cu denumirea categoriei lor, urmată de numele specific sau de codul numeric C.E.

1. Colorant

2. Conservant

3. Antioxidant

4. Emulsificator

5. Agent de îngroşare

6. Gelifiant

7. Stabilizator

8. Potenţiator de aromă

9. Corector de aciditate

10. Acidifiant

11. Antiaglomerant

12. Amidon modificat^*)

13. Îndulcitor

14. Agent de afânare

15. Antispumant

16. Agent de glazurare

17. Săruri de topire^**)

18. Ameliorator (de făină)

19. Agent de întărire

20. Agent de umezire

21. Agent de încărcare

22. Gaz de propulsare

_________________

*) Indicarea numelui specific sau a codului numeric nu este obligatorie.

**) Se indică numai în cazul brânzeturilor topite şi al produselor pe bază de brânză topită.

ANEXA Nr. 1^e):LISTA cuprinzând categoriile de ingrediente pentru care numele specific poate fi înlocuit cu denumirea categoriei

*) În anexa nr. 1e), denumirile "fructe confiate" şi "legume", precum şi definiţiile corespunzătoare se elimină.

ANEXA nr. 1^f):LISTA cuprinzând ingredientele la care se face referire în art. 7 alin. (6²), (11)-(14)

1.Cereale care conţin gluten (grâu, secară, orz, ovăz, grâu spelt, grâu mare sau hibrizi ai acestora) şi produse derivate, exceptând:

a) siropurile de glucoza obţinute din grâu, inclusiv dextroza*);

b) maltodextrinele obţinute din grâu*);

c) siropurile de glucoza obţinute din orz;

d) cerealele folosite la producerea de distilate sau alcool etilic de origine agricolă pentru băuturi spirtoase şi alte băuturi alcoolice.

2.Crustacee şi produse derivate

3.Ouă şi produse derivate

4.Peşte şi produse derivate, exceptând:

a) gelatina de peşte folosită ca suport pentru preparatele de vitamine sau carotehoide;

b) gelatina de peşte sau ihtiocolul folosit la limpezirea berii sau a vinului.

5.Arahide şi produse derivate

6.Soia şi produse derivate, exceptând:

a) uleiul şi grăsimile de soia, complet rafinate*);

_______

*) Şi produsele obţinute din acestea, în măsura în care procesul la care sunt supuse nu poate creşte nivelul de alergenicitate estimat de EFSA ( European Food Safety Authority) pentru produsul de bază din care au fost obţinute.

b) amestecul natural de tocoferoli (E306), tocoferolul D-alfa natural, acetatul de tocoferol D-alfa natural, succinatul de tocoferol D-alfa natural, obţinuţi din soia;

c) fitosteroli şi esteri de fitosterol derivaţi din uleiuri vegetale extrase din soia;

d) esterul de stanol vegetal produs din sterolii obţinuţi din uleiuri vegetale extrase din soia.

7.Lapte şi produse derivate (inclusiv lactoză), exceptând:

a) zerul folosit la producerea de distilate sau alcool etilic de origine agricolă pentru băuturi spirtoase şi alte băuturi alcoolice;

b) lactitolul.

8.Fructe cu coajă, de exemplu migdale (Amygdalus communis L), alune de pădure (Corylus avellana), nuci (Juglans regia), anacarde (Anacardium occidentale), nuci Pecan [Carya illinoiesis (Wangenh.) K. Koch], nuci de Brazilia (Bertholletia excelsa), fistic (Pistacia vera), nuci de macadamia şi nuci de Queensiand (Macadamia ternifolia) şi produse derivate, exceptând nucile folosite la producerea de distilate sau alcool etilic de origine agricolă pentru băuturi spirtoase şi alte băuturi alcoolice.

9.Ţelină şi produse derivate

10.Muştar şi produse derivate

11.Seminţe de susan şi produse derivate

12.Dioxid de sulf şi sulfiţi în concentraţii de peste 10 mg/kg sau 10 mg/litru, exprimate în SO₂

13.Lupin şi produse derivate

14.Moluşte si produse derivate.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 147 din data de 27 februarie 2002

Norme Metodologice din 2002 privind etichetarea nutritionala a alimentelor

Norme Metodologice din 2002 din 2002.02.27
Status: Acte în vigoare
Versiune de la: 2 Iulie 2009

Intră în vigoare:
27 Februarie 2003 An

Norme Metodologice din 2002 privind etichetarea nutritionala a alimentelor

Dată act: 7-feb-2002
Emitent: Guvernul

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Prezentele norme metodologice reglementează modul de etichetare nutriţională atât a alimentelor livrate ca atare consumatorului final, cât şi a celor destinate aprovizionării restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor agenţi economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie.

(2) Prevederile prezentelor norme metodologice nu se aplică următoarelor produse:

a) ape minerale naturale sau alte ape destinate consumului uman;

b) integratori dietetici/suplimente alimentare.

(3) Prezentele norme metodologice nu exclud aplicarea reglementărilor privind etichetarea alimentelor destinate utilizărilor nutriţionale speciale.

(4) În sensul prezentelor norme metodologice, următorii termeni se definesc astfel:

a) etichetare nutriţională - orice informaţie care apare pe etichete şi se referă la:

a¹) valoarea energetică; şi

a²) următoarele substanţe nutritive: proteine, glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu, vitaminele şi mineralele prezente în cantităţi semnificative, conform tabelului care face parte integrantă din prezentele norme metodologice;

b) menţiune nutriţională - orice reprezentare sau orice mesaj publicitar care specifică, sugerează sau induce faptul că alimentul are anumite proprietăţi nutriţionale datorate valorii energetice/calorice pe care acesta o furnizează, o furnizează la o valoare scăzută sau crescută ori nu o furnizează şi/sau datorită substanţelor sale nutritive pe care acesta le conţine, le conţine în proporţie scăzută sau crescută ori nu le conţine. Înscrierea unor elemente referitoare la calitatea sau cantitatea unei substanţe nutritive nu reprezintă o menţiune nutriţională dacă acest lucru este stabilit prin reglementări specifice;

c) proteine - conţinutul de proteină calculat cu formula: proteină = azot total Kjeldahl x 6,25;

d) glucide - toate glucidele metabolizate de organismul uman şi care includ polioli;

e) zaharuri - toate monozaharidele şi dizaharidele prezente în alimente, excluzând poliolii;

f) ipide - lipidele totale, inclusiv fosfolipidele;

g) acizi graşi saturaţi - acizii graşi fără dublă legătură;

h) acizi graşi mononesaturaţi - acizii graşi cu o dublă legătură în poziţie cis;

i) acizi graşi polinesaturaţi - acizii graşi cu duble legături întrerupte în poziţie cis, cismetilenice;

j) valoare medie - valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de substanţe nutritive pe care o conţine un aliment dat, faţă de variaţiile acestora în funcţie de sezon, obiceiuri de consum şi alţi factori care pot induce modificări ale valorii efective.

k) fibre - polimeri glucidici compuşi din 3 sau mai multe unităţi monomerice, care nu sunt nici digeraţi şi nici absorbiţi în intestinul subţire uman şi care aparţin uneia dintre următoarele categorii:

- polimeri glucidici comestibili, prezenţi în mod natural în produsele alimentare consumate ca atare;

- polimeri glucidici comestibili care au fost obţinuţi din materii prime alimentare prin mijloace fizice, enzimatice sau chimice şi care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi ştiinţifice general acceptate;

- polimeri glucidici comestibili sintetici care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi ştiinţifice general acceptate.

CAPITOLUL II: Dispoziţii privind etichetarea nutriţională a alimentelor

Art. 2

(1)Etichetarea nutriţională este opţională cu excepţia prevederior alin. (2).

(2)Etichetarea nutriţională este obligatorie atunci când la prezentarea sau la publicitatea produsului, cu excepţia campaniilor publicitare colective, apare pe etichetă o menţiune nutriţională.

Art. 3

Singurele menţiuni nutriţionale permise sunt cele care se referă la valoarea energetică, la substanţele nutritive menţionate la art. 1 alin. (4) lit. a)a2) şi la substanţele care aparţin sau care sunt componentele uneia dintre categoriile acestor substanţe nutritive.

Art. 4

(1) Informaţiile furnizate consumatorilor prin etichetarea nutriţională, prevăzute la art. 1 alin. (4) lit. a), se grupează, după caz, în grupa 1 sau 2, în următoarea ordine:

Grupa 1:

a) valoarea energetică;

b) cantităţile de proteine, glucide şi lipide.

Grupa 2:

a) valoarea energetică;

b) cantităţile de proteine, glucide, zaharuri, lipide, acizi graşi saturaţi, fibre şi sodiu.

(2) Informaţiile furnizate sub forma unei menţiuni nutriţionale referitoare la zaharuri, acizi graşi saturaţi, fibre sau sodiu se prezintă în conformitate cu grupa 2.

(3) Etichetarea nutriţională poate include, de asemenea, cantităţile din una sau mai multe dintre următoarele substanţe: amidon, polioli, acizi graşi mononesaturaţi, acizi graşi polinesaturaţi, colesterol şi oricare dintre mineralele sau vitaminele prezente în aliment în cantităţi semnificative, astfel cum sunt menţionate în tabelul care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

(4) Înscrierea substanţelor care aparţin sau sunt componentele uneia dintre categoriile de substanţe nutritive menţionate la alin. (1) şi (3) este obligatorie atunci când se face o menţiune nutriţională. În cazul în care se înscrie cantitatea de acizi graşi polinesaturaţi şi/sau mononesaturaţi şi/sau aportul de colesterol, se înscrie şi cantitatea de acizi graşi saturaţi. În acest caz declararea acizilor graşi nu se consideră o menţiune nutriţională în înţelesul alin. (2).

