Standardul pentru etichetarea alimentelor preambalate stabilește cerințele privind etichetarea corectă a alimentelor preambalate destinate consumatorilor sau utilizării în servicii de catering.

CXS_001e | CXS 1-1985
Sursa: Codex Alimentarius

Adoptat în 1985. Modificat în 1991, 1999, 2001, 2003, 2005, 2008 și 2010.
Revizuită în 2018.

1. Scop

Acest standard se aplică etichetării tuturor alimentelor preambalate care vor fi oferite ca atare consumatorului sau în scopuri de catering și anumitor aspecte legate de prezentarea acestora.

2. Definirea termenilor

În scopul acestui standard:

“Revendicare” (Claim) înseamnă orice reprezentare care afirmă, sugerează sau implică că un aliment are calități particulare legate de originea sa, proprietățile nutriționale, natura, procesarea, compoziția sau orice altă calitate.

“Consumator” înseamnă persoane și familii care achiziționează și primesc alimente pentru a-și satisface nevoile personale.

“Container” înseamnă orice ambalaj al alimentelor pentru livrare ca un singur articol, fie prin închiderea completă sau parțială a alimentelor și include învelișuri. Un container poate închide mai multe unități sau tipuri de ambalaje atunci când astfel este oferit consumatorului.

Pentru utilizare în marcarea datelor alimentelor preambalate:

“Data de fabricație” înseamnă data la care alimentul devine produsul așa cum este descris. Aceasta nu indică durata de valabilitate a produsului.

“Data de ambalare” înseamnă data la care alimentul este plasat în containerul imediat în care va fi vândut în cele din urmă. Aceasta nu indică durata de valabilitate a produsului.

“Data de consum optim” sau “Data de calitate optimă” înseamnă data care semnifică sfârșitul perioadei, în orice condiții de depozitare specificate, în timpul căreia produsul neambalat va rămâne complet comercializabil și va păstra orice calități specifice pentru care s-au făcut revendicări implicite sau expres. Totuși, după această dată, alimentul poate fi încă acceptabil pentru consum.

“Data de expirare” (Use-by Date) sau “Data de valabilitate” (Expiration Date) înseamnă data care semnifică sfârșitul perioadei, în orice condiții de depozitare specificate, după care produsul nu ar trebui să fie vândut sau consumat din motive de siguranță și calitate.

“Aliment” înseamnă orice substanță, fie procesată, semi-procesată sau crudă, care este destinată consumului uman și include băuturi, gumă de mestecat și orice substanță care a fost utilizată în fabricarea, prepararea sau tratarea „alimentului”, dar nu include cosmetice sau tutun sau substanțe folosite doar ca medicamente.

“Aditiv alimentar” înseamnă orice substanță care nu este consumată în mod normal ca aliment în sine și care nu este folosită în mod normal ca ingredient tipic al alimentului, indiferent dacă are sau nu valoare nutritivă, adăugarea intenționată a acesteia la alimente în scopuri tehnologice (inclusiv organoleptice) în fabricarea, procesarea, prepararea, tratarea, ambalarea, transportul sau păstrarea alimentelor respective rezultă sau poate fi așteptată în mod rezonabil să rezulte (direct sau indirect) în faptul că aceasta sau produsele sale secundare devin componente ale sau afectează caracteristicile unor astfel de alimente. Termenul nu include „contaminanți” sau substanțe adăugate la alimente pentru menținerea sau îmbunătățirea calităților nutriționale.

“Ingredient” înseamnă orice substanță, inclusiv un aditiv alimentar, folosită în fabricarea sau prepararea unui aliment și prezentă în produsul final, deși posibil într-o formă modificată.

“Etichetă” înseamnă orice etichetă, marcă, semnătură, material pictorial sau alt material descriptiv, scris, tipărit, ștampilat, marcat, embossat sau imprimat pe sau atașat la un container de aliment.

“Etichetare” include orice material scris, tipărit sau grafic care este prezent pe etichetă, însoțește alimentul sau este afișat în apropierea alimentului, inclusiv în scopul promovării vânzării sau eliminării acestuia.

