Acest ghid oferă recomandări esențiale pentru protecția și bunăstarea găinilor ouătoare, fiind destinat atât fermierilor experimentați, cât și celor care doresc să înființeze ferme conforme cu cele mai recente cerințe europene.

Sursa: ANSVSA

1. Introducere

Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă la nivel european respectării normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, considerăm oportună iniţiativa de elaborare a unui ghid de recomandări privind protecţia şi bunăstarea găinilor ouătoare, adresat în primul rând fermierilor care au experienţă în creşterea păsărilor, dar şi persoanelor care au în vedere înfiinţarea unor ferme de găini ouătoare, care să corespundă celor mai noi cerinţe în domeniu.

Ghidul este structurat sub forma mai multor secţiuni, care urmăresc în mod logic şi firesc prevederile legale privind protecţia şi bunăstarea găinilor ouătoare. Recomandările din acest ghid nu se aplică exploataţiilor cu mai puţin de 350 de găini, precum şi exploataţiilor de creştere a ţineretului de înlocuire pentru găinile ouătoare. Trebuie reţinut că deşi baza legală se regăseşte într-o proporţie însemnată în acest ghid, acesta nu trebuie privit totuşi că o sursă exclusivă, ci orientativă în domeniul protecţiei şi bunăstării găinilor ouătoare, utilizatorii trebuind să se asigure, în viitor, că prevederile actualului ghid nu au fost modificate, îmbunătăţite sau completate prin acte normative emise de către organele competente.

De asemenea, această formă actualizată a ghidului, conţine şi câteva detalii legate de creşterea în sistem extensiv a găinilor ouătoare.

2. Bază legală

Actele normative care au stat la baza elaborării acestui ghid sunt următoarele:

• Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, cu modificările şi completările ulterioare;
• Ordinul ANSVSA nr. 73/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind înregistrarea exploataţiilor care deţin găini ouătoare;
• Ordinul ANSVSA nr.75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor de fermă;
• Ordinul ANSVSA nr. 136/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecţia găinilor ouătoare, cu modificările şi completările ulterioare;
• Ordinul ANSVSA nr. 63/2012 pentru aprobarea normei sanitare veterinare care stabileşte standardele minime pentru protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului
• Regulamentul (CE) nr. 589/2008 al Comisiei din 23 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor.
• Regulamentul (CE) nr. 834/2007 privind produc< ia ecologică < i etichetarea produselor ecologice, precum < i de abrogare a Reg. CEE nr. 2092/91 – art. 14 (norme aplicabile productiei animaliere), art. 18 (norme generale aplicabile productiei de hrana procesata pentru animale),
• Regulamentul (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentul (CE) nr. 834/2007/CE privind produc< ia ecologică < i etichetarea produselor ecologice în ceea ce prive< te produc< ia ecologică, etichetarea < i controlul – art. 12, 14, 20, 23, 38, 42, 75,
  77.
• Regulamentul (CE) nr. 1/2005 privind protecţia animalelor în timpul transportului;
  - Recomandările Consiliului Europei privind protecţia animalelor în timpul transportului;
  - Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 privind protecţia animalelor în timpul uciderii.

3. Înregistrarea exploatațiilor

Exploataţiile trebuie să aibă un număr distinctiv la nivel naţional, la fiecare direcţie sanitară veterinară existând o bază de date, în care sunt menţionate următoarele:

1. numele exploataţiei, adresa acesteia;
2. numele şi adresa persoanei fizice responsabile cu exploataţia de găini ouătoare (deţinătorul);
3. numărul/numerele de înregistrare a altor unităţi de acelaşi profil, care se află în proprietatea sau în administrarea deţinătorului;
4. numele şi adresa proprietarului unităţii, dacă acesta este diferit de deţinător;
5. numărul/numerele de înregistrare ale altor unităţi de acelaşi profil, care se află în proprietatea sau în administrarea proprietarului unităţii;
6. metoda de creştere;
7. capacitatea maximă a unităţii privind numărul de păsări la un moment dat.