Art. 5

Valoarea energetică declarată se calculează utilizându-se următorii factori de echivalenţă:

g)- salatrim 6 kcal/g = 25 KJ/g.

h)- fibre 2 kcal/g = 8 kJ/g

i)- eritritol 0 kcal/g = 0 kJ/g.

Art. 6

(1) Declararea valorii energetice şi a proporţiei substanţelor nutritive sau a componentelor acestora se face cantitativ. Unităţile de măsură utilizate sunt următoarele:

a) valoarea energetică - kJ şi kcal;

b) proteine - grame (g);

c) glucide - grame (g);

d) lipide - grame (g);

e) fibre - grame (g);

f) sodiu - grame (g);

g) colesterol - miligrame (mg);

h )vitamine şi minerale - unităţile de măsură specificate în tabel.

(2) Informaţia menţionată la alin. (1) se exprimă la 100 g sau la 100 ml.

(3) Informaţia prevăzută la alin. (1) poate fi, de asemenea, exprimată pe etichetă raportat la raţie sau la porţie, cu condiţia menţionării pe ambalaj a numărului de porţii conţinute.

(4) Cantităţile menţionate sunt acelea care caracterizează alimentul sub forma în care este vândut. Această informaţie se poate referi şi la alimentul preparat, cu condiţia menţionării instrucţiunilor de preparare, iar informaţia să se refere la alimentul preparat pentru consum.

(5) Informaţia referitoare la vitamine şi minerale, pentru cantităţile specificate la alin. (2), trebuie, de asemenea, exprimată în procente din doza zilnică recomandată (DZR) prevăzută în tabel.

(6) În cazul vitaminelor şi mineralelor procentul din doza zilnică recomandată (DZR) poate fi înscris şi sub formă grafică.

(7) La declararea cantităţii de zaharuri şi/sau polioli şi/sau amidon, imediat după cantitatea totală de glucide exprimată în grame se înscriu cantităţile de zaharuri, polioli şi amidon, exprimate în grame.

(8) La declararea cantităţii şi/sau tipului de acid gras şi/sau valorii colesterolului, imediat după cantitatea totală de lipide exprimată în grame se înscriu cantităţile de lipide saturate, mononesaturate, polinesaturate, exprimate în grame, şi cea de colesterol exprimată în miligrame.

(9) Valorile declarate sunt, după caz, valori medii, care se bazează pe următorii factori:

a) analiza alimentului făcută de producător;

b) un calcul făcut cu ajutorul valorilor medii cunoscute sau reale ale ingredientelor utilizate;

c) un calcul obţinut cu datele stabilite şi general acceptate.

Art. 7

Dispoziţiile privind etichetarea nutriţională prevăzute în prezentul capitol, se aplică şi în cazul alimentelor nepreambalate - vrac - oferite consumatorului final sau destinate aprovizionării agenţilor economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie şi al alimentelor ambalate la punctul de vânzare la cererea consumatorului sau preambalate în scopul vânzării lor imediate;

înscrierea informaţiilor nutriţionale se face pe produs pe un afiş, anunţ sau în orice altă formă fără risc de confuzie.

CAPITOLUL III:Dispoziţii finale

Art. 8

(1) Prin etichetarea nutriţională informaţia se prezintă grupat, în acelaşi loc, sub formă de tabel, cu numerele aliniate, dacă spaţiul o permite; acolo unde spaţiul nu permite, informaţia se prezintă în formă liniară. Informaţia se înscrie într-un loc vizibil, cu caractere lizibile şi într-o formă ce nu permite ştergerea.

(2) Prin etichetarea nutriţională informaţia se înscrie într-o exprimare uşor de înţeles de cumpărător, dacă nu au fost luate alte măsuri în scopul bunei informări a acestuia. Informaţia se înscrie în limba română, indiferent de ţara producătoare a alimentului, fără a impune restricţii cu privire la posibilitatea indicării acesteia şi în alte limbi.

Art. 9

Prevederile prezentelor norme metodologice completează în mod corespunzător Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, prevăzute în anexa nr. 1.

TABEL

TABEL: VITAMINELE ŞI MINERALELE care pot fi declarate şi dozele zilnice recomandate ale acestora (DZR)

În general, cantitatea care trebuie luată în considerare pentru a stabili ce înseamnă cantitate semnificativă reprezintă 15 % din doza recomandată prevăzută în prezentul tabel pentru 100 g sau 100 ml sau per ambalaj, în cazul în care acesta conţine numai o singură porţie.

-****-

NOTĂ:

Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 147 din data de 27 februarie 2002

*) Începând cu data de 31 octombrie 2012 se interzice comercializarea alimentelor care nu respectă prevederile anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 106/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Descărcă textul

Poți descărca textul prezent, sau întreg textul dacă acesta are dimensiuni mai mari, folosind butonul de mai jos.