“Lot” înseamnă o cantitate definitivă de o marfă produsă esențial sub aceleași condiții.

“Preambalat” înseamnă ambalat sau pregătit în avans într-un container, gata pentru a fi oferit consumatorului sau pentru scopuri de catering.

“Ajutor de procesare” înseamnă o substanță sau material, excluzând aparatele sau ustensilele, și care nu este consumată ca ingredient alimentar în sine, folosit intenționat în procesarea materiilor prime, alimentelor sau a ingredientelor acestora, pentru a îndeplini un anumit scop tehnologic în timpul tratării sau procesării și care poate rezulta în prezența neintenționată, dar inevitabilă, a reziduurilor sau derivatelor în produsul final.

“Alimente pentru scopuri de catering” înseamnă acele alimente folosite în restaurante, cantine, școli, spitale și instituții similare unde alimentele sunt oferite pentru consum imediat.

3. Principii generale

3.1 Alimentele preambalate nu vor fi descrise sau prezentate pe nicio etichetă sau în nicio etichetare într-un mod care este fals, înșelător sau înșelător sau care este susceptibil să creeze o impresie eronată privind caracterul său în orice aspect.

3.2 Alimentele preambalate nu vor fi descrise sau prezentate pe nicio etichetă sau în nicio etichetare prin cuvinte, dispozitive pictoriale sau alte dispozitive care se referă la sau sugerează fie direct, fie indirect, orice alt produs cu care astfel de alimente ar putea fi confundate, sau într-un mod care să determine cumpărătorul sau consumatorul să presupună că alimentul este conectat cu acel alt produs.

4. Etichetare obligatorie a produselor alimentare preambalate

Următoarele informații trebuie să apară pe eticheta alimentelor preambalate, după caz pentru alimentul etichetat, cu excepția cazului în care este prevăzut altfel expres în un standard individual Codex:

4.1 Numele alimentului

4.1.1 Numele trebuie să indice adevărata natură a alimentului și să fie în mod normal specific și nu generic:

4.1.1.1 Unde un nume sau nume au fost stabilite pentru un aliment într-un standard Codex, cel puțin unul dintre aceste nume trebuie folosit.

4.1.1.2 În alte cazuri, numele prescris de legislația națională trebuie folosit.

4.1.1.3 În absența oricărui astfel de nume, fie un nume comun sau uzual existent prin uz comun ca termen descriptiv adecvat, care nu a fost înșelător sau confuz pentru consumator, trebuie folosit.

4.1.1.4 Un nume „inventat”, „fantezist”, „brand” sau „marca comercială” poate fi folosit, cu condiția să însoțească unul dintre numele furnizate în Subsecțiunile 4.1.1.1 până la 4.1.1.3.

4.1.2 Pe etichetă va apărea, fie în conjuncție cu, fie în proximitate strânsă de, numele alimentului, cuvinte sau fraze suplimentare necesare pentru a evita înșelarea sau confuzia consumatorului în ceea ce privește adevărata natură și condiția fizică a alimentului, inclusiv, dar fără a se limita la, tipul mediului de ambalare, stilul și condiția sau tipul tratamentului pe care l-a suferit; de exemplu: uscat, concentrat, reconstituit, afumat.

4.2 Listă de ingrediente

4.2.1 Cu excepția alimentelor cu un singur ingredient, o listă de ingrediente trebuie declarată pe etichetă.

4.2.1.1 Lista de ingrediente trebuie să fie precedată sau precedată de un titlu adecvat care constă din sau include termenul „ingredient”.

4.2.1.2 Toate ingredientele trebuie listate în ordine descrescătoare a greutății de intrare (m/m) la momentul fabricării alimentului.