4. Metoda de creștere

1. Metodele de creştere ale găinilor ouătoare pot fi:
   • sistem ecologic - cod 0
   • sistem extensiv - cod 1
   • la sol - cod 2
   • baterii - cod 3
2. În funcţie de sistemul de creştere, fiecare exploataţie are un număr distinctiv, care are următoarea alcătuire:
   1. un număr care corespunde metodei de creştere (1 pentru sistemul extensiv, 2 pentru metoda de creştere la sol, 3 pentru metoda de creştere în baterii, 0 pentru producţie ecologică);
   2. codul României – RO;
   3. codul judeţului;
   4. un număr acordat cronologic exploataţiilor din care provin ouăle, începând cu numărul 001.

Este obligatoriu ca ouăle să fie înscripţionate cu numărul distinctiv pentru a se putea verifica trasabilitatea.

5. Personalul angajat

1. Personalul angajat de către administratorul unităţii, mai ales cel care desfăşoară activităţi cu animale, trebuie să corespundă din punct de vedere numeric şi al pregătirii profesionale în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea păsărilor.
2. (1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate, capabil:
   1. să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
   2. să înţeleagă semnificaţia modificărilor intervenite în comportamentul păsărilor;
   3. să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea păsărilor.
   4. (2) În situaţia în care păsările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi numai de către personal instruit şi competent.
3. Personalul trebuie să fie responsabilizat să respecte pe întreaga perioadă de activitate productivă sau de viaţă a animalelor principiile şi normele de protecţie şi bunăstare a animalelor, prin afişarea la loc vizibil şi în puncte de interes de panouri cu restricţii, măsuri speciale de bunăstare, proceduri de urgenţă etc.

6. Inspecțiile

1. Inspecţia grupurilor sau loturilor de păsări trebuie efectuată cel puţin o dată pe zi.
2. În timpul inspecţiei trebuie să se asigure o vizibilitate clară la nivelul membrelor, a tuturor părţilor corpului păsării pentru o bună observare a acesteia.
3. Pentru inspecţia atentă a efectivului sau a grupului de păsări, trebuie să se acorde o atenţie deosebită condiţiei fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi ghearelor şi, dacă este necesar, crestei, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor, consumului de apă şi hrană, sporului în greutate, precum şi producţiei de ouă.
4. Clădirile care cuprind mai mult de 3 rânduri de cuşti trebuie astfel proiectate încât să permită inspecţia fără dificultate a tuturor rândurilor de cuşti.
5. În cazul cuştilor îmbunătăţite, pentru a se facilita inspecţia (dar şi în vederea populării/depopulării), trebuie să existe un coridor de minimum 90 cm între rândurile de cuşti, şi un spaţiu de 35 cm între pardoseala clădirii şi partea inferioara a cuştilor.
6. Lumina naturală poate fi suplimentată cu lumină artificială, sursele de lumină artificială fiind repartizate în aşa maniera încât să se poată asigura o iluminare corespunzătoare.
7. Problemele constatate în urma inspecţiilor vor fi remediate de către persoanele responsabile, în cel mai scurt timp posibil.
8. La nivelul fiecărei ferme va trebui să existe un spaţiu special amenajat pentru păstrarea produselor biologice şi a medicamentelor conform prescripţiilor unităţii producătoare.
9. În mod special, în cazul păsărilor crescute pe sol, inspecţia se realizează începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului. 10.În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează noilor condiţiilor din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.

7. Ținerea evidențelor

1. Proprietarul, deţinătorul animalelor, administratorul sau medicul veterinar trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie (registru de tratamente, registru de mortalităţi). În registrul de tratamente se vor menţiona data efectuării tratamentului, medicamentele folosite, doza, şi calea de administrare, perioada de aşteptare şi grupul de păsări tratat.
2. Următoarele evidenţe trebuie să se regăsească:
   1. procedura de ucidere în caz de urgenţă elaborată conform precizărilor din Anexa 1, cap.1 din Regulamentul Consiliului 1099/2009/EC privind protecţia animalelor în timpul uciderii.;
   2. nspecţiile zilnice efectuate în fiecare hală;
   3. buletinele de analiză pentru apă şi furaje.
3. La nivelul fermei trebuie să se mai găsească atestatele angajaţilor privind cursurile de creştere, protecţie şi bunăstare urmate, precum şi evidenţa instructajelor cu personalul angajat privind protecţia şi bunăstarea animalelor.
4. Evidenţele vor fi păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.

8. Adăposturi și cazare pe sisteme de creștere

1. Standarde minime pentru protecția găinilor găinilor ouătoare crescute în sistemul ecologic

- COD 0 -

1. Niciun adapost nu cazează mai mult de 3000 de găini ouătoare,
2. Păsarile nu trebuie cazate în cuști,
   2.1. Adăposturile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
   2.2. Cel putin 1/3 din suprafata podelei să fie solidă, fără grilaje sau gratare
   şi acoperită cu aşternut,
   2.3. O parte din suprafaţa podelei, care este disponibilă pentru găinile ouătoare, trebuie să fie disponibilă pentru colectarea dejecţiilor,
   2.4. Să prezinte trape de intrare/ieşire de o dimensiune corespunzătoare pentru păsări, iar aceste trape au o lungime combinată de cel puţin 4 m pe o suprafaţă de 100 m2,
   2.5. Să fie astfel construite astfel încât să permită cu usurinţă accesul păsărilor la suprafeţele în aer liber,
   2.6. Lumina naturală poate fi suplimentată prin mijloace artificiale, astfel încât să se asigure maxim 16 ore/zi de lumină şi o perioadă continuă de odihnă nocturnă de 8 ore.
   

   În interior (suprafața netă la dispoziția pasărilor)			În exterior (m2 de suprafața disponibilă în rotație/cap)
   Nr. de pasari/m2	Cm de stinghie/pasare	Cuibar
   6	18	7 gaini ouatoare/cuibar sau in cazul cuibarelor comune: 120 cm2/pasare	4, cu respectarea prevederii ca limita de 170 kg de N/ha/an sa nu fie depasita

   2.7 Pasarile trebuie sa aiba acces la o suprafata in aer liber, în cel putin o treime din viata lor,
   2.8 Suprafetele în aer liber trebuie să fie în cea mai mare parte acoperite de vegetaţie şi prevăzute cu instalaţii de protecţie şi trebuie să le permită păsărilor accesul la un număr adecvat de adăpători şi de jgheaburi de furajare.
   2.9 In cazul în care găinile sunt ţinute în interior, în cazul unor restricţii impuse de legislaţie, acestea trebuie sa aibă acces permanent la cantităţi suficiente de furaje grosiere şi la materiale corespunzătoare în vederea satisfacerii nevoilor lor etologice.
   2.10 Toate materiile prime folosite în hrana găinilor ouătoare, în sistem ecologic, trebuie să fie însoţite de certificate ecologice eliberate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

2. Standarde minime pentru protecția găinilor ouătoare crescute în sistemul Free-Range

- COD 1 -

1. Numărul minim de găini pentru care se aplică prevederile legislative trebuie să fie de 350. Nu există o limită maximă.
2. Păsarile nu trebuie cazate în custi,
2.1. Adăposturile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
2.2.1 în zona de adăpost trebuie să se asigure următoarele:  

• front de furajare de minim 10 cm/cap de pasare la sistem linear de furajare sau 4 cm /cap de pasare la hrănitori circulare ;
• cel putin o pipă sau o cupă de adăpare la fiecare 10 găini;
• cuibare individuale (cate unul pentru fiecare grup de 7 găini) sau cuibare de grup (1mp.de cuibar/120 de găini);
• dotarea cu stinghii în număr suficient astfel încât să se asigure 15 cm de stinghie /pasăre;
• asigurarea zonei de aşternut în suprafaţa de minim 250 cmp/pasăre şi nu mai puţin de 1/3 din suprafaţa pardoselii;
• acces direct la zona exterioară prin deschideri de 35cm. înălţime 1.şi 40 cm. lăţime sau cel puţin deschidere totală de 2 m. la 1000 de găini;
• densitatea nu trebuie sa depăşească 9 găini /m 2 de suprafaţă utilizabilă

2.2.2 în zona de padoc

• spaţiile libere să fie dotate cu adăposturi pentru vreme rea, protejate împotriva animalelor de pradă, dotate dupa caz, cu adăpători;
• se vor asigura 4 m 2/găină.

3. Standarde minime pentru protecția găinilor ouătoare crescute în sistemul alternativ la sol

- COD 2 -

1. Numărul minim de găini pentru care se aplică prevederile legislative trebuie să fie de 350. Nu există o limită maximă.

2. Toate sistemele trebuie echipate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă:

1. hrănitori lineare care asigură un front de furajare de cel puţin 10 cm/pasăre, sau hrănitori circulare care asigură cel puţin 4 cm/pasăre;
2. instalaţii de adăpare cu apa continuă care asigură un front de adăpare de 2,5 cm/pasare, sau instalaţii cu adapare circulara care asigura 1 cm/pasare. În plus, când sunt folosite adapatori la cupe sau la pipe, trebuie să se asigure cel puţin o pipa sau o cupa pentru fiecare grup de 10 gaini. Când punctele de adapare sunt verticale, trebuie să existe cel puţin două cupe sau doua pipe la dispoziţia fiecărei păsări;
3. cel puţin un cuib pentru fiecare grup de 7 găini. Dacă se folosesc cuiburile de grup, trebuie să existe cel puţin 1 mp din spaţiul de cuib pentru maximum 120 de găini;
4. stinghii adecvate, fără margini ascuţite şi care asigură cel puţin 15 cm/pasare. Stinghiile nu trebuie sa fie montate deasupra aşternutului; distanta orizontala dintre stinghii trebuie să fie de cel puţin 30 cm, iar distanta orizontala între o stinghie şi perete trebuie să fie de cel puţin 20 cm şi de cel puţin 250 cmp de zona de aşternut/pasăre, zona de aşternut ocupând cel puţin o treime din suprafaţa pardoselii.

3. Pardoselile pentru instalaţii trebuie să fie construite în aşa fel încât sa suporte adecvat ghearele din faţă ale fiecărui picior.

dacă se folosesc sisteme de creştere în care păsările se pot mişca liber între diferite niveluri:

1. nu sunt permise mai mult de 4 niveluri,
2. înălţimea liberă dintre niveluri trebuie sa fie de cel puţin 45 cm;
3. instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie sa fie distribuite în asa fel încât sa asigure accesul egal la acestea al tuturor gainilor;
4. nivelurile trebuie sa fie astfel aranjate încât sa prevină căderea fecalelor pe nivelul inferior;

4. Standarde minime pentru protecţia găinilor ouătoare crescute în sistemul de cuşti

-COD 3 –1.

Numărul minim de găini pentru care se aplică prevederile legislative trebuie să fie de 350. Nu există o limită maximă.Acest sistem de creştere trebuie să asigure următoarele:
1. cel puţin 750 cmp din suprafata cuştii pentru fiecare gaina, din care 600 cmp sa fie suprafata utilizabila;
2. înălţimea cuştii, va fi de cel puţin 20 cm în orice punct;
3. pardoselile custilor trebuie să fie construite astfel încât să suporte adecvat ghearele din faţă ale fiecărui picior. Inclinaţia pardoselii nu trebuie să depăşească 14% sau 8°
4. suprafaţa minimă obligatorie pentru orice cuşcă trebuie să fie de cel puţin 2000 cm2. Aceasta trebuie să aibă următoarele dotări:

• un cuib;
• aşternut care să poată fi ciugulit sau zgâriat;
• stinghii adecvate care să asigure cel puţin 15cm/găină.
• jgheabul de furajare trebuie să fie folosit fără restricţie. Lungimea acestuia trebuie sa fie de cel puţin 12 cm, inmultiti cu numărul găinilor din cuşcă;
• sistem de adăpare corespunzătoare cu mărimea grupului. Acolo unde sunt adapatori la pipă sau la cupă, cel puţin două adăpători pipa sau doua adapatori cupa trebuie sa fie accesibile fiecărei păsări;
• dispozitiv pentru scurtarea ghearelor

5. pentru a facilita inspecţia şi depopularea găinilor, trebuie să existe un coridor de minimum 90 cm între randurile de custi
6. între pardoseală şi partea inferioară a acuştilor trebuie să se asigure un spaţiu de 35 cm.

9. Echipamente mecanice sau automate

1. Pentru buna funcţionare şi monitorizare a echipamentelor şi instalaţiilor trebuie să existe proceduri scrise, clare, simple, eficiente şi cu finalitate pentru inspecţia instalaţiilor, care trebuie efectuată de cel puţin o dată pe zi.
2. Administratorul fermei va afişa la loc vizibil datele de identificare ale persoanelor responsabile cu reparaţiile şi situaţiile de urgenţă; totodată va afişa procedurile scrise despre modul de operare în caz de defecţiune.
3. Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificială, trebuie să existe un sistem de rezervă corespunzător care să garanteze reînnoirea suficientă a aerului, în eventualitatea defectării sistemului de bază.
4. Trebuie să existe sisteme de alarmă pentru avertizare în cazul defectării unui echipament de monitorizare a condiţiilor de microclimat.
5. Utilajele folosite pentru igienizarea adăposturilor trebuie să fie într-o stare foarte bună de întreţinere şi igienă.

10. Libertatea de mişcare

1. În cazul sistemelor alternative în care păsările sunt crescute liber pe mai multe niveluri, în hale închise, al căror număr distinctiv începe cu cifra 2, trebuiesc respectate următoarele cerinţe:

• nu sunt permise mai mult de 4 niveluri;
• paţiul din faţă între niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm.

2. În cazul sistemelor alternative în care păsările se mişcă liber, în hale cu deschidere la exterior-sistem extensiv, pentru care se va acorda un număr distinctiv care începe cu cifra 1, se vor asigura următoarele aspecte:
3. Pe spaţiul liber de padoc, densitatea populării nu trebuie să depă< ească 2500 de găini pe hectarul de teren, aceasta însemnând că unei găini îi revin 4 m 2 de teren; în situa< ia în care, fiecare găină dispune de minimum 10 m2
< i se practică o rota< ie, iar găinile au acces liber la tot spa< iul, pe parcursul întregii vie< i a grupului de găini, fiecare spa< iu închis utilizat trebuie să asigure cel pu< in 2,5m2 pentru fiecare găină;
4. Trebuie să existe câteva intrări care să asigure acces direct la zona exterioară, de cel puţin 35 cm înălţime şi 40 cm lărgime, care să se extindă pe toată lungimea clădirii; trebuie să fie disponibilă o deschidere totală de 2 m pentru un grup de 1.000 de găini.
5. Distanţa de la trapa de ieşire cea mai apropiată până la gardul înconjurător nu va depăşi 150 m. Cu toate acestea, o extensie de până la 350 de metri de la trapa de ie< ire cea mai apropiată este autorizată, cu condi< ia ca numărul de adăposturi repartizate să fie de cel puţin 4/hectar.
6. să fie cel puţin 4 hrănitoare şi 4 adăpătoare pe fiecare hectar de teren;
7. găinile trebuie să aibă pe parcursul zilei acces neîntrerupt la spaţiile exterioare;
8. terenul exterior poate avea şi porţiuni acoperite de vegetaţie, care au şi rolul de a asigura umbra în zilele însorite;
9. în vederea protejării găinilor ouătoare faţă de prădători, se poate amenaja deasupra spaţiilor exterioare, la o înălţime de minim 3 metri, un adăpost confecţionat din fire groase de plastic transparent ( gută), paralele între ele.
10. trebuie ţinut cont de faptul că, în ambele sisteme de creştere, sistem alternativ la sol şi sistem extensiv, densitatea de populare în interiorul adăpostului nu trebuie să depăşească 9 găini/m 2.

11. Adăposturile şi cazarea

1. Ca o regulă generală, proiectarea şi construirea adăposturilor trebuie să se realizeze în concordanţă şi cu regulile de protecţie şi bunăstare a animalelor.
2. Materialele utilizate trebuie să fie rezistente, impermeabile, să nu fie dăunătoare păsărilor. Acele părţi ale clădirilor, echipamentelor sau ustensilelor care sunt în contact cu pasărea trebuie să fie curăţate şi dezinfectate riguros şi regulat, mai ales când se realizează depopularea, precum şi înaintea introducerii de noi loturi în exploataţie.
3. În adăposturi nu trebuie să existe muchii, margini ascuţite, capete de bară, sisteme de prindere a barelor, sau orice alte obiecte care pot produce rănirea păsărilor.
4. Pardoseala trebuie să suporte adecvat ghearele fiecărui picior, să nu prezinte denivelări sau spărturi care pot provoca răniri.

5. Nivelul zgomotelor trebuie diminuat cât mai mult posibil; zgomotele constante sau bruşte vor fi evitate.
6. Păsările nu trebuie menţinute în permanenţă în întuneric, şi nici să fie expuse la lumina artificială fără întrerupere.
7. Nivelul de iluminare trebuie să permită tuturor păsărilor să se vadă una pe alta, să poată investiga vizual împrejurimile; acolo unde există lumină naturală, fantele de lumină trebuie aranjate astfel încât lumina să fie distribuită uniform în adăpost.
8. Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de cel puţin 20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării.
9. Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi cele legate de comportament;prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade neîntrerupte de intuneric, astfel încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
10. Concentraţia maximă de NH3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar concentraţia maximă de CO2 din adăpost nu trebuie să depăşească 3000 ppm.
11. Valorile orientative ale nivelului de iluminare naturală şi artificială sunt următoarele:

12. Dejecţiile trebuie îndepărtate ori de cate ori este necesar, iar cadavrele trebuie îndepărtate zilnic.

12. Hrănirea și adăparea

1. Accesul la hrană trebuie să se facă uşor; hrana trebuie să fie în cantitate suficientă; administrarea dietelor trebuie să se facă cu regularitate, respectându-se anumite intervale de timp.
2. Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică sau prin experienţa dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv a sănătăţii animalelor.
3. Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată, recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor + nitriţilor să nu depăşească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru
4. Buncărele pentru depozitarea furajelor vor fi amplasate cu respectarea normelor de biosecuritate.
5. Pentru sistemul de creştere ecologic, toate materiile prime folosite în hrana găinilor ouătoare, trebuie să fie însoţite de certificate ecologice eliberate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
6. În unele state membre, crescătorii folosesc în hrana găinilor ouătoare crescute în sistem alternativ la sol, scoici mărunţite livrate în saci de hărtie ambalaţi în vid.

Acestea se administrează fie în furajul combinat fie direct pe pardoseală, şi au următoarele calitaţi:

• asigură necesarul de calciu pentru dezvoltarea scheletului găinilor ouătoare, şi menţin concentraţia optimă de calciu de la nivelul oaselor, în special la nivelul aripilor şi sternului;
• coaja ouălor devine mai rezistentă, scăzând astfel procentul de ouă cu coaja fisurată, şi, în acest mod reducându-se pierderile;
• se asigură o bună digestie a furajului la nivelul stomacului muscular;
• prin consistenţa şi structura sa, poate fi considerat material ocupaţional.

13. Mutilări

1. Intervenţiile asupra animalelor, care pot duce la afectarea sau pierderea sensibilităţii unei părţi a corpului ori alterarea structurii osoase sunt interzise, cu următoarele excepţii:
   • acestea au scop terapeutic sau de diagnosticare;
   • acestea au scop de identificare;
2. În vederea prevenirii căderii penajului sau a canibalismului se poate permite debecarea parţială pentru păsările mai tinere de 10 zile, destinate reproducţiei.
3. Intervenţiile care necesită anestezie locală sau, după caz, generală, trebuie să fie efectuate de către medicul veterinar.
4. Intervenţiile care nu necesită anestezie, pot fi efectuate de către o persoană competentă, în conformitate cu legislaţia naţională.
5. Este interzisă practicarea năpârlirii.

14. Capturarea, manipularea şi transportul păsărilor

1. Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar - veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
   1. să aibă o deschidere suficientă de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
   2. să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite în aşa fel încât păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, la picioare sau la aripi;
   3. să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din interior;
   4. să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea, trebuie astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
   5. înălţimea cuştilor de transport variază în funcţie de greutatea păsărilor astfel:

2. Găinile, la sfârşitul perioadei de ouat, sunt predispuse la fracturi osoase, mai ales atunci când sunt scoase din baterii şi introduse în cuştile pentru transport; din acest motiv, cuştile de transport trebuie amplasate cât mai aproape de baterii, atunci când se foloseşte sistemul de creştere în baterii;
   1. găinile trebuie mutate una câte una, iar în timpul acestei operaţiuni, se protejează pieptul acestoraşi aripile, astfel încât să nu se lovească de corpuri ascuţite;
   2. pentru sistemul de creştere la sol, se aplică acelaşi sistem de manipulare, iar înainte de prindere se scot adăpătorile şi hrănitoarele fixe sau mobile
3. Pentru transportul păsărilor se vor asigura următoarele suprafeţe minime:

Aceste valori pot varia în func< ie nu numai de greutatea < i talia păsărilor, dar < i de condi< ia fizică a acestora, condi< iile meteorologice < i durata preconizată a călătoriei.

15. Metode de ucidere a găinilor în adăpost

Metoda de ucidere recomandată pentru găini ouătoare este dislocarea cervicală.

1. Descrierea metodei:
   Presupune întinderea şi răsucirea manuală sau mecanică a gâtului, provocând astfel ischemia cerebrală.
2. Dislocarea cervicală manuală se execută după cum urmează:
   1. se prinde pasărea cu o mână de jarete si se întoarce cu capul în jos, luând ca suprafaţă de sprijin coapsa piciorului
   2. cu primele două degete ale mâinii libere se apucă capul, imediat înapoia zonei occipitale(degetul cel mare va fi sub cioc)
   3. se apăsă pe gât cu prima încheietură a celor două degete, concomitent cu tragerea capului spre spate
   4. la păsările de mărime medie creierul poate fi separat de coloana vertebrală prin apucarea bazei craniului cu o mână si baza gâtului cu cealaltă mână, iar apoi se trage rapid si ferm în direcţii opuse cu o miscare puternică de desprindere bruscă.
3. Cerinţe specifice:
   Acestă metodă nu se va utiliza ca procedură de rutină, ci numai în cazul în care nu sunt disponibile alte metode de ucidere
   Dislocarea cervicală va fi realizată numai de către personal calificat.
4. Avantaje:
   Metoda este rapidă si eficientă când este executată corect.
   Procedura aceasta de ucidere poate fi luată în considerare în cazul focarelor de boală, deoarece poate fi omisă sângerarea
5. Dezavantaje:
   Metodele sunt folosite numai pentru uciderea unui număr mic de păsări. Este nevoie de personal instruit.
   Nicio persoană nu va ucide prin dislocare cervicală manuală mai mult de 70 de păsări pe zi.

Informații importante despre acest subiect sunt și în: