Salmonella spp. sunt bacterii care cauzează salmoneloza, o formă frecventă de toxiinfecție alimentară la om. Rezultatele expunerii la Salmonella spp. pot varia de la simptome ușoare la boli grave și pot fi fatale. Salmonella spp. este transmisă de o serie de animale și păsări domestice și sălbatice și a fost izolată pe scară largă din mediu.

Fișă de informații despre pericole HACCP

CATEGORIE pericol: Microbiologică

DENUMIRE: Specii de Salmonella

1. Informații generale

Termenul „Salmonella” este utilizat pentru a descrie mii de bacterii diferite, dintre care unele pot provoca boli la oameni. Există două specii de Salmonella: Salmonella enterica și Salmonella bongori, care sunt împărțite în cinci subspecii. Aceste subspecii sunt, la rândul lor, împărțite în peste două mii de „serovars”. Cele mai frecvente tipuri de Salmonella care provoacă îmbolnăviri la oameni sunt S. enteriditisși S. typhi.

2. Surse comune

Trebuie să considerați specia Salmonella drept un pericol asociat cu următoarele alimente:

• Păsări, în special carne de pasăre precum pui și curcan

• Carne crudă

• Ouă crude

• Lapte crud

• Fructe de mare crude

• Ierburi și condimente crude

3. Proprietăți și metode comune de control

• Salmonella este o bacterie aerobă (necesită oxigen pentru creștere) și poate fi distrusă ușor prin tratament termic. Următoarele combinații de timp/temperatură sunt adecvate în cele mai multe cazuri:

• 75°C instantaneu (măsurată la centrul sau cea mai rece parte a alimentului).

• 72°C timp de 15 secunde.

• 70°C timp de 2 minute.

• 63°C timp de 30 de minute.

• Salmonella crește bine la un pH între 6,6 și 8,2, dar creșterea este inhibată la un pH de 4,0.

• Creșterea nu va avea loc la temperaturi refrigerate de 5°C, dar va fi rapidă la temperatura camerei. Prin urmare, gestionarea eficientă a temperaturii este un control important.

• Bacteria se răspândește ușor prin contaminare încrucișată de la alimente crude la alimente gata de consum. Implementarea eficientă a programelor pre-requisite este esențială pentru controlul acestui pericol.

4. Măsuri pentru prevenirea contaminării cu Salmonella

1. Curățenie și igienă:

• Curățarea și dezinfectarea riguroasă a suprafețelor, echipamentelor și ustensilelor după utilizare.

• Igiena personală strictă, inclusiv spălarea corectă a mâinilor, în special după manipularea alimentelor crude.

2. Depozitare și manipulare:

• Depozitarea separată a alimentelor crude și a celor gata de consum pentru a evita contaminarea încrucișată.

• Utilizarea echipamentelor dedicate pentru alimente crude și gata de consum (ex.: tocătoare, cuțite).

3. Gătirea corectă:

• Asigurarea faptului că toate alimentele sunt gătite până la temperaturile specificate (ex.: carne de pasăre la 75°C instantaneu).

4. Controlul aprovizionării:

• Selectarea furnizorilor care respectă standardele de siguranță alimentară și furnizarea de documentație adecvată (certificate de conformitate).

5. Educație și formare:

• Instruirea personalului cu privire la riscurile asociate Salmonella și la metodele de control.

• Actualizarea constantă a cunoștințelor despre practicile sigure de manipulare a alimentelor.

5. Importanța gestionării pericolului Salmonella în sistemele HACCP

Salmonella este una dintre cele mai frecvente cauze de toxiinfecții alimentare. Din acest motiv, monitorizarea atentă și controlul în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, procesare și servire sunt cruciale. Planul HACCP trebuie să includă puncte critice de control (CCP) pentru:

• Temperatura de gătire.

• Depozitarea alimentelor la rece.

• Prevenirea contaminării încrucișate.

Exemplu de aplicare a măsurilor HACCP pentru Salmonella:

• Recepția materiilor prime: Verificarea temperaturii și a documentelor de conformitate ale furnizorului.

• Depozitare: Stocarea cărnii de pasăre crude la ≤ 5°C.

• Gătire: Monitorizarea și înregistrarea temperaturii în centrul fiecărui lot de produse gătite.

• Curățenie: Implementarea unei liste de verificare zilnică pentru curățenie și dezinfectare.

Controlul adecvat al pericolului Salmonella este esențial pentru menținerea siguranței alimentelor și protejarea sănătății consumatorilor. Această abordare holistică minimizează riscul de contaminare și asigură conformitatea cu reglementările în vigoare.

6. Referințe & Detalii

Epidemiologia Salmonella

Referințele pentru epidemiologia Salmonella includ date și studii despre răspândirea, sursele, caracteristicile și controlul bacteriilor din genul Salmonella. Aceste informații sunt esențiale pentru dezvoltarea și implementarea măsurilor preventive în cadrul programelor de siguranță alimentară, precum HACCP.

Descrierea organismului

Salmonella spp. sunt bacterii Gram-negative, în formă de tijă, care nu formează spori și fac parte din familia Enterobacteriaceae (Jay et al. 2003). Genul Salmonella este împărțit în două specii: S. enterica (care cuprinde șase subspecii) și S. bongori. Peste 99% din infecțiile umane cu Salmonella spp. sunt cauzate de S. enterica subsp. enterica (Bell și Kyriakides 2002; Crum-Cianflone 2008).

Tulpinile de Salmonella pot fi caracterizate serologic (în serovars) pe baza prezenței și/sau absenței antigenelor O (somatic) și H (flagel). Fagotiparea este utilizată pentru subtiparea serovarilor de Salmonella. Tipul de fag este determinat de sensibilitatea celulelor bacteriene la activitatea litică a bacteriofagilor selectați (Bell și Kyriakides 2002; Jay și colab. 2003).

Denumirile oficiale utilizate pentru a descrie tipurile de Salmonella sunt destul de complicate, de exemplu S. enterica subsp. enterica serovar Typhimurium. Din motive practice, versiunile prescurtate ale acestor denumiri care utilizează doar serovarul sunt utilizate în mod obișnuit, cum ar fi S. Typhimurium (Crum-Cianflone 2008).

Unele serovaruri de Salmonella sunt adaptate la anumite specii de animale și pot diferi foarte mult în ceea ce privește severitatea bolii pe care o provoacă; altele, cum ar fi S. Typhimurium, au o gamă largă de gazde, putând infecta o gamă largă de animale, inclusiv oamenii (Jay et al. 2003; Wallis 2006).

S. Typhi și S. Paratyphi sunt asociate în mod specific cu infecțiile la om, ducând la boli grave numite febră enterică. S. Typhi și S. Paratyphi produc sindroame clinice denumite febră tifoidă și, respectiv, febră paratifoidă. Febra enterică este rară în țările dezvoltate, majoritatea cazurilor fiind asociate cu călătoriile.

Caracteristici de creștere și supraviețuire

Salmonella spp. are cerințe nutriționale relativ simple și poate supraviețui pentru perioade lungi de timp în alimente și alte substraturi. Creșterea și supraviețuirea Salmonella spp. este influențată de o serie de factori precum temperatura, pH-ul, activitatea apei și prezența conservanților (a se vedea tabelul 1).

Intervalul de temperatură pentru creșterea Salmonella spp. este de 5,2-46,2°C, temperatura optimă fiind de 35-43°C (ICMSF 1996). Deși înghețul poate fi dăunător supraviețuirii Salmonella spp., acesta nu garantează distrugerea organismului. Există o scădere inițială rapidă a numărului de organisme viabile la temperaturi apropiate de punctul de îngheț, ca urmare a deteriorării cauzate de îngheț. Cu toate acestea, la temperaturi mai scăzute, Salmonella spp. are capacitatea de a supraviețui depozitării congelate pe termen lung (Jay et al. 2003). Strawn și Dayluk (2010) au arătat că Salmonella a fost capabilă să supraviețuiască pe mango și papaya congelate și depozitate la -20°C timp de cel puțin 180 de zile.

Rezistența la căldură a Salmonella spp. în alimente depinde de compoziția, pH-ul și activitatea apei din alimente. Rezistența la căldură a Salmonella spp. crește pe măsură ce activitatea apei din alimente scade. Alimentele bogate în grăsimi și sărace în umiditate, precum ciocolata și untul de arahide, pot avea un efect protector împotriva căldurii. În condiții de pH scăzut, rezistența la căldură a Salmonella spp. este redusă (Jay et al. 2003; Shachar și Yaron 2006; Podolak et al. 2010).

Salmonella spp. se dezvoltă într-un interval larg de pH de 3,8-9,5, cu un interval de pH optim pentru dezvoltare de 7-7,5 (ICMSF 1996). pH-ul minim la care Salmonella spp. se poate dezvolta depinde de temperatură, de prezența sării și a nitriților și de tipul de acid prezent. Acizii grași volatili sunt mai bactericizi decât acizii organici precum acidul lactic, citric și acetic. În afara intervalului de pH pentru creștere, celulele pot fi inactivate, deși acest lucru nu este imediat și s-a demonstrat că celulele supraviețuiesc perioade lungi în produse acide (Bell și Kyriakides 2002; Jay și colab. 2003).

Activitatea apei (aw ) are un efect semnificativ asupra creșterii Salmonella spp., valoarea optimă aw fiind de 0,99, iar limita inferioară de creștere fiind de 0,93. Salmonella spp. poate supraviețui luni sau chiar ani de zile în alimente cu o aw scăzută (cum ar fi piperul negru, ciocolata, untul de arahide și gelatina) (ICMSF 1996; Podolak et al. 2010).

Salmonella spp. este similară cu alte bacterii Gram negative în ceea ce privește sensibilitatea la conservanții utilizați în mod obișnuit în alimente. Creșterea Salmonella spp. poate fi inhibată de acidul benzoic, acidul sorbic sau acidul propionic. Inhibarea Salmonella spp. este sporită prin utilizarea unei combinații de mai mulți factori de conservare, cum ar fi utilizarea unui conservant în combinație cu reducerea pH-ului și a temperaturii (ICMSF 1996; Ha et al. 2004; Banerjee și Sarkar 2004).

Salmonella spp. sunt clasificate drept organisme anaerobe facultative, deoarece nu au nevoie de oxigen pentru creștere (Jay et al. 2003).

Tabelul 1: Limitele de creștere a Salmonella spp. atunci când alte condiții sunt aproape optime (ICMSF 1996; Podolak et al. 2010)

Simptomele bolii

Rezultatele expunerii la Salmonella spp. non-tifoide pot varia de la lipsa efectului, la colonizarea tractului gastrointestinal fără simptome de boală (infecție asimptomatică) sau colonizarea cu simptomele tipice ale gastroenteritei acute. Simptomele gastroenteritei sunt în general ușoare și pot include crampe abdominale, greață, diaree, febră ușoară, vărsături, deshidratare, dureri de cap și/sau prostrație. Perioada de incubație este de 8-72 ore (de obicei 24-48 ore), iar simptomele durează 2-7 zile (OMS/FAO 2002; Darby și Sheorey 2008). Boala severă, cum ar fi septicemia, apare uneori, predominant la persoanele imunocompromise. Aceasta apare atunci când Salmonella spp. pătrunde în fluxul sanguin, ducând la simptome precum febră mare, letargie, dureri abdominale și toracice, frisoane și anorexie; și poate fi fatală. Un număr mic de persoane dezvoltă o afecțiune cronică sau sechele precum artrită, apendicită, meningită sau pneumonie ca urmare a infecției (Hohmann 2001; OMS/FAO 2002; FDA 2012).

Salmonella spp. se elimină în număr mare în fecalele persoanelor infectate la debutul bolii. În cazul bolii non-tifoide, secreția bacteriană continuă timp de aproximativ 4 săptămâni după boală la adulți și 7 săptămâni la copii. Se estimează că 0,5 % dintre persoanele cu salmoneloză non-tifoidă devin purtători pe termen lung și continuă să elimine bacteriile în mod continuu (Jay et al. 2003; Crum-Cianflone 2008).

Virulență și infectivitate

Odată ingerată, Salmonella spp. trebuie să supraviețuiască pH-ului scăzut al stomacului, să adere la celulele epiteliale ale intestinului subțire și să depășească mecanismele de apărare ale gazdei pentru a permite infectarea (Jay et al. 2003).

Salmonella spp. posedă o serie de factori de virulență structurali și fiziologici, care le permit să provoace boli acute și cronice la om. Virulența Salmonella spp. variază în funcție de lungimea și structura lanțurilor laterale O ale moleculelor de lipopolizaharide de la suprafața celulei bacteriene. Rezistența Salmonella spp. la acțiunea litică a complementului (parte a răspunsului imun) este direct legată de lungimea lanțului lateral O (Jay et al. 2003). Alți factori de virulență importanți includ prezența și tipul de fimbriae, care este legat de capacitatea Salmonella spp. de a se atașa de celulele epiteliului gazdei, precum și de expresia genelor responsabile de invazia în celule (Jones 2005). Unele dintre aceste gene de virulență sunt codificate pe insulele de patogenitate Salmonella (SPI). SPI-1 este necesară pentru invazia bacteriană în celulele epiteliale intestinale, în timp ce infecțiile sistemice și acumularea intracelulară de Salmonella spp. depind de funcția SPI-2 (Valle și Guiney 2005).

Salmonella spp. produce o enterotoxină labilă la căldură, care duce la pierderea lichidelor intestinale (provocând diaree). Această enterotoxină este strâns legată din punct de vedere funcțional, imunologic și genetic de toxina Vibrio cholerae și de toxina termolabilă a bacteriilor patogene Escherichia coli patogenă (Jay et al. 2003). Majoritatea tulpinilor de Salmonella produc, de asemenea, citotoxină labilă la căldură care poate provoca leziuni ale mucoasei intestinale și duce la simptome enterice generale și inflamație. Infecția cu Salmonella non-tifoidă este, în general, limitată la un eveniment intestinal localizat. Cu toate acestea, prezența plasmidelor virulente a fost asociată cu supraviețuirea Salmonella spp. non-tifoide în fagocite și răspândirea de la intestinul subțire la splină și ficat (Jay et al. 2003; Hanes 2003).

Au apărut mai multe tulpini de Salmonella rezistente la antibiotice, un exemplu fiind S. Typhimurium definitive phage type 104 (DT104). S. Typhimurium DT104 multirezistentă infectează atât oamenii, cât și animalele, precum bovinele și ovinele. Până în prezent, acest organism nu este endemic în Australia, deși reprezintă o problemă de sănătate semnificativă în țările europene, America de Nord, Orientul Mijlociu, Africa de Sud și Asia de Sud-Est (Jay et al. 2003).

Modul de transmitere

Salmonella spp. se transmite pe cale fecal-orală, fie prin consumul de alimente sau apă contaminate, fie prin contact interpersonal, fie prin contact direct cu animale infectate (Jay et al. 2003).

Focarele atribuite Salmonella spp. au fost asociate în principal cu produse de origine animală, cum ar fi ouăle, carnea de pasăre, carnea crudă, laptele și produsele lactate, dar includ și produse proaspete, dressing pentru salate, suc de fructe, unt de arahide și ciocolată (Jay et al. 2003; Montville și Matthews 2005) (a se vedea tabelul 2).

Tabelul 2: Focare majore selectate asociate cu Salmonella spp. (> 50 de cazuri și/sau ≥ 1 deces)

În UE, peste 91.000 de cazuri de salmoneoză sunt raportate în fiecare an. EFSA a estimat că povara economică globală a salmonelozei umane ar putea fi de până la 3 miliarde de euro pe an.

Prezența în alimente

Principalul rezervor de Salmonella spp. este tractul intestinal al vertebratelor cu sânge cald și rece, multe animale neprezentând niciun semn de boală. Spre deosebire de animalele bolnave, care pot fi retrase din producție și/sau tratate, aceste animale asimptomatice (purtătoare) pot excreta un număr mare de Salmonella spp. în fecale și reprezintă, prin urmare, o sursă importantă de contaminare. Excrementele fecale de Salmonella spp. duc la contaminarea mediului înconjurător, inclusiv a solului, culturilor, plantelor, râurilor și lacurilor. O gamă largă de alimente a fost implicată în salmoneloza de origine alimentară, în special cele de origine animală și alimentele care au fost supuse poluării apelor uzate (ICMSF 1996; Jay et al. 2003).

În momentul sacrificării, animalele infectate cu Salmonella pot avea un număr mare de organisme în intestine, precum și pe exteriorul animalului (contaminarea fecală a pieilor, lânii, pielii sau penelor) (Bryan și Doyle 1995; Jay et al. 2003). Distribuția Salmonella spp. pe carcasele de carne contaminate nu este uniformă. De exemplu, un studiu realizat în SUA de Stopforth et al. (2006) a constatat că prevalența Salmonella spp. pe carnea proaspătă de vită a variat de la 0,8 % (coaste, n=133) la 9,6 % (costițe, n=52), în funcție de bucată de carne. Contaminarea încrucișată în timpul prelucrării poate duce, de asemenea, la creșterea prevalenței Salmonella în produsele finite (Bryan și Doyle 1995).

Salmonella spp. a fost detectată într-o gamă largă de alimente. Prevalența Salmonella spp. în laptele din rezervoare la nivel internațional este de 0-11,8% (FSANZ 2009a). În fructele de mare (midii, scoici, stridii și scoici) colectate de pe coasta Spaniei, Salmonella spp. a fost detectată în 1,8% probe (n=2980) (Martinez-Urtaza et al. 2003). Boughton et al. (2004) au izolat Salmonella spp. din 2,9% din eșantioanele de cârnați de porc cu amănuntul din Irlanda (n=921), iar în Spania Salmonella spp. a fost detectată în 2% din eșantioanele de șuncă gătită (n=53) și în 11,1% din eșantioanele de cârnați de porc uscați (n=81) (Cabedo et al. 2008).

Un studiu australian a constatat că 43,3% din carnea de pui comercializată cu amănuntul (n=859) a fost pozitivă pentru Salmonella spp. Cel mai răspândit serovar a fost S. Sofia, cu 30,5% din eșantioanele de carne de pui pozitive pentru acest serovar (Pointon et al. 2008). Deși S. Sofia a reprezentat o proporție mare de izolate, pare a fi un serovar nevirulent și a fost rareori asociat cu boli umane sau animale (Gan et al. 2011). Predominanța S. Sofia la păsările de curte este unică pentru Australia, deoarece S. Sofia este în esență izolată geografic în Australia (Mellor et al. 2010).

S. Enteritidis (în special tipul de fag 4) este un serotip de Salmonella important la nivel mondial care poate infecta tractul reproducător al păsărilor de curte și contamina conținutul intern al ouălor. 

Factorii gazdei care influențează boala

Persoanele de toate vârstele sunt susceptibile la infecția cu Salmonella spp. Cu toate acestea, persoanele în vârstă, sugarii și persoanele imunocompromise prezintă un risc mai mare de infecție și, în general, au simptome mai severe (Jay et al. 2003; FDA 2012).

Răspunsul la doză

În anii 1950 au fost efectuate studii privind alimentația umană pentru a determina relația dintre doza de Salmonella spp. ingerată și apariția bolii. Aceste studii au arătat că ingestia a 1,3 x 105 - 2,4 x 107 organisme poate provoca îmbolnăvirea; cu toate acestea, pentru unele tulpini era nevoie de 1 x 1010 organisme pentru ca boala să apară (McCullough și Eisele 1951a; McCullough și Eisele 1951b; McCullough și Eisele 1951c; McCullough și Eisele 1951d). Cu toate acestea, există o serie de limitări în ceea ce privește utilizarea acestor date privind testele de hrănire. În primul rând, voluntarii selectați au fost toți bărbați adulți sănătoși, astfel încât rezultatele pot subestima riscul pentru întreaga populație. În al doilea rând, nu au fost luate în considerare dozele mici care sunt mai susceptibile de a exista în evenimente reale de contaminare a alimentelor (Kothary și Babu 2001; Bollaerts et al. 2008). Investigațiile privind focarele de salmoneloză au estimat o gamă largă de doze de organisme care au cauzat boala. Intervalul raportat variază de la <10 la 109 , în funcție de aliment. Astfel, dozele care provoacă îmbolnăvirea pot fi mult mai mici decât cele raportate în cadrul testelor de hrănire (Todd et al. 2008). OMS/FAO (2002) a elaborat un model doză-răspuns pe baza datelor privind focarele și a estimat o probabilitate de îmbolnăvire de 13 % în urma consumului a 100 de organisme Salmonella.

Referințe:

Banerjee M, Sarkar PK (2004) Antibiotic resistance and susceptibility to some food preservative measures of spoilage and pathogenic micro-organisms from spices. Food Microbiology 21:335–342
Bell C, Kyriakides A (2002) Salmonella: A practical approach to the organism and its control in foods.  Blackwell Science, Oxford
Bollaerts K, Aerts M, Faes C, Grijspeerdt K, Dewulf J, Mintiens K (2008) Human salmonellosis: Estimation of dose-illness from outbreak data. Risk Analysis 28(2):427–440
Boughton C, Leonard FC, Egan J, Kelly G, O'Mahony P, Markey BK, Griffin M (2004) Prevalence and number of Salmonella in Irish pork sausages. Journal of Food Protection 67(9):1834–1839
Bryan FL, Doyle MP (1995) Health risks and consequence of Salmonella and Campylobacter jejuni in raw poultry. Journal of Food Protection 58(3):326–344
Cabedo L, Barrot LPI, Canelles ATI (2008) Prevalence of Listeria monocytogenes and Salmonella in ready-to-eat food in Catalonia, Spain. Journal of Food Protection 71(4):855–859
CDC (2007) Multistate outbreak of Salmonella serotype Tennessee infections associated with peanut butter - United States, 2006-2007. Morbidity and Mortality Weekly Review 56(21):521–524
CDC (2010) Investigation update: Multistate outbreak of human Salmonella Montevideo infections.
CDC (2012) Summary of notifiable diseases - United States, 2010. Morbidity and Mortality Weekly Report 59(53):1–111
Crum-Cianflone NF (2008) Salmonellosis and the GI tract: More than just peanut butter. Current Gastroenterology Reports 10(4):424–431
Darby J, Sheorey H (2008) Searching for Salmonella. Australian Family Physician 37(10):806–810
EFSA (2013) The European Union summary report on trends and sources of zoonoses, zoonotic agents and foodborne outbreaks in 2011. EFSA Journal 11(4):3129
FDA (2012) Bad bug book: Foodborne pathogenic microorganisms and natural toxins handbook, 2nd ed. US Food and Drug Administration, Silver Spring, p. 12–16.
Federal Court of Australia (2003) Dowdell v Knispel Fruit Juices Pty Ltd FCA 851.
Fegan N, Vanderlinde P, Higgs G, Desmarchelier P (2005) A study of the prevalence and enumeration of Salmonella enterica in cattle and on carcasses during processing. Journal of Food Protection 68(6):1147–1153
FSANZ (2009a) Microbiological risk assessment of raw cow milk. Food Standards Australia New Zealand, Canberra.
FSANZ (2009b) Risk assessment of eggs and egg products. Food Standards Australia New Zealand, Canberra.
Gan E, Baird FJ, Coloe PJ, Smooker PM (2011) Phenotypic and molecular characterization of Salmonella enterica serovar Sofia, an avirulent species in Australian poultry. Microbiology 157:1056-1065
Greig JD, Ravel A (2009) Analysis of foodborne outbreak data reported internationally for source attribution. International Journal of Food Microbiology 130:77–87
Ha S, Kim K, Bahk G, Park S, Bae D, Shin Y, Park S, Choi J (2004) The inhibitory effect of propionic acid on the growth response of Salmonella typhimurium. Food Science and Biotechnology 13(4):504–507
Hanes D (2003) Nontyphoid Salmonella. Ch 9 In: Miliotis MD, Bier JW (eds) International handbook of foodborne pathogens. Marcel Dekker, New York, p. 137–149
Hohmann EL (2001) Nontyphoidal salmonellosis. Clinical Infectious Diseases 32(2):263–269
ICMSF (1996) Salmonellae. Ch 14 In:  Microorganisms in food 5: Microbiological specifications of food pathogens. Blackie Academic and Professional, London, p. 217–264
Jay LS, Davos D, Dundas M, Frankish E, Lightfoot D (2003) Salmonella. Ch 8 In: Hocking AD (ed) Foodborne microorganisms of public health significance. 6th ed, Australian Institute of Food Science and Technology (NSW Branch), Sydney, p. 207–266
Jones BD (2005) Salmonella invasion gene regulation: A story of environmental awareness. The Journal of Microbiology 43(special issue No. S):110–117
Kothary MH, Babu US (2001) Infective dose of foodborne pathogens in volunteers: A review. Journal of Food Safety 21:49–73
Lim E, Lopez L, Borman A, Cressey P, Pirie R (2012) Annual report concerning foodborne disease in New Zealand 2011. Ministry for Primary Industry, New Zealand.
Martinez-Urtaza J, Saco M, Hernandez-Cordova G, Lozano A, Garcia-Martin O, Espinosa J (2003) Identification of Salmonella serovars isolated from live molluscan shellfish and their significance in the marine environment. Journal of Food Protection 66(2):226–232
McCullough N, Eisele CW (1951a) Experimental human salmonellosis. III. Pathogenicity of strains of Salmonella Newport, Salmonella Derby, and Salmonella Bareilly obtained from spray-dried whole egg. Journal of Infectious Diseases 89(3):209–213
McCullough N, Eisele CW (1951b) Experimental human salmonellosis. IV. Pathogenicity of strains of Salmonella Pullorum obtained from spray-dried whole egg. Journal of Infectious Diseases 89(3):259–265
McCullough N, Eisele CW (1951c) Experimental human salmonellosis. II. Immunity studies following experimental illness with Salmonella Meleagridis and Salmonella Anatum. Journal of Immunology 66(5):595–608
McCullough N, Eisele CW (1951d) Experimental human salmonellosis. I. Pathogenicity of strains of Salmonella Meleagridis and Salmonella Anatum obtained from spray-dried whole egg. Journal of Infectious Diseases 88(3):278–289
Mellor GE, Duffy LL, Dykes GA, Fegan N (2010) Relative prevalence of Salmonella Sofia on broiler chickens pre- and postprocessing in Australia. Poultry Science 89:1544–1548
Montville TJ, Matthews KR (2005) Food microbiology: An introduction.  ASM Press, Washington D.C.
NNDSS (2013) Notifications for all disease by State & Territory and year. National Notifiable Disease Surveillance System, Department of Health and Ageing, Canberra.
OzFoodNet (2006) OzFoodNet: Quarterly report, 1 January to 31 March 2006. Communicable Diseases Intelligence 30(2):228–232
OzFoodNet (2010) OzFoodNet Quarterly report, 1 January to 31 March 2010. Communicable Diseases Intelligence 34(2):127–136
OzFoodNet (2012) Monitoring the incidence and causes of diseases potentially transmitted by food in Australia: Annual report of the OzFoodNet Network, 2010. Communicable Diseases Intelligence 36(3):E213–E241
Podolak R, Enache E, Stone W, Black DG, Elliott PH (2010) Sources and risk factors for contamination, survival, persistence, and heat resisitance of Salmonella in low-moisture foods. Journal of Food Protection 73(10):1919–1936
Pointon A, Sexton M, Dowsett P, Saputra T, Kiermeier A, Lorimer M, Holds G, Arnold G, Davos D, Combs B, Fabiansson S, Raven G, McKenzie H, Chapman A, Sumner J (2008) A baseline survey of the microbiological quality of chicken portions and carcasses at retail in two Australian states (2005 to 2006). Journal of Food Protection 71(6):1123–1134
Ryan CA, Nickels MK, Hargrett-Bean NT, Potter ME, Endo T, Mayer L, Langkop CW, 
Gibson C, McDonald RC, Kenney RT, Puhr ND, McDonnell PJ, Martin RJ, Cohen ML, 
Blake PA (1987) Massive outbreak of antimicrobial-resistant salmonellosis traced to pasteurized milk. Journal of the American Medical Association 258:3269–3274
Shachar D, Yaron S (2006) Heat tolerance of Salmonella enterica serovars Agona, Enteritidis, and Typhimurium in peanut butter. Journal of Food Protection 69(11):2687–2691
Stephens N, Sault C, Firestone SM, Lightfoot D, Bell C (2007) Large outbreaks of Salmonella Typhimurium phage type 135 infections associated with the consumption of products containing raw egg in Tasmania. Communicable Diseases Intelligence 31(1):118–124
Stopforth JD, Lopes M, Shultz JE, Miksch RR, Samadpour M (2006) Microbiological status of fresh beef cuts. Journal of Food Protection 69(6):1456–1459
Strawn LK, Danyluk MD (2010) Fate of Escherichia coli O157:H7 and Salmonella spp. on fresh and frozen cut mangoes and papayas. International Journal of Food Microbiology 138:78–84
Todd ECD, Greig JD, Bartleson CA, Michaels BS (2008) Outbreaks where food workers have been implicated in the spread of foodborne disease. Part 4. Infective doses and pathogen carriage. Journal of Food Protection 71(11):2339–2373
Valle E, Guiney DG (2005) Characterization of Salmonella-induced cell death in human macrophage-like THP-1 cells. Infection and Immunity 73(5):2835–2840
Wallis TS (2006) Host-specificity of Salmonella infections in animal species. Ch 3 In: Mastroeni P, Maskell D (eds) Salmonella infections: Clinical, immunological and molecular aspects. Cambridge University Press, Cambridge, p. 57–88
Werber D, Dreesman J, Feil F, van Treeck U, Fell G, Ethelberg S, Hauri AM, Roggentin P, Prager R, Fisher IST, Behnke SC, Bartelt E, Weise E, Ellis A, Siitonen A, Anderson Y, Tschape H, Kramer MH, Ammon A (2005) International outbreak of Salmonella Oranienburg due to German chocolates. BioMedCentral Infectious Diseases 5:7
WHO/FAO (2002) Risk assessments of Salmonella in eggs and broiler chickens. World Health Organization and Food and Agriculture Organization of the United Nations, Geneva.

Autorul articolului

Mirela Cîrlan

Consultant

Profilul autorului

Trimite un mesaj autorului

Trimite mesaj autorului

Nume Prenume *

Adresa de email *

Scrie mesaj către autorul articolului: *

Titlul articolului *

Link: *

Cod de verificare *

Termeni și Condiții *

Sunt de acord cu Termenii și Condiții

Trimite

Te rugăm să evaluezi articolul:

Relevanță *

Claritate *

Exactitate științifică *

Actualitate & Conformare *

Spune opinia ta Comunității

 

 

---

Informații importante despre acest subiect sunt și în:

 

Prioni (encefalopatia spongiformă bovină)

Encefalopatia spongiformă bovină (ESB) este o boală neurodegenerativă mortală a bovinelor. Ea este cauzată de particule infecțioase proteice cunoscute sub numele de prioni. ESB este singura...

Listeria monocytogenes

Listeria monocytogenes este o bacterie care provoacă listerioza, o boală care poate avea consecințe grave pentru anumite grupuri ale populației. Aceasta poate provoca avorturi spontane la femeile...

Bacillus cereus

Bacillus cereus este o bacterie formatoare de spori care produce toxine care provoacă vărsături sau diaree. Simptomele sunt în general ușoare și de scurtă durată (până la 24 de ore). B. cereus se...

Cyclospora cayetanensis

Cyclospora cayetanensis este un parazit protozoar care provoacă boala gastrointestinală ciclosporioză. Persoanele infectate elimină în fecale o formă neinfecțioasă a parazitului, care necesită o...