4.2.1.3 Unde un ingredient este în sine produsul a două sau mai multe ingrediente, un astfel de ingredient compus poate fi declarat, ca atare, în lista de ingrediente, cu condiția să fie imediat însoțit de o listă, între paranteze, a ingredientelor sale în ordine descrescătoare a proporției (m/m). Unde un ingredient compus (pentru care un nume a fost stabilit într-un standard Codex sau în legislația națională) constituie mai puțin de 5% din aliment, ingredientele, cu excepția aditivilor alimentari care servesc o funcție tehnologică în produsul finit, nu trebuie declarate.

4.2.1.4 Următoarele alimente și ingrediente sunt cunoscute pentru a provoca hipersensibilitate și trebuie întotdeauna declarate:

• Cereale care conțin gluten; adică grâu, secară, orz, ovăz, speltă sau tulpinile lor hibridizate și produsele acestora;
• Crustacee și produsele acestora;
• Ouă și produsele din ouă;
• Pește și produsele din pește;
• Arahide, soia și produsele acestora;
• Lapte și produsele din lapte (inclusiv lactoză);
• Nuci de copac și produsele din nuci;
• Sulfită în concentrații de 10 mg/kg sau mai mult.

4.2.1.5 Apa adăugată trebuie declarată în lista de ingrediente cu excepția cazului în care apa face parte dintr-un ingredient precum saramură, sirop sau supă folosit într-un aliment compus și declarat ca atare în lista de ingrediente. Apa sau alte ingrediente volatile evaporate în cursul fabricării nu trebuie declarate.

4.2.1.6 Ca alternativă la dispozițiile generale din această secțiune, alimentele deshidratate sau condensate care sunt destinate a fi reconstituite prin adăugarea doar a apei, ingredientele pot fi listate în ordine de proporție (m/m) în produsul reconstituit, cu condiția ca o declarație precum „ingrediente ale produsului când este preparat în conformitate cu instrucțiunile de pe etichetă” să fie inclusă.

4.2.2 Prezența în orice aliment sau ingrediente alimentare obținute prin biotehnologie a unui alergen transferat de la oricare dintre produsele listate în Secțiunea 4.2.1.4 trebuie declarată.

Când nu este posibilă furnizarea de informații adecvate privind prezența unui alergen prin etichetare, alimentul care conține alergenul nu ar trebui vândut.

4.2.3 Un nume specific trebuie folosit pentru ingrediente în lista de ingrediente în conformitate cu dispozițiile stabilite în Secțiunea 4.1 (Numele Alimentului), cu excepția cazului în care:

4.2.3.1 Cu excepția ingredientelor listate în secțiunea 4.2.1.4, și cu excepția cazului în care un nume de clasă general ar fi mai informativ, următoarele nume de clase pot fi utilizate:

* Calculul conținutului de proteine din lapte: Azot Kjeldahl × 6.38

4.2.3.2 Indiferent de dispoziția stabilită în Secțiunea 4.2.3.1, grăsimile de porc, slănina și grăsimile de vită trebuie întotdeauna declarate prin numele lor specifice.

4.2.3.3 Pentru aditivi alimentari care intră în clasele respective și apar în listele de aditivi alimentari permise pentru utilizare în alimente, următoarele clase funcționale trebuie utilizate împreună cu numele specific sau identificarea numerică recunoscută, cum ar fi Numele Claselor și Sistemul Internațional de Numerotare pentru Aditivi Alimentari (CXG 36-1989), așa cum este cerut de legislația națională.

 4.2.3.4 Următoarele nume de clase pot fi utilizate pentru aditivi alimentari care intră în clasele respective și apar în listele de aditivi alimentari permise în general pentru utilizare în alimente:

• Arome și Aromatizări
• Amidon Modificat

Expresia „arome” poate fi calificată prin „natural”, „identic naturii”, „artificial” sau o combinație a acestor cuvinte, după caz.

4.2.4 Adjuvanți de prelucrare și transferul aditivilor alimentari

4.2.4.1 Un aditiv alimentar transferat într-un aliment în cantitate semnificativă sau într-o cantitate suficientă pentru a îndeplini o funcție tehnologică în acel aliment ca rezultat al utilizării materiilor prime sau altor ingrediente în care a fost utilizat aditivul, trebuie inclus în lista de ingrediente.

4.2.4.2 Un aditiv alimentar transferat în alimente la un nivel mai mic decât cel necesar pentru a realiza o funcție tehnologică, precum și ajutoarele de procesare, sunt exceptate de la declarare în lista de ingrediente. Excepția nu se aplică la aditivi alimentari și ajutoare de procesare listate în secțiunea 4.2.1.4.

4.3 Conținut net și greutatea scursă

4.3.1 Conținuturile nete trebuie declarate în sistemul metric („Unități ale Sistemului Internațional”).3

4.3.2 Conținuturile nete trebuie declarate în următoarea manieră:

(i) pentru alimente lichide, prin volum;

(ii) pentru alimente solide, prin greutate;

(iii) pentru alimente semisolide sau vâscoase, fie prin greutate, fie prin volum.

4.3.3 În plus față de declarația conținuturilor nete, un aliment ambalat într-un mediu lichid trebuie să poarte o declarație în sistemul metric a greutății scurte a alimentului. În scopul acestei cerințe, mediu lichid înseamnă apă, soluții apoase de zahăr și sare, sucuri de fructe și legume în conserve de fructe și legume doar, sau oțet, fie singur sau în combinație.4

4.4 Nume și adresă

Numele și adresa producătorului, ambalatorului, distribuitorului, importatorului, exportatorului sau vânzătorului alimentului trebuie declarate.

4.5 Țară de origine

4.5.1 Țara de origine a alimentului trebuie declarată dacă omisiunea acesteia ar înșela sau induce în eroare consumatorul.

4.5.2 Când un aliment suferă procesare într-o a doua țară care îi schimbă natura, țara în care se efectuează procesarea va fi considerată țara de origine în scopul etichetării.

4.6 Identificarea lotului

Fiecare container trebuie să fie ștampilat sau marcat permanent prin cod sau într-un mod clar pentru a identifica fabrica producătoare și lotul.

4.7 Marcajul datelor și instrucțiunile de depozitare

4.7.1 Dacă nu este determinat altfel într-un standard individual Codex, următorul marcaj al datelor se va aplica, cu excepția cazului în care clauza 4.7.1 (vii) se aplică:

(i) Când un aliment trebuie consumat înainte de o anumită dată pentru a asigura siguranța și calitatea acestuia, trebuie declarată „Data de consum optim” sau „Data de expirare”.5

(ii) Când o „Data de consum optim” sau „Data de expirare” nu este necesară, trebuie declarată „Data de consum optim înainte” sau „Data de calitate optimă înainte”.

(iii) Marcajul datei ar trebui să fie următorul:

• Pe produsele cu o durabilitate de cel mult trei luni; ziua și luna trebuie declarate și, în plus, anul când autoritățile competente consideră că consumatorii ar putea fi înșelați.
• Pe produsele cu o durabilitate de peste trei luni, cel puțin luna și anul trebuie declarate.

(iv) Data trebuie introduse prin cuvintele:

• „Use-by <insert date>” sau „Expiration Date <insert date>” sau „Best before <insert date>” sau „Best Quality Before <insert date>” după caz, unde este indicată ziua; sau
• „Use-by end <insert date>” sau „Expiration date end <insert date>” sau „Best before end <insert date>” sau „Best Quality Before end <insert date>” după caz, în alte cazuri.

(v) Cuvintele menționate în paragraful (iv) trebuie însoțite de:

• fie data în sine; sau
• o referință la unde este dată data.

(vi) Ziua și anul trebuie declarate prin numere necodificate, cu anul denotat prin 2 sau 4 cifre, iar luna trebuie declarată prin litere, caractere sau numere. Când se folosesc doar numere pentru a declara data sau când anul este exprimat doar prin două cifre, autoritatea competentă ar trebui să determine dacă este necesar să se solicite secvența zilei, lunii, anului, să fie dată prin abrevieri adecvate însoțind marcajul datei (de exemplu, DD/MM/YYYY sau YYYY/DD/MM).

(vii) Cu condiția ca siguranța alimentului să nu fie compromisă, prevederile din 4.7.1 (i) sau 4.7.1 (ii) nu sunt necesare pentru un aliment dacă se aplică una sau mai multe dintre următoarele criterii:

1. Când siguranța nu este compromisă și calitatea nu se deteriorează deoarece natura alimentului este astfel încât nu poate susține creșterea microbiană (de exemplu, alcool, sare, aciditate, activitate scăzută a apei sub condițiile de depozitare intenționate sau specificate);

2. Când deteriorarea este clar evidentă prin examinare fizică la punctul de achiziție, cum ar fi produsele proaspete crude care nu au fost supuse procesării și prezentate într-un mod vizibil pentru consumator;

3. Când aspectele cheie/calitatea organoleptică a alimentului nu se pierd;

4. Când alimentul prin natura sa este normal consumat în decurs de 24 de ore de la fabricare, cum ar fi unele produse de brutari sau patiserii.

De exemplu, alimente precum

• Fructe și legume proaspete, inclusiv tuberculi, care nu au fost curățate, tăiate sau tratate similar;
• Vesele, vinuri de lichior, vinuri spumante, vinuri aromatizate, vinuri de fructe și vinuri spumante de fructe;
• Băuturi alcoolice care conțin cel puțin 10% alcool în volum;
• Produse de brutari sau patiserie, care datorită naturii conținutului lor, sunt normal consumate în decurs de 24 de ore de la fabricare;
• Oțet;
• Sare alimentară neiodată;
• Zahăr solid nefortificat;
• Produse de cofetărie constând din zaharuri aromate și/sau colorate;
• Gumă de mestecat.

Indiferent de dispoziția stabilită în Secțiunea 4.2.3.1, grăsimile de porc, slănina și grăsimile de vită trebuie întotdeauna declarate prin numele lor specifice.

(viii) O „Data de fabricație” sau o „Data de ambalare” poate fi utilizată în combinație cu 4.7.1 (i) sau (ii). Acesta va fi introdus cu cuvintele „Data fabricației” sau „Data ambalării”, după caz, și se utilizează formatul prevăzut în clauza 4.7.1(vi).

4.7.2 Orice condiții speciale de păstrare a alimentului trebuie declarate pe etichetă atunci când sunt necesare pentru a susține integritatea alimentului și, în cazul în care se utilizează un marcaj de dată, valabilitatea datei depinde de aceasta.

4.8 Instrucțiuni de utilizare
Instrucțiunile de utilizare, inclusiv reconstituirea, unde este cazul, trebuie să fie incluse pe etichetă, după necesitate, pentru a asigura utilizarea corectă a alimentului.

5. Cerințe obligatorii suplimentare

5.1 Declararea cantitativă a ingredientelor

5.1.1 Procentul de intrare al unui ingredient (incluzând ingrediente compuse7 sau categorii de ingrediente8), după greutate sau volum, după caz, la momentul fabricării, trebuie dezvăluit pentru alimentele vândute ca amestec sau combinație unde ingredientul:

(a) este accentuat ca prezent pe etichetă prin cuvinte sau imagini sau grafice; sau

(b) nu este în numele alimentului, este esențial pentru caracterizarea alimentului și este așteptat să fie prezent în aliment de către consumatorii din țara în care alimentul este vândut dacă omisiunea declarației cantitative a ingredientului ar înșela sau induce în eroare consumatorul.

Această dezvăluire nu este necesară:

(c) unde ingredientul este folosit în cantități mici în scopul aromatizării; sau

(d) unde standardele specifice de comerț ale Codex Alimentarius intră în conflict cu cerințele descrise aici.
Referitor la 5.1.1(a):

(e) o referință în numele alimentului la un ingredient sau categorie de ingrediente nu va necesita în sine o declarație cantitativă a ingredientului dacă:

- acea referință nu ar înșela sau induce în eroare sau nu ar fi susceptibilă să creeze o impresie eronată pentru consumator privind caracterul alimentului în țara de comercializare deoarece variația în cantitatea ingredientelor între produse nu este necesară pentru a caracteriza alimentul sau a-l diferenția de alimente similare.

5.1.2 Informația cerută în Secțiunea 5.1.1 trebuie să fie declarată pe eticheta produsului ca un procentaj numeric. Procentajul de intrare, după greutate sau volum, după caz, al fiecărui astfel de ingredient trebuie să fie dat pe etichetă în proximitate strânsă de cuvintele sau imaginile sau graficele care accentuează ingredientul particular, sau lângă numele alimentului, sau adiacent fiecărui ingredient adecvat listat în lista de ingrediente ca procentaj minim unde accentul este pe prezența ingredientului și procentaj maxim unde accentul este pe nivelul scăzut al ingredientului.

Pentru alimentele care au pierdut umezeală în urma tratamentului termic sau altui tratament, procentajul (după greutate sau după volum) va corespunde cantității de ingrediente folosite, raportate la produsul finit.

Când cantitatea unui ingredient sau cantitatea totală a tuturor ingredientelor exprimate pe etichetă depășește 100%, procentajul poate fi înlocuit prin declarația greutății ingredientelor folosite pentru a prepara 100g de produs finit.

5.2 Alimente iradiate

5.2.1 Eticheta unui aliment care a fost tratat cu radiații ionizante trebuie să poarte o declarație scrisă indicând tratamentul în proximitate strânsă de numele alimentului. Utilizarea simbolului internațional de iradiere alimentară, așa cum este arătat mai jos, este opțională, dar când este utilizat, trebuie să fie în proximitate strânsă de numele alimentului.

5.2.2 Când un produs iradiat este folosit ca ingredient într-un alt aliment, acest lucru trebuie declarat în lista de ingrediente.

5.2.3 Când un produs cu un singur ingredient este preparat dintr-o materie primă care a fost iradiată, eticheta produsului trebuie să conțină o declarație indicând tratamentul.

6. Excepții de la cerințele obligatorii de etichetare

Cu excepția condimentelelor și ierburilor, unitățile mici, unde cea mai mare suprafață este mai mică de 10 cm², pot fi exceptate de la cerințele din paragrafele 4.2 și 4.6 până la 4.8.

7. Etichetarea opțională

7.1 Orice informație sau dispozitiv pictorial scris, tipărit sau grafic poate fi afișat în etichetare cu condiția să nu fie în conflict cu cerințele obligatorii ale acestui standard și cele referitoare la revendicări și înșelăciune date în Secțiunea 3 – Principii Generale.

7.2 Dacă se folosesc designări de grad, acestea trebuie să fie ușor de înțeles și să nu fie înșelătoare sau inductive în eroare în niciun fel.

8. Prezentarea informațiilor obligatorii 

8.1 General

8.1.1 Etichetele în alimentele preambalate trebuie aplicate într-un mod astfel încât să nu separate de container.

8.1.2 Declarațiile necesare care trebuie să apară pe etichetă în virtutea acestui standard sau a oricărui alt standard Codex trebuie să fie clare, proeminente, indestructibile și ușor de citit de către consumator în condiții normale de achiziție și utilizare.

8.1.3 Dacă containerul este acoperit de un înlănțuire, aceasta trebuie să poarte informațiile necesare sau eticheta de pe container trebuie să fie ușor de citit prin învelitoare exterioară sau neobstrucționată de aceasta.

8.1.4 Numele și conținutul net al alimentului trebuie să apară într-o poziție proeminentă și în același câmp de vedere.

8.2 Limba

8.2.1 Dacă limba de pe eticheta originală nu este acceptabilă pentru consumatorul pentru care este destinată, o etichetă suplimentară conținând informațiile obligatorii în limba cerută poate fi folosită în locul reetichetării.

8.2.2 În cazul reetichetării sau a unei etichetări suplimentare, informațiile obligatorii furnizate trebuie să reflecte complet și exact cele de pe etichetă originală.

Informații importante despre acest subiect sunt și